Sala de gimnastică „Sonia Iovan” din Cluj-Napoca va trece din domeniul public al Statului român în domeniul public al municipiului Cluj-Napoca. Motivația, potrivit proiectului de hotărâre de CL, este dată de „necesitatea asigurării unui proiect de dezvoltare coerent, unitar, funcțional și sustenabil al ansamblului educațional Liceul Nicolae Bălcescu, care va include Sala de gimnastică Sonia Iovan în vederea amenajării acesteia pe două nivele, respectiv un nivel ca sală de sport pentru elevii liceului și un alt nivel pentru funcționarea actuală, respectiv sală de gimnastică.”
Termenul de realizare a investiției este de 7 ani, iar în cazul în care nu se respectă acest termen, imobilul va reveni în domeniul public al Statului român, în administrarea Ministerului Tineretului și Sportului, prin Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Cluj.
Proiectul de hotărâre „privind solicitarea de trecere din domeniul public al Statului român, în administrarea Ministerului Tineretului și Sportului, în domeniul public al municipiului Cluj-Napoca, a Sălii de gimnastică Sonia Iovan, imobil situat în municipiul Cluj-Napoca, str. Argeș nr. 7” se află pe ordinea de zi a ședinței extraordinare a Consiliului Local Cluj-Napoca din data de 27 noiembrie 2020.
Practic, Sala de gimnastică „Sonia Iovan” va fi integrată în ansamblul Liceului „Nicolae Bălcescu” și nu în ansamblul sălilor de gimnastică performante din lume.
Inițiativa face parte dintr-un proiect mai amplu. Municipiul Cluj-Napoca a încheiat în data de 06.07.2020 contractul nr. 319411/06.07.2020 având ca obiect prestarea serviciilor de consultanță pentru pregătirea, organizarea și jurizarea concursului internațional de soluții cu tema: „Modernizarea Liceului teoretic Nicolae Bălcescu și a străzilor adiacente” cu Ordinul Arhitecților din România. Ordinul de începere a fost emis în data de 11.09. 2020 pentru Etapa I – Servicii de consultanță pentru pregătirea documentației complete de concurs. Zona studiată cuprinde Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu” și străzile adiacente acestuia, respectiv: strada Argeș, inclusiv Canalul Morii, strada Constanța (parțial) și strada Bălcescu.
Nu vorbim, așadar, despre preluarea Sălii de gimnastică „Sonia Iovan” în patrimoniul municipiului pentru aducerea ei la nivelul tehnic care să poată asigura pregătirea tinerilor gimnaști clujeni pentru performanță, ci doar despre integrarea ei într-un proiect mai mare de modernizare, în urma căruia sala (amenajată pe două niveluri – pe unul ca sală de sport pentru elevii Liceului Bălcescu, pe altul ca sală de gimnastică) își va păstra, cel mai probabil, funcțiunea actuală, de sală rudimentară de gimnastică, în care se poate face cel mult selecția copiilor talentați, care urmează apoi a fi „exportați” pentru pregătirea de performanță la Deva.
Ziar de Cluj semnala, încă din anul 2017, faptul că Clujul, capitala Transilvaniei, a doua urbe din țară, este orașul de 5 stele care nu are o sală de gimnastică performantă pentru copiii clujenilor care ar putea deveni mari campioni, care ar putea aduce un real prestigiu orașului, contra unei investiții de câteva sute de mii de euro, care însă nu s-a realizat pentru că Primăria lui Emil Boc avea mereu alte priorități: finanța cu sute de mii de euro un festival privat de muzică electronică, mari hămăceli în parc, ridicarea de zmeie pe Cetățuie, diverse șușe stradale care au secat bugetul municipiului de banii pentru sport și cultură, care puteau fi folosiți, în schimb, cu adevărat pentru sport și pentru adevărata cultură.
Sala în care se antrenează, de la Revoluție încoace, gimnaștii clujeni, situată pe strada Argeș, este fosta sală de sport a Liceului Bălcescu, transformată prin anii ’50 în sală de gimnastică și nemodernizată în timp. Sala de Gimnastică „Sonia Iovan” este administrată de către Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Cluj, cluburile sportive plătind chirie pentru a folosi acest spațiu, unul împietrit în timp, ca dimensiuni și dotări.
La Cluj, datorită sălii de antrenament, una prea mică și prea slab dotată, nu se poate vorbi despre gimnastică de performanță, puținii campioni lansați de aici, care ajung ulterior mândria centrului de la Deva (cum este Ioana Crișan), fiind rare excepții, copii supradotați care reușesc, în ciuda lipsei totale de condiții. Pentru anii ’50, pentru cerințele de atunci ale gimnasticii mondiale, sala era una decentă. Astăzi însă, pentru cerințele gimnasticii contemporane, sala a devenit una de-a dreptul periculoasă. Aparatele sunt puține, nu există aparate ajutătoare, iar aparate mai multe nu ar putea fi aduse pentru că nu este loc. Nu este loc nici pentru sărituri complete sau pentru alte elemente acrobatice specifice gimnasticii moderne.
Antrenorii de gimnastică de la Cluj sunt plătiți cu salarii de profesori de educație fizică, așa că mulți au plecat, unii dintre cei rămași urmează să se pensioneze și nimeni nu le ia locul. Aceasta este trista realitate a gimnasticii clujene, una care pare să nu aibă șanse de schimbare în următorul deceniu.
George Iușan, un mare gimnast, cu o carieră internațională ca antrenor, revenit la pensie în orașul în care s-a format, a explicat în 2017 pentru Ziar de Cluj care sunt condițiile de antrenament din Sala de Gimnastică „Sonia Iovan”:
„Eu am intrat în 1961 în această sală, aveam 9 ani, și sala a fost a Liceului Nicolae Bălcescu, de educație fizică, și a rămas cu pregătire specifică pentru gimnastică și dotată pentru gimnastică. Era suficientă ca dimensiuni pe vremea aceea, la nivelul gimnasticii din acele timpuri, însă, după 55 de ani, cerințele sunt altele pentru nivelul actual al gimnasticii și ar trebui îmbunătățite toate condițiile, ca și sală specială pentru gimnastică.
Sala este mică, este aglomerată, se pot întâmpla și accidente, dacă nu sunt foarte bine organizați. Ar fi normal să se antreneze deodată și fetele și băieții, dacă ar fi spațiu mai mare.
Putem vorbi doar despre o selecție a copiilor pentru gimnastică, să îi depistăm, în rest, trebuie îndreptați spre centrele de gimnastică: Deva, Onești. Ar merita realizate investiții pentru că atunci nu am mai fi nevoiți să trimitem copiii în centre, s-ar organiza aici un centru de pregătire. Sunt foarte mulți copii care sunt trimiși acolo, cum a fost și cazul Ioanei Crișan.
Nu sunt condiții în sală. Deloc! Nu sunt condiții nici măcar de antrenamente, de copii. Sunt eventual numai de selecție și de antrenat puțin și trimis la Deva, de rampă de lansare. Nu se investește nimic în aparatură, în aparatele acestea ajutătoare pentru copii. Aceasta este problema. Sunt două bârne, un paralel și este exact strictul necesar pentru educație-fizică, gimnastică, într-o sală. Nu de performanță! Ci de ore de educație fizică, cu specific gimnastică. Numai baza se poate pune, dar și pentru asta trebuie mai multe aparate ajutătoare, trambuline. Și spațiul în sală, sala e mică deja, e depășită de mult, e o sală de educație fizică. E cam din anii 50, atunci era ok, pentru că, la nivelul acela, nu se făcea mare lucru, nu se cerea, cerințele erau foarte scăzute.
Sala a cam rămas la nivelul de atunci. Dacă s-ar vrea să se facă în Cluj de performanță, trebuie dotare. Cu gropi la fiecare aparat, mai multe aparate. Eu am lucrat, de exemplu, cu 10 bârne. Aveam înaltă, mijlocie, mai joasă, la groapă, ieșire la groapă, cu burete. Aveam 5 paralele, aici avem unul. Toate sunt comasate aici și pentru fete și pentru băieți. Vă dați seama, 6 aparate de băieți, 4 de fete. Într-o sală mică de 40 de metri lungime și 20 lățime. Sala are dimensiuni suficiente pentru depistare și ar trebui numai îmbunătățită eventual aparatura de susținere pentru copii, pentru depistare, selecție și apoi trimiși la sala de performanță. Pentru performanță ar trebui o clădire mai mare.
Aici, una din cele două gropi este impracticabilă. Eu cred că e numai de formă, nu aș lăsa pe nimeni acolo, în groapa aceea, să îmi facă o ieșire. Și la sărituri, ca gimnast, eu nu aș putea face aici numai eventual o încălzire, o săritură peste cap. Dacă ai face sărituri, mă duc la 5 metri de cal și intru direct cu capul în perete. Noi așa ne antrenam atunci. Dar erau diferite săriturile. Acum, cu salt, cu dublu salt înainte, cu viteză mare, îți trebuie în primul rând o ușă și să mai faci o deschidere, dacă ai vrea să îmbunătățești aici și să mai faci încă 5 metri de spațiu.
În America, numai aparatura a costat peste 150 000 de dolari, numai pentru fete. Dar asta a fost acum 10 ani.”
Citiți mai multe detalii despre sala deplorabilă de gimnastică din Cluj-Napoca, aici:
Cluj-Napoca, orașul de 5 stele fără o sală de gimnastică în care copiii să poată deveni campioni
Așadar, sala, care aparținea Liceului Bălcescu până în anii ’50, transformată de comuniști într-o sală de gimnastică competitivă pentru gimnastica acelor vremuri, nemodernizată după Revoluție, va reveni Liceului Bălcescu, pentru a deveni, cel mai probabil, o sală de sport cu profil de gimnastică, competitivă pentru nivelul liceal.
Marea performanță va mai avea de așteptat la Cluj, însă, la nivelul de jos, populist, reabilitarea sălii și extinderea ei cu un nivel, ca un parking, vor fi promovate drept mari realizări.
O mare realizare însă ar fi fost transformarea sălii într-una în care pregătirea sportivilor talentați să se poată face la nivelul la care aceștia să ajungă să reprezinte Clujul și România la concursurile internaționale. Însă, un asemenea obiectiv ar fi fost mai greu de capitalizat în voturi.