Iar e Cluj-Napoca fruntaş într-un top al calităţii vieţii, situat cu „n” poziţii în faţa Capitalei (106, în timp ce Bucureştiul este abia pe locul 168 dintr-un total de 226). Adică ne lăudăm că stăm în coada unui clasament, dar mai în faţă decât restul codaşilor.
Clasamentul nivelului de trai, realizat de centrul Numbeo, compară, pentru 226 de oraşe: puterea de cumpărare, siguranţa, costul vieţii, preţul proprietăţilor în raport cu veniturile, timpul petrecut în trafic, poluarea, climatul.
Dincolo de orice propagandă şi de datele oficioase date ca nişte poveşti să fie consemnate în te miri ce clasamente, trebuie să pornim de la faptul concret că, la finele anului 2018, prognozele oficiale privind creşterea economică pe teritoriul României s-au depreciat în multe dintre judeţele bogate, mai substanţial decât în cele mai sărace, iar Clujul se numără printre aceste judeţe. Revin cu date. Înainte, însă, să trecem în revistă criteriile de comparare din acest aşa-zis clasament.
Apoi, la bani mărunţi, care este puterea de cumpărare a clujenilor? În afară de sectorul IT, de medici, de cei înţepaţi la banul public şi de unele cadre didactice, cei 60 de mii de pensionari înscrişi în programul de pacheţele de Sărbători şi de Paşte la Primăria Cluj-Napoca, ce putere de cumpărare au? Nu vă e jenă să vă lăudaţi comparându-vă cu mizeria?
Şi care este costul vieţii în Cluj-Napoca? Când pe „floşter” „cafa” e 12 lei, când metrul pătrat la orice mizerie urbanistică e peste 1500 de euro, când din chirii orice babă poate să-şi ţină câte un Rols Royce pe lângă casă? Aici şi la costul proprietăţilor (cel mai mare din ţară) ne-om fi comparat cu Monte Carlo? Aflăm şi noi odată care este gradul de îmbătrânire a populaţiei Clujului – dincolo de migraţia masivă dată de lucrătorii în IT şi de studenţime? Ştim câtor clujeni le plătim subvenţia la încălzire, ştim câtora le dăm pacheţele şi câtora le plătim gratuitatea pe mijloacele de transport în comun. Cu tot cu intersecţia celor trei mulţimi, ajungem undeva la 80 de mii de clujeni sponsorizaţi. Sponsorizaţi în calitatea vieţii lor, ca să zic aşa.
Şi să vorbim şi despre siguranţă în Cluj-Napoca în comparaţie cu ce, cu ghetourile din Bronx? Că şi în centrul Clujului au fost tâlhăriţi oameni în anul care a trecut. Au fost violate femei, au fost jafuri armate în bănci, tinerii umblă năuci de la droguri pe stradă, iar noi cică suntem pe locul 106 din 266 posibile!
Suntem oraşul cu multe accidente pe trecerile de pietoni, cu cea mai proastă iluminare publică în aceste zone, cu cele mai proaste servicii de salubrizare stradală şi deszăpezire şamd. Toate acestea şi serviciile publice de proastă calitate – toate acestea intră la topul calităţii vieţii?
Dar parcările inexistente, parkingurile promise, banii publici cheltuiţi aiurea, sediul inexistent al Filarmonicii, inundaţiile stradale la fiecare ploaie, podurile nefinalizate la timp, şantierele interminabile şi fără finalitate concretă, o nesfârşită Borduriadă, inexistenţa spaţiilor verzi, urbanismul sălbatic, acestea unde se contorizează?
Cele două, trei ceasuri de înţepenire zilnică în trafic au fost contorizate pozitiv sau negativ? Abolirea legii ordinii publice şi a liniştii pe timpul Untold, intră la calitatea vieţii şi climat pentru toţi bolnavii din spitale şi clujenii deranjaţi de decibeli?
Cât despre poluare, am demonstrat că e o minciună calitatea aerului cu care se laudă Boc prin tot felul de reviste obscure.
CITEŞTE: Dincolo de minciunile de PR ale municipalităţii clujene, TU CE AER RESPIRI?
Revin, cum am promis, să vă arăt cum, în evoluţia estimărilor emise de Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză, economia mai dezvoltată şi, în special industria din judeţele mai bogate, nu au reuşit să amelioreze efectul scăderii consumului.
Împreună cu Capitala, Clujul este unul dintre cele doar patru judeţe care reuşeşte performanţa scăderii PIB în estimările CNSP. Ca să înţelegeţi realitatea tristă şi rece a cifrelor (dincolo de vorbe mitraliate aiurea-n vânt), „performanţa” Clujului şi a Braşovului în 2018 este comparabilă cu cea a judeţului Vaslui.
Aceste date nu le veţi găsi în comunicatele triumfaliste ale lui Tişe şi Boc (Cluj-Napoca este „motorul” judeţului, nu?):
Să vă uitaţi cu atenţie la cifre (înainte de a înjura că: ce au ele cu bietul Boc). Ele sunt efectul scăderii contribuţiei consumului la PIB. Bineînţeles, acesta este mai vizibil în judeţele sărace, fără o economie dezvoltată. Această reducere a contribuţiei consumului a determinat CNSP să reducă prognoza creşterii PIB pentru întreaga economie românească de la 6,9% în primăvară, la 5,5% înainte de prima rectificare bugetară şi la 4,5% în estimarea de toamnă.
Reducerea consumului înseamnă un singur lucru şi în nici un caz creşterea calităţii vieţii, ci deteriorarea accentuată a posibilităţii de cumpărare a populaţiei.
Cum, în Cluj-Napoca să se întâmple aşa ceva? Tocmai ce au fost Sărbătorile şi au rupt clujenii uşile supermarketurilor, era pe acolo o înghesuială de ziceai că n-au să aibă ce pune pe masă de Apocalipsă, s-o trăiască, tradiţional, împreună cu familia.
Fotocredit şi date CNSP: Cursdeguvernare.ro