Draga Bela Urasi,
Nu m-am tampit la cap sa ma apuc sa scriu scrisori melodramatice milionarilor Clujului. Si nici nu vreau sa te conving de ceva. Iti scriu din postura unui tanar de 34 de ani care a muncit mult la viata lui. Stiu ca pretuiesti asta, de aia ti-o si spun. Mai mult, parintii mei nu au avut inspiratia ta in afaceri, parintii mei au crescut la casa de copii si n-au visat, prostii de ei, decat la o amarata de avere: copiii.
Iti scriu pentru ca eu conduc acest ziar si, citind articolul colegei mele despre situatia trista in care te gasesti, incerc sa sper ca, prin niste cuvinte fara valoare comerciala, te voi face sa meditezi la poza de mai jos.
In aceasta poza, draga Bela, este sangele tau in doua ipostaze minunate. Prin buclele blonde ale Andreei, curge prezentul tau. Iar prin carliontii lui Vladimir curge viitorul tau.
Nu sunt escroc sentimental, dar azi chiar am chef sa exersez cu tine, draga Bela, marea putere de manipulare a unui jurnalist ce suceste sufletele oamenilor prin cuvinte si imagini. Asa ca o sa te rog sa te uiti si la urmatoarea poza.
Ai 59 de ani si iti urez sa ajungi la 109. Sicriul nu e o amenintare subtila de ziarist, ci un reminder pentru tine. Un reminder ca, pana vei ajunge acolo, sper cat mai tarziu, poti sa repari orice greseala din viata ta, poti sa te schimbi, poti sa faci trei facultati sau sa pescuiesti un rechin, poti sa fii fericit.
Cum vrei sa ajungi in acest sicriu? Imbatranit si singur, mangaind pielea Mc-Laren-ului tau SLR de 400 000 de euro si fugind ca un infractor sufletesc prin Tribunale ca AICI?
Sau sa mori penibil de fericit, in calitatea unui bunic simplu ce mangaie pielea nepotului sau cretolin?
Inca ceva, Bela. Cu nevasta, poti sa ai cate dispute vrei. E dreptul tau sa divortezi si al Emiliei sa nu mai suporte injuraturile si betiile si amantlacurile tale. Dar poti sa o faci pe silent. Ca un domn, ca un om matur de 59 de ani, nu ca un terchea-berchea.
Personal, cred ca ar trebui sa tai o bucata din avere si sa inchei „contractul” cu Emilia civilizat si discret, asa cum face orice om de afaceri onorabil si matur atunci cand isi da seama ca nu mai vrea sa continue un deal.
Dar Andreea si Vladimir nu sunt niste afaceri. Sunt sangele tau. Sunt felul in care vei fi tinut minte dupa ce nu mai esti.
Tu n-ai vrut sa fii tinut minte pentru nimic notabil pana acum. Ai fost un oportunist de business norocos, cu minte buna, ai scos zeci de milioane de euro din afaceri. Ca multi alti oameni carora le-a luat Dumnezeu mintile cand au dat de bani (vezi Stefan Vuza), nici tu nu ai considerat necesar sa dai ceva inapoi societatii de pe care ai facut bani. Daca ai muri acum, trist milionar in euro ce esti, nu te-ar tine nimeni minte pentru ca ai construit o biserica sau un spital, nu ar plange nimeni dupa Bela Urasi, cel care a contribuit la constructia unui monument sau la edificarea unui parc.
Daca ai muri acum, draga Bela, am tine minte ca ai fost un om ce a avut un McLaren si n-a avut familie. Nasol bilant pana la 59 de ani.
Ca pastorii penticostali ce, la inceput de predica, te cearta si apoi iti arata Calea, si eu, un mic pastor al cuvintelor efemere de ziar online, iti spun ca nu e nimic pierdut. Orice greseli ai facut si oricate rani ai provocat, ele pot fi sterse si inchise, unele mai usor, altele mai greu. Dar pot fi reparate.
Esti un prost si un idiot daca nu vezi ce fata frumoasa ti-a dat Dumnezeu. O stiu pe Andreea de 12 ani. O stiu de la departare, ne-am salutat mereu cu amabilitate. Draga Bela, stiu multi copii „de bani gata” din Cluj care sunt lipsiti de educatie, ingamfati sau tragatori pe nas.
Andreea si ginerele pe care nu il suporti, Ciprian, au fost mereu cu mult deasupra altor baieti si fete, copii de oameni bogati din oras.
Cunosc toate barfele, draga Bela, stiu ce spui despre Ciprian, stiu ca crezi ca Andreea nu se ridica la inaltimea asteptarilor tale. Eu ii stiu pe cei doi tineri de cativa ani, mereu impreuna, mereu salutandu-ma politicos, mereu carand o bucata de carne cu ochi mari si carlionti. O adevarata familie.
Permite-mi sa iti spun ca asteptarile tale sunt de mica inaltime si de aceea nu o vezi pe Andreea. Caci e mult mai sus ca tine.
Ai pierdut-o de ani de zile, atunci cand ai umilit-o si i-ai distrus increderea in propriile forte. Aceasta fata, nici mai buna, nici mai rea, e fata ta, o fata puternica ce a scapat de dominatia si tiraniile tale, mult mai puternica decat Emilia, mult mai dornica sa pastreze cea mai de pret avere a sufletului, familia.
Draga Bela,
Nici Stanca Gidro, nici SLR-ul, nu te vor proteja de rugina singuratatii. N-am fost niciodata adeptul total al dictonului Est modus in rebus, nici acum nu cred ca, la cei 60 de ani pe care ii vei implini, ar trebui sa te plimbi prin parc si sa discuti despre pensii. Cat mai poti sa iubesti femei cu tate ferme, sa conduci o bijuterie tehnologica si sa bei un armagnac bun, fa-o pana la capat.
De obicei, am finaluri bune de text. Azi, insa, las locul domnului William Shakespeare sa imbunatateasca acest amarat de text cu un mesaj pe care n-ar mai trebui sa il uiti de acum inainte:
„Daca se va intampla acum, nu va veni pe urma. Daca nu va veni pe urma, se va intampla acum. Totul e sa fii gata”