Uncategorized

Clujul, teatrul si banii. O drama ieftina, vanduta scump

Teatrul nu fost niciodata „mainstream”, nu a fost niciodata vazut ca o activitate a oamenilor de rand. Oamenii obisnuiti se uita la TV, se duc la cinema sau ies sa manance cu prietenii, la mall. Teatrul este pentru intelectualii bogati, din clasa superioara – o multime de clisee in care exista, totusi, o farama de adevar: biletele la Teatrul National din Cluj ajung sa coste peste 100 de lei, daca din distributie face parte un actor cu nume sonor.

Cele mai ieftine bilete la Teatrul National din Cluj se vand cu pretul de 30 de lei, asta daca nu luam in considerare reducerile pentru elevi si pensionari. Preturile cresc apoi pana la 40 , 60, 80 si chiar 100 de lei, in functie de piesa jucata si locul in sala.

De pilda, biletele pentru „Steaua fara nume”, in regia lui Alexa Visarion, „Razboiul clovnilor”, regia Eli Simon sau „Hamlet”, in regia Roberto Bacci, toate piese ce vor fi jucate in aceasta luna, au fost deja puse in vanzare, la pretul de 40 de lei. „Cantareata chela”, un spectacol de Gábor Tompa, „D’ale carnavalului”, in regia Monei Marian si „Visul unei nopti de vara”, in regia lui Sorin Militaru, sunt ceva mai ieftine – pretul biletului e de 30 de lei.

Cand pe scena intra nume sonore, preturile se tripleaza! Spectacolul de teatru „O scrisoare pierduta”, in regia lui Alexandru Dabija, cu Marcel Iures in rolul lui Nae Caţavencu, costa intre 80 si 100 de lei. „Absolut!”, producție a Teatrului ACT în regia lui Alexandru Dabija a fost, de asemenea, prilejul întalnirii publicului din Cluj-Napoca cu Marcel Iureș, protagonist al unui one man show tulburător – pretul biletelor a fost de 60 de lei.

”Radu Stanca” e mult mai ieftin

Prin comparatie, Teatrul National ”Radu Stanca” din Sibiu pune in vanzare bilete mult mai ieftine, pentru piese de amploare. Teatrul din Sibiu este, fara doar si poate, peste media nationala, avand norocul, dar si stiinta, sa impace un buget redus cu calitatea, daruirea si nevoile actorilor.

Biletele pentru „Faust” in regia lui Silviu Purcarete, un spectacol complex de peste doua ore, cu actori premiati in distributie (Ofelia Popii – cea mai buna actrita in rol principal – premiile UNITER) si renume international, costa 30 de lei.

Printre spectatorii aflaţi în sala teatrului la una dintre reprezentaţiile trupei Teatrului National „Radu Stanca” la Bruxelles s-a numărat şi Preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso. „Paris, Mon Amour” este un spectacol colaj, care are la baza cele mai cunoscute chansonete frantuzesti. Spectatorii pot asculta celebrele piese ale lui Edith Piaf („Je ne regrette rien”, „La vie en rose”), Jacques Brel („Ne me quitte pas”) sau Joe Dassin („Salut”), interpretate de solistii Teatrului National de Opereta „Ion Dacian”, pentru pretul de 30 de lei.

Intrarea la „O femeie singura”, regia Véronique Widock, cu Ioana Craciunescu costa 10 lei. Acelasi pret il au si „Ne facem ca ploua. Si ploua. Neintrerupt.”, un spectacol de si cu Laura Maria Ilea sau „Operele complete ale lui Shakespeare pe scurt” – un spectacol in limba germana cu traducere in limba romana.

Actorul Ion Caramitru vine cu o justificare pentru preturile biletelor, care nu mai contenesc sa creasca. De vina nu sunt teatrele, ci costurile mari implicate de transportul actorilor.

„In biletele spectacolelor sunt reflectate costurile transporturilor. Teatrele nu au niciun cuvant de spus in acest sens, turneele se fac cu impresari autorizati, care decid cat o sa coste. E un dezmat ce se intampla acum, ministerul nu mai acopera costurile transporturilor, cum o facea in trecut. O deplasare la Cluj, de exemplu, implica o trupa de 70-80 de persoane, actori, soferi, tehnicieni si decoruri – sunt costuri imense care nu poti fi acoperite de teatre”, precizeaza artistul.

Asa se explica, probabil, si pretul de 50 de lei la spectacolul „Un tramvai numit Popescu”, piesa care vindea, la Sibiu, biletele cu 20 de lei, iar la Cluj cu 50 de lei. Aceeasi piesa, acelasi decor, aceeasi distributie. Cea de la „Radu Stanca”.

„Imi aduc aminte, cand veneam, cu ani in urma, cu teatrul Bulandra la Cluj si confiscam tot teatrul din Avram Iancu. Nu era nicio problema atunci; acum, daca plecam cu totii de la Bucuresti pentru o saptamana si anulam un spectacol de la Sala Mare, pierdem 7.000 de spectatori. Astea sunt costuri pe care nu le mai acopera nimeni”, mai spune Caramitru.

Nu de aceeasi parere este actorul Dorel Visan, care spune ca preturile actuale sunt mult exagerate, iar reprezentatiile de proasta calitate.

„Teatrul ce se face acum nu e pentru oameni, e pentru gargaunii din capul artistilor, al regizorilor, ca actorii, saracii, traiesc, cum spunea cineva. E un teatru care nu ma mai intereseaza pentru ca nu vorbeste oamenilor. Aici intra si costurile astea aberante. Daca productiile sunt bune, merita sa dai 100 de lei pe bilet, dar daca sunt proaste, cum sunt cele mai multe… niste spectacole aiurea”, sustine Visan.

In opinia lui Visan, in Cluj nu se mai aude nici de spectacole, nici de actori de doua decenii. Doua decenii in care calitatea spectacolelor a scazut, dar preturile au crescut. Justificate sau nu, preturile ingradesc accesul la cultura al unui oras academic, insetat de frumos si arta, asa cum e ea.

Sursa foto: www.tnrs.ro, www.cinemagia.ro, www.bzi.ro, romania.infoturism.ro

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *