Ea e o fata buna, cu o viata rea. Si imi spune:
– Ma bate, Liviule, si inca nici nu sunt casatorita cu el. Imi ia banii pe care ii castig si imi spune ca nu muncesc destul, apoi ma bate.
– De ce stai cu el?
– Il iubesc.
– Te bate.
– Da, dar ma iubeste.
– …
El e un baiat simpatic, frumos imbracat, ambitios:
– Stau la munca de dimineata pana seara pentru 500 de euro pe luna. Nu mai vreau, vreau sa imi gasesc ceva mai bun, pe bani mai multi.
– Pai, si de ce nu o faci?
– Mi-e frica. Daca nu imi gasesc nimic?
– O sa stai acasa si o sa cauti.
– Binee, Liviu, tie ti-e usor sa spui.
– Ce sa imi fie usor? Ai un job platit peste medie si esti nemultumit. Vrei mai mult, dar te temi. Nu-ti spun nimic, nu iti dau lectii, te intreb: ai curaj sau nu sa iei decizia vietii tale?
– Curaj am, dar as mai sta macar doua-trei luni sa imi strang bani de un laptop si apoi plec.
– …
E inalta, cu picioare pana in gat, moarta de indragostita:
– Tot ce vreau e sa ma casatoresc. E frumos, imi place de el. Il iubesc, chiar daca…
– Pai, el nu munceste.
– De ce nu munceste?
– E dintr-o familie instarita.
– Si, de ce te-ai casatori la 27 de ani, cu unul frumos, care traieste din banii parintilor si nu munceste?
– Fiindca il iubesc.
– Si daca te lasa bortoasa si iti da liber dupa un an? Frumos e, gaseste alta fraiera. Unde sunt visele tale? De cat timp stai cu el?
– De un an. Nu m-am gandit la asta, dar stiu ca si el ma iubeste. Atata doar ca nu vrea sa munceasca.
– …
Priveste in jos, spala cu ochii caprui fata de masa:
– Mi-a fost grea viata, Liviule, am 40 de ani si doi copii, ii cresc singura.
– Acum ti-e mai usoara?
– Cum sa imi fie? Faci misto? Ma descurc foarte greu, abia ma intretin si ii intretin.
– Cat castigi?
– Pai, acum nu castig. De cateva luni, imi tot trimit CV-uri peste tot, dar nu ma ia nimeni, am 40 de ani. Si nu vreau orice, am si eu visele mele. Mai am cateva rezerve, dar sunt pe terminate.
– Ok, in visele tale, visezi ca esti mama responsabila?
– Normal!
– O mama care nu are bani sa isi creasca copiii si care viseaza la cai verzi pe pereti ti se pare o mama responsabila?
– Iti bati joc de mine.
– De ce nu accepti un job la Kaufland?
– Pff, la cate diplome am? Pai, Liviu, am facut specializari si paraspecializari, cursuri si atestate, ce dracu’ sa caut eu la Kaufland? Lasa, mai astept, o sa rasara si pe strada mea soarele intr-o zi.
– …
Pe telefon, caci mi-e greata sa il vad:
– De ce ti-ai parasit familia?
– M-a enervat nevasta-mea, e o vaca.
– Ok, e o vaca, dar ai lasat doi copii de izbeliste. Vrei sa le iei si casa, nu vrei sa le platesti nimic, nu ii suni…
– Dar ce te bagi tu, ba, Liviu?
– Fiindca mi-esti cel mai vechi prieten. Si sunt socat. Stiam ca ai suflet, nu ca esti bou.
– Ia, vezi-ti tu de treaba ta, te-a pus vaca aia sa ma suni?
– …
Zambete largi pe Facebook, doar aparente:
– De ce nu pleci de acolo? Stii ca firma e pe terminate.
– Liviu, sunt cel mai bun de acolo, am muncit de la zero si mi-am pierdut noptile pentru meseria asta.
– Ok, dar e pe terminate, trebuie sa iti cauti altceva ca sa nu mori de foame. In meseria ta, nu e usor sa gasesti de lucru.
– Ma pot duce oricand la Bucuresti, dar nu vreau. Daca plec, plec de tot din industria asta.
– Dupa 14 ani de munca? Si ce-o sa faci?
– O sa ma insor si o sa fac 2 copii.
– …
Un zambet cald, o masca.
– Cati ani ai?
– 29.
– Esti frumoasa, desteapta, dar mirosi de la o posta a femeie care vrea sa se marite cu orice pret, de teama ca e prea batrana.
– De unde stii, Liviu, ca e si cazul meu?
– Nu stiu, simt, asa o fi?
Rabufneste:
– Nu inteleg de ce imi spune toata lumea asta. Si ma apasa si pe mine. Fac sport, ma ingrijesc, am un job bun, nu imi gasesc o persoana potrivita.
– Esti disperata.
– Da, sunt si nu mi-e rusine sa o spun. Sunt disperata sa am si eu o familie.
– Te-ai gandit vreodata ca problema esti tu? Ca alungi barbatii prin disperarea asta? Si daca ti-o tragi cu unul la prima intalnire, si daca aplici masca de inocenta, si o faci la a 4-a, te-ai gandit ca, prin comportamentul tau, ii alungi?
– Cum ma comport? Ma comport ca orice femeie ce iubeste.
– Sufocandu-i. Pe ultimul, caci il cunoastem amandoi, l-ai distrus cu sute de semeseuri intr-o zi.
– E un prost. Vroiam doar sa ii arat cat de mult ma gandesc la el.
– …
Gorgeous girl de Bucuresti, afectata:
– De ce ti-ai dat demisia? Castigai 4000 de euro pe luna! 4000!
– Nu mai aveam chef. eram obosita, trageau aia de mine in toate partile.
– Asta ti-ai dorit, sa ajungi la cel mai mare operator telecom din Romania.
– Da, Liviu, dar cu ce pret? Sa imi distrug viata? Am si eu nevoie de o viata, sa calatoresc, sa cunosc oameni.
– Pai, calatoreai, calatoresti de cand te stiu, mergi in delegatii, in hoteluri scumpe, nu e ca si cum ai fi stat pana acum la o toneta de cartofi in piata, pe frig.
– Nu intelegi.
– Nu inteleg, dar inteleg ca ai rata la casa, rata la masina, rata la creditul de nevoi personale.
– Ma descurc, sunt fata desteapta.
Patru luni mai tarziu.
– Alo, Liviu, ce faci? Nu te-am auzit de mult.
– Cu treaba. Esti bine?
– Daaa, am calatorit mult, am fost in toata tara, am stat pe la manastiri, l-am regasit pe Dumnezeu.
– Ma bucur. Bravo!
– Liviu, mi-e jena sa iti spun: nu poti sa imi dai 4000 de euro imprumut, sunt in urma cu ratele?!
– Nu mai ai niciun ban? Aveai o tona de bani.
– Pai, m-am cunoscut cu un super tip, ne intelegem foarte bine, si i-am dat 60 de mii de euro sa isi plateasca niste datorii mai vechi ca sa isi salveze afacerea. O sa muncim si o sa avem impreuna o afacere curata. Pana atunci… poti?
– Draga, esti proasta!
– Nesimtitule! (Clanck!)
– …