In tara noastra, zmeurul (Rubus idaeus L.) creste atat in stare salbatica (zmeurisurile de munte), cat si cultivata. In cultura este reprezentata prin soiuri neremontate (cu o singura recolta pe an, in iunie-iulie), si soiuri remontante (cu doua perioade de recoltare pe an: iunie-iulie si septembrie-octombrie). In functie de soi, culoarea fructelor poate fi rosie sau galbena.
Zmeura este sensibila la manipulari si transport; ea trebuie livrata in ziua culesului pentru a nu se deprecia. Perisabilitatea accentuata a ei se datoreaza continutului mare de apa.
Zmeura contine: apa (82-89 %), zaharuri (4-11 %), acizi, tanini, coloranti, pectina, substante minerale, vitamine. Ea este practic, la fel de bogata in vitamina C (19-32 mg la 100 g) ca si murele, dar contine mai multe vitamine din complexul B (B1, B2, acid pantotenic, vitamina PP), vitamina P, provitamina A. Dintre acizi predomina acidul citric, iar dintre zaharuri levuloza, glucoza si zaharoza.
Zmeura se foloseste pentru consum in stare proaspata, la fabricarea (sau prepararea culinara) de suc, sirop, dulceata, marmelada, compot, peltea, lichior etc. si la prepararea unor produse de cofetarie: serbet, inghetata, sufleu, crema, sos, spuma, etc.
In scopuri terapeutice, se folosesc fructele ajunse la maturitate si infuzia din frunze tinere.
Zmeura are efect tonic, depurativ, diuretic, laxativ, sudorific, febrifug si antianginos. Este recomandata in cazuri de astenii, anemii, afectiuni renale si hepatice (litiaza biliara), reumatism, guta, temperamente biloasa (iritabile), constipatie, dispepsii de putrefactie, gastrita hiperacida, ulcer gastro-duodenal, colita, ciroze, stari febrile, hipertensiune arteriala, ateroscleroza, amigdalita etc. pentru ca zaharurile din zmeura sunt reprezentate in principal prin levuloza, acest fruct este admis diabeticilor.
Gelatina din suc de zmeura se recomanda in gastrite, ulcere, hepatita cronica, ciroze, litiaza biliara, rectocolita hemoragica, afectiuni cardiace, hipertensiune, ateroscleroza, colita etc. Se poate folosi si de diabetici, dar indulcita cu zaharina. Se prepara din 250 g fructe proaspete, 20 g zahar, o foaie si jumatate de gelatina si 75 ml apa. Se extrage sucul din fructe, iar resturile se fierb cu 50 ml apa si se strecoara. In jumatate din lichidul fierbinte rezultat se dizolva gelatina muiata in apa rece. Se amesteca bine gelatina cu sucul de fructe, apoi se rastoarna intr-o forma umezita si se pune la rece.
Siropul de zmeura, diluat eventual cu apa, este foarte racoritor in stari febrile infectioase, in caz de rujeola (pojar), scarlatina, inflamatii urinare, febre biloase, nefrite etc.
Spuma de zmeura cu gris, se foloseste in aceleasi boli ca si gelatina din suc de zmeura. La prepararea ei se foloseste: 150 g fructe, 20 g gris, 15 g zahar si 250 ml apa. Se stoarce sucul din fructe, iar pulpa stoarsa se fierbe in apa si apoi se strecoara. In lichidul rezultat se adauga treptat grisul si zaharul, continuand fierberea circa 4 minute. Se sisteaza fierberea si se amesteca inca 5 minute la rece, apoi se adauga sucul de fructe.
Frunzele de zmeur se recolteaza inainte sau in perioada infloririi, care dureaza 30-60 de zile. Se detaseaza foliolele de pe axul principal al frunzei compuse si se usuca la umbra, in strat subtire, in locuri aerisite. Ele sunt foarte bogate in vitamina C (800 mg la 100 g) si tanin (cca 10 %); contin, de asemenea, vitamina P care contribuie la cresterea rezistentei capilarelor.
Infuzia din frunze de zmeur (o lingurita de frunze la 200 ml apa in clocot) continand tanin, are efect astringent (antidiareic) si dezinfectant; se foloseste in diaree si dizenterie. Intrucat scade aciditatea gastrica este indicata in gastrita hiperacida, piroze (arsuri la stomac) si ulcer duodenal. Se mai recomanda in nefrite, cardiopatie ischemica s.a. Se beau doua cani pe zi. Impreuna cu frunze de nuc si de afin, frunzele de zmeur dau un ceai alimentar placut.