Vocea ta

Ziaristul Mihai Hossu îl face pe Boc varză. Noua poreclă: Emil Habarnam

Ziaristul Mihai Hossu îl face pe Boc varză. Noua poreclă: Emil Habarnam. Vă invităm să citiți integral textul lui Mihai Hossu, care ironizează apucăturile de tăietor de panglici, pensii și salarii ale lui Emil Boc:

Trecu mai bine de un deceniu de când Habarnam era primar în Oraşul Liniştit. Mult, ar spune unii cititori care au înţeles deja că Habarnam era un prichindel căruia îi plăcea să vorbească, nicidecum să lucreze. Cu toate acestea lui Habarnam nici prin cap nu-i trecea să părăsească biroul de pe strada Moţilor. Se simţea atât de bine acolo nefăcând nimic încât simplul gând că va trebui iar să se întoarcă în oraş, devenind un prichindel obişnuit, îi dădea frisoane. Trebuia să găsească o soluţie pentru a intra iar în centrul atenţiei.

Cum nu se pricepea la nimic, nici gânditul nu îi era foarte comod. Totuşi, la sfatul unor prichindei consilieri, începu să iasă în lume atunci când obligaţiile funcţiei de primar îi solicitau prezenţa. Mergea fără poftă la câte un dineu, oficia căsătoriile între prichindei şi inaugura câte o lucrare mai importantă în oraş. La acestea din urmă tăia panglica, zâmbea în poză şi pleca acasă.

Mulţi spuneau că nici foarfeca nu o mânuia bine, dar asta nu poate fi adevărat, pentru că dacă ar fi fost aşa, cum se face că el reuşea, totuşi, să taie panglicile? Alţii spuneau că lui Habarnam a început să-i placă atât de mult taiatul panglicilor încât nici nu mai îl interesa altceva. Înclinăm să le dăm dreptate celor din urmă pentru că în activitatea primarului Habarnam se observa o frecvenţă tot mai mare în prezenţa la inaugurări. Dacă la început doar un obiectiv cu adevărat important pentru Oraşul Liniştit se bucura de o panglică tăiată de Habarnam, cu timpul începură să apară tot mai multe panglici care îl aşteptau.

Primarul Habarnam se puse pe treabă şi deveni în scurt timp cel mai bun mânuitor de foarfecă din ţară. Nici nu putea fi altfel pentru că într-o singură zi mii de prichidei îl vedeau pe Habarnam cu foarfeca după el în toate colţurile oraşului tăind panglici la inaugurări. Venea un autobuz nou în oraş? Habarnam îl aştepta şi îl inaugura. Se făcea un metru de trotuar? Acolo era şi Habarnam cu foarfeca. În scurt timp, Habarnam şi foarfeca lui deveniră de nedespărţit, fiind prezenţi te miri unde. Nimic nu se mai putea face fără inaugurare. Lucruri banale precum deschiderea magazinelor în fiecare dimineaţă sau pornitul iluminatului public seara aveau acum nevoie de inaugurare şi prezenţa primarului Habarnam la tăiatul panglicii.

Chiar şi aşa, lui Habarnam nu îi era suficient. Doctorii spuneau că a dezvoltat o obsesie şi probabil că ceva dreptate aveau din moment ce Habarnam nu se mai mulţumea cu tăiatul panglicilor, şi aşa peste măsură de numeroase, luând la rând orice îi ieşea înainte. De dimineaţa până seara el se plimba prin oraş cu foarfeca tăind tot ce întâlnea. Codiţele prichinduţelor, sforile cu haine spălate puse la uscat, lesele cîinilor scoşi la plimbare de stăpâni sau corzile alpiniştilor utilitari, toate sfârşeau bucăţele dacă aveau nenorocul să dea peste ele primarul Habarnam cu foarfeca. Probabil că la fel s-ar fi întâmplat şi cu firele de telefon sau cablurile de înaltă tensiune dacă acestea nu ar fi fost puse la întălţime pe stâlpi. Vagabonzii din oraş se gândeau de două ori înainte de a face pipi în parc, dacă apărea Habarnam cu foarfeca?

Mergând vestea că în Oraşul Liniştit este un prichidel foarte priceput la tăieri, Marinarul, conducătorul de atunci al ţării, îl chemă la capitală şi îl puse pe Habarnam prim-ministru. Marinarul îi dădu lui Habarnam pe mână pensiile şi salariile prichideilor din toată ţara, bugetele ministerelor, fondurile pentru spitale sau învăţământ ca să vadă dacă într-adevăr Habarnam e chiar atât de priceput la tăieri precum i se dusese vestea.
Iată cum a devenit cunoscut Habarnam în toată ţara.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *