Rautacisme

Vremuri pestilențiale pentru Primăria Cluj-Napoca

Vin. Grele vremuri vin. Ce miros a nepăsare și trândăvie. Dar totuși comode. Primăria Cluj-Napoca se pregătește să șteargă urmele. Urmele promisiunilor împrăștiate în spațiul public și neonorate. Întrebarea este simplă: de câtă hârtie e nevoie pentru a curăța mirosul de putregai birocratic? Mai întâi, mizeria este ascunsă sub preș. Într-un loc cât mai dosnic și întunecos. Ce facem cu vina? Vina nu ne aparține. Orice instituție are propriile schelete. Trebuie și acestea mascate oarecum. Dar, fie și așa: vina nu ne aparține. Clujul este orașul proiectelor-pilot, al premierilor tehnologice. 

Și totuși, putem spune că mizeria are culoare roșie într-un județ gălbejit de pedelei și penelei? Putem spune că spitalele se dărâmă pe noi din cauza „lor” și nu din cauza „noastră”, adică a administrației care ne-a promis marea cu sarea de ne-a lăsat cu gura uscată? 

În loc de parcuri verzi cu acces liber, Emil Boc le promite pensionarilor aqua park cu intrare contra cost. Cartierul Mănăștur încă așteaptă amenajarea zonei „La Terenuri”, dintr-o campanie electorală într-alta. Și clujenii din zona Între Lacuri așteaptă. Nu au decât să se roage la toți sfinții pentru parcul mult dorit. Să mai treacă poate un mandat. Și înc-o campanie electorală, niște alegeri ceva… 

Sau să vă mai spunem că accesul la cultură este boicotat de Boc? Prin aceleași promisiuni privind Centrul Cultural Transilvania care va găzdui și sediul Filarmonicii clujene? 

În schimb, suntem bombardați zilnic cu o nouă serie de promisiuni: mega promisiuni pentru mega proiecte.

Stră-strănepoții se vor minuna cum au curs promisiunile anuale și cum antecesorii lor le-au înghițit cuminți, într-un oraș ce va fi devenit un kitsch. Legendele despre metrou, tren metropilitan și centura metropolitană vor deveni un vis. Un vis urât al unei administrații de coșmar. 

Ei bine, aceste urme trebuie șterse de slujbașii Primăriei. Cu multă migală și multă… hârtie.

Serviți cu nițel oțet, eventual de mere, să nu vă pice rău atunci când veți fi scormonit în mizeria pestilențială a promisiunilor neonorate.

Vorba aia, „mai bine te rătăcești în pădure, decât fără pădure”.

Mai bine te trezești din vis, decât să dormi pe tine, decât să dormi monstruos un somn de coșmar. 

În trafic. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *