Din oras

Volumul de versuri al jurnalistei Codruta Simina, apreciat de poetii clujeni: ,,Sunt absolut convins ca Simina se indreapta spre o mare poezie"

Aseara, in atmosfera intima a librariei Humanitas, jurnalista Codruta Simina si-a lansat cea de-a doua carte, Dragonul aramiu. Cei doi invitati chemati sa vorbeasca despre volumul de poezii al acesteia au fost cunoscutii poeti clujeni Ion Muresan si Stefan Manasia, ambii vazand in Dragonul aramiu o carte valoroasa care-i deschide scriitoarei drumul spre un destin literar.

Lansarea de carte a Codrutei Simina a strans laolalta oameni din lumea jurnalismului si din lumea literelor, lumi care completeaza, iata, identitatea Codrutei. Atmosfera a fost relaxanta, lumea a inceput sa se stranga inainte de ora sase pentru a avea timp si de o sueta, doua. In scaunul din fata, principalul sustinator al jurnalistei a fost chiar fiica acesteia, care a venit pregatita cu o felicitare pentru mama sa.

Timp de o jumatate de ora, s-a discutat despre poezie, despre obsesiile literare ale Codrutei Simina si despre potentialul sciitoricesc al acesteia. Dintre cei doi poeti clujeni, Stefan Manasia a luat primul cuvantul, recunoscand ca Dragonul aramiu este o carte despre care si-a dorit mult sa scrie. Tocmai din acest motiv, poetul a ales sa si citeasca cronica din Tribuna in care a scris despre volumul de poeme al acesteia. Stefan Manasia a vorbit, astfel, despre o carte cu pasaje bune si foarte bune, care i-a depasit asteptarile.

,,Vazand coperta, fara sa citesc poemele, intuiam ca voi ajunge si in zona aceasta a universului extrem de autentic al copilariei si chiar primul poem al cartii, cel care da si titlul volumului, mi-a implinit si chiar mi-a intrecut in mod excelent asteptarile pentru ca in cateva zone nu e doar o carte buna, ci e o carte foarte buna”, a spus acesta.

Din punctul de vedere al lui Manasia, universul poetic al sciitoarei e guvernat de caldura si lumina si e redat pe un ton ,,excelent gasit, situat intre basm, cantec de leagan si povestire fantasy pentru adultii rafinati”. Printre poemele foarte apreciate de Stefan Manasia se numara ,,saptele parti, II”, ,,era foarte frig si frumos”, ,,tequilla sunrise”, ,,fata cu dintii perfecti” si ,,draga tata”, poemul preferat al acestuia.

In stilu-i caracteristic, Ion Muresan si-a inceput discursul intr-o maniera ceva mai glumeata, fara a neglija, insa, calitatea volumului Dragonul aramiu si forta scriitoriceasca a autoarei. Ion Muresan aminteste de zilele de la inceputul carierei de jurnalist a Codrutei Simina, cu mentiunea ca literatura ar fi, de fapt, vocatia ei. 

,,Eu consider ca nu ziaristica este vocatia ei. Eu n-am citit cealalta carte, am citit-o doar cartea aceasta si am avut revelatia unei poete autentice, chiar a unei mari poete as spune”, considera Ion Muresan.

Scurt si la subiect, poetul garanteaza talentul Codrutei Simina, plasand volumul ei de poezii inaintea celorlalte volume scoase anul trecut de tanara generatie. Plusul pe care il are ea fata de ceilalti douamiisti proaspat debutati, este acela ca, dincolo de elementul autobiografic, ea adauga si factorul transcendentei. Autoarea porneste de la motive din biografia sa si sare, aproape pe nesimtite, in altceva. Isi permite o cadere in lirism, care scoate la suprafata principalele sale obsesii literare.

In viziunea lui Ion Muresan, Codruta Simina e o poeta cu obsesia autenticitatiii, ceea ce face ca imaginarul poetic al volumului ei sa fie incarcat de o atmosfera de suspiciune. Vocea lirica suspecteaza totul, pana si autenticitatea conductelor pe langa care trece. Trebuie sa valideze tot ceea ce vede, sa aiba siguranta existentei lucrurilor din jurul ei pe care le resimte ca fiind dedublate, ca o proiectie nefericita a lumii reale. Are impresia, spune Ion Muresan, ca lumea este tot timpul dublata de ceea ce este ea insasi. Astfel, ,,pana acolo merge cu sondarea in autenticitate, pana la a suspecta autenticul de inautentic”. Tocmai de aceea, poetul considera ca temele ei sunt teme de scriitor adevarat, teme autentice redate in versuri memorabile.

,,Ea devine scriitorul care isi mananca scriitura si o abstractizeaza pana ajunge sa nu mai creada in propriile lui cuvinte si incet, incet, cuvintele lui devin ale altora, nu mai sunt ale lui si ca, de fapt, tipografia i se muta in inima lui. El nu mai are inima, inima lui e o tipografie”, a spus poetul.

Poetul incheie reasigurand publicul de calitatea volumului, dar si de potentialul Codrutei Simina in directia literaturii.

,,Sunt absolut convins ca Simina se indreapta spre o mare poezie. Va rog sa ma credeti, am avut o sincera si mare bucurie citindu-i cartea si cred in destinul literar al Codrutei, in destinul ei poetic”, a incheiat acesta.

Dupa cuvintelele acestuia, scriitoarea a ales sa nu-si citeasca poemele din convingerea ca a citi din propriile versuri echivaleaza cu o expunere usor ridicola. Totusi, poetul Ion Muresan, cu o atitudine parinteasca a incercat sa o tina departe de aceasta perceptie. Poetul a afirmat simplu ca oamenilor nu trebuie sa le fie rusine sa fie frumosi.

In sala lumea zambeste. Codruta Simina se uita la toti cei prezenti si, pentru o clipa, nu volumul de versuri conteaza, ci cei prezenti in librarie, in care ea se identifica.

,,Singurul lucru pe care vreau sa-l spun e ca va multumesc, fiecarui om, fiecaruia care sunteti aici, in sala. Cu fiecare impart o prietenie, chiar daca voi intre voi poate nu va cunoasteti sau nu va simpatizati in mod deosebit. Sunteti un fel de fotografie care ma reprezinta destul de bine. Scriu atunci cand imi vine sa scriu, si, de obicei scriu incercand sa spun niste lucruri pe care nu pot sa le spun altfel, cred ca toata lumea face asta”, a marturisit ea.

Apoi, din nou, ca un parinte care-si invata copilul sa se urce pe bicicleta, Ion Muresan a mai facut o incercare. Macar poemul care poarta numele volumului sa fie citit, a spus el, pentru ca nu e bine ca poetului sa-i fie rusine sa citeasca. Dragonul aramiu a fost citit ca ultim moment dinaintea autografelor.

,,stam cu pielea lipita, saditi unul in celalalt
foarte adinc trece un dragon aramiu, fierbinte, solzii lui grei adie prin mine
si-o liniste ametitoare se naste dincolo de noi.
stam cu pielea lipita
si respiram (…)”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *