Noi oamenii suntem deseori incapabili sa ne mobilizam energia pe o perioada mai lunga pentru a rezolva sau, pur si simplu, pentru a face fata grijilor (cat de mici) de zi cu zi.
Lipsa vointei – nu cea pe care o manifestam cu ocazia unor evenimente majore sau avand caracter urgent, ci tocmai aceea care absenteaza in cazul indeplinirii unor sarcini fara importanta – provoaca sentimentul de oboseala, de epuizare fizica. Se ajunge deseori sa gandim sau sa spunem: “As vrea, dar nu pot…”. Doar actionand asupra acestei “vointe de zi cu zi” vom putea gasi forta necesara parcurgerea sau indeplinirea unui program,
“Sa-ti echilibrezi bugetul, sa faci 10 abdomene dimineata, sa te apuci sa-i scrii unui prieten, sa mergi la bazin o data pe saptamana, sa nu deschizi televizorul masinal si sa-l stingi daca nu e nimic interesant, sa te scoli devreme, sa dai un telefon pentru a face o anulare sau a-ti cere drepturile, sa plimbi cainele…” Toate aceste activitati, sarcini sau hotarari corecte – oricat de minore sau usoare ar fi – ne cer cateodata o mobilizare de energie atat de mare incat nu le punem in aplicare.
Un caz izolat nu reprezinta o problema majora, dar daca aceste slabiciuni trecatoare se acumuleaza si se innoiesc cu regularitate, simtim cum moralul si tonusul ne scad. In consecinta, se naste in noi un sentiment de neputinta fizica si psihica.
Sa recunoastem insa ca astenia si slabiciunile trecatoare ne ajuta sa scapam de lenea naturala, pe care cu totii o avem intr-o masura mai mare sau mai mica. Aceste stari de slabiciune servesc drept pretext de inactivitate din timpul realizarii unor sarcini mai solicitante sau foarte importante. Astfel, pusi in fata unei urgente, putem sa descoperim in noi o motivatie atat de solida incat sa “mutam muntii din loc”.
Dar acumularea proastelor obiceiuri – cum este cel de a amana cu regularitate sarcini minore si de a le trata in graba cand devin mai presante, sau cel de a reveni asupra primelor decizii luate, inventand scuze putin convingatoare – da un sentiment de neputinta atat de coplesitor incat genereaza cu siguranta o forma de deprersie sau o stare cvasi-permanenta de stres.
Ajunge insa sa ne amintim starea de liniste atat de placuta pe care am avut-o dupa ce am indeplinit una dintre aceste “sarcini” sau “hotarari”, dintr-o rabufnire de orgoliu, ca sa ne luam viata de zi cu zi in maini o data pentru tot deauna si sa ne dam seama ca ne putem mobiliza vointa “din nimic”! Astfel, este de ajuns sa ne “miscam” putin. Recomandarile urmatoare ne pot fi de folos:
– Sa ne acordam suficient timp pentru a scapa de starile de lene si de proastele obiceiuri zilnice, pentru ca sunt de multe ori atat de vechi incat nu pot sa dispara printr-o singura atingere cu bagheta magica. Trebuie sa reducem treptat distanta intre ceea ce ne-ar placea sa facem si ceea ce realizam intr-adevar.
– Sa ne constientizam actele si sa stim sa le acordam importanta cuvenita pentru a elimina toate reflexele care ne otravesc viata de zi cu zi, cum ar fi, de exemplu, pornirea masinala a televizorului. Sa ne analizam mai bine actiunile si gesturile pentru a iesi din rutina si a face loc unor activitati sanatoase si unor sarcini pe care ni le-am propus.
– Sa ne punem tot timpul in situatii de obligatie sau de urgenta mai ales prin realizarea unei liste de pe care vom bifa ce am facut deja, bine si la timp. Sa le spunem si celorlalti ce hotarari am luat sau ce sarcini trebuie sa realizam, chiar si pe cele mai banale, pentru a tine socoteala “activitatilor” efectuate.
– Sa stim sa recompensam pentru fiecare lupta castigata, adica pentru fiecare hotarare sau actiune indeplinita, mai ales cele care necesita un efort deosebit. Toate victoriile, din orice domeniu, merita sarbatorite cum se cuvine.
– Sa reducem tensiunea sau stresul prin exercitii de relaxare sau sport pentru a alunga starea de lene psihica sau oboseala fizica ce ne servesc deseori scuza.
– Sa ne luam in serios vacantele si week-end-urile pentru a ne desprinde de rutina si a ne reincarca bateriile cu energie pozitiva.
– Sa ne facem planuri, de orice natura, dand frau liber imaginatiei pentru a merge inainte, pentru a ne valorifica talentul creativ natural si a alunga lenea care ne influenteaza negativ. Sa ne definim obiective concrete pentru inceput (sa ne alegem provocari simple) si apoi, treptat, din ce in ce mai dificile.
– Sa nu ne tot gasim scuze, ci sa ne asumam responsabilitatea pentru actiunile si deciziile noastre. Trebuie sa stim sa ne deculpabilizam pentru a deveni responsabili, a ne simti mai bine in pielea noastra, pentru a incepe in vorta o zi de activitati… si de reusite!
– Sa gasim satisfactie in toate obligatiile impuse de viata de zi cu zi, la munca sau acasa. Sa ne gandim doar la avantajele de care vom beneficia dupa le-am indeplinit si sa dam uitarii inconvenientele.
– Sa ne recunoastem atuurile pentru a le putea folosi cat mai bine si in cat mai multe situatii. Sa ne punem in valoare aptitudinile. Sa facem un bilant recapitulativ cu toate lucrurile la care ne pricepem sau pe care ne-ar placea sa le facem, sa ne amintim ce succese am avut – in orice domeniu – amintindu-ne nu numai toate bucuriile, placerile sau satisfactiile pe care ni le-au avud, ci si felul in care le-am realizat, metodele folosite.
– Sa stim, in egala masura, sa ne odihnim si sa ne ocupam de corpul nostru, pentru ca daca ne simtim bine, fizic si psihic, suntem plini de cele mai bune intentii si foarte hotarati. Faptul ca vrem sa realizam ceva deosebit (de pilda sa piedem cateva kilograme sau cativa cenimetrii in plus) reprezinta deja un pas spre dobandirea unei vointe ferme. Dar mai e nevoie si de o motivatie suficienta pentru a nu abandona.