Vlad Gherman, un tânăr avocat ce demontează prejudecățile legate de profesia sa: „Avocații nu mint ca să apere interesele și drepturile clienților”

Vlad Gherman e un tânăr avocat din Baroul Cluj care a ales să revină pentru a profesa în orașul natal după ce a absolvit studiile universitare la București. A intrat în profesie din 2008 și are, astfel, suficientă experiență pentru a vorbi despre specificul avocaturii, despre prejudecățile de care s-a lovit practicând această meserie, despre dificultățile și dilemele morale cu care se pot confrunta cei proaspăt inițiați în breaslă. Vlad Gherman este un om sincer și serios, o persoană manierată, cu respect față de adevărata natură a profesiei sale, față de semenii săi, cu cei 7 ani de acasă perfect însușiți, pe lângă cei 7 din instanță. 

„Mi-am dorit să fiu un student obișnuit, care își face școala prin forțe proprii”

Vlad Gherman s-a născut în Baia Mare, în urmă cu 30 de ani, într-o familie în care practicarea profesiilor juridice constituie o tradiție. Tatăl său a îmbrățișat inițial avocatura, pentru a deveni ulterior procuror, străbunicul patern, Aurelian Gherman, a fost președintele Curții de Apel Cluj, iar mama, Doina Gherman, e avocat.

În anul 2000 familia Gherman s-a mutat la Cluj și astfel Vlad a urmat liceul la Colegiul Național „Emil Racoviță” din Cluj-Napoca, încă din clasa a XI-a hotărându-se să dea la Drept. Și-a dorit să urmeze facultatea la București, unde a fost admis, în urma unui examen foarte dificil („Până la momentul respectiv a fost cel mai greu examen pe care l-am dat.”). În 2007 a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității București, după care a urmat un masterat în „Dreptul afacerilor”, în cadrul aceleiași universități. 

Vlad a ales Bucureștiul pentru că mama sa preda în cadrul Facultății de Drept din Cluj și el și-a dorit să fie un student ca oricare altul, fără a plana asupra sa suspiciunea de a fi favorizat din cauza poziției mamei  în cadrul facultății:

„Nu pot compara facultatea de la București cu cea din Cluj, pentru că nu am avut de-a face cu UBB, despre care colegii mi-au spus că e o facultate grea. Nu neapărat calitatea școlii a fost argumentul, ci faptul că în perioada respectivă mama preda Drept Internațional Public la Facultatea de Drept și mi-am dorit să fiu un student obișnuit, care își face școala prin forțe proprii. Chiar dacă la fel ar fi fost și dacă eram aici la Cluj, ar fi existat cel puțin suspiciuni, pentru că mama preda la facultate. 

În plus, mi-am dorit experiența de viață de a pleca de acasă și de a trăi pe cont propriu pentru prima dată, o experiență care a fost foarte importantă; dincolo de școală, școala vieții își are sensul și rostul ei.”

Un avocat atras în special de domeniul dreptului penal

După absolvirea facultății, fiind decis să devină avocat și pentru că își dorea să lucreze împreună cu mama sa, Vlad a ales să dea examenul de admitere în Baroul Cluj. Din 2010 e avocat definitiv, pledând cu precădere în cauze de drept penal, comercial, sau infracțiuni care derivă din comercial:

„Ideea de specializare e benefică pentru că nimeni nu poate fi atotștiutor, să cunoască absolut toate domeniile, care sunt foarte multe și vaste. De multe ori fac comparație cu medicina: nu poți fi medic să tratezi orice boală. Cam așa e și aici, dar, în același timp, specializarea prea strictă înseamnă o limitare a posibilității de a profesa, pentru că de cele mai multe ori problemele clienților sunt foarte variate. 

Chiar aceiași clienți pot avea astăzi o problemă civilă, mâine una comercială, se poate întâmpla să aibă chiar una penală și atunci, pentru a găsi soluții juridice pentru clienții noștri, trebuie să avem deschidere și spre diversitate. Și, practic, pregătirea noastră din facultate și ulterior în perioada stagiaturii, examenele pe care le dăm sunt tocmai în așa fel făcute încât să avem această deschidere – materiile de bază în Drept, civilul și penalul și procedurile aferente sunt materiile care se dau la licență, la admiterea în profesie și la definitivat.”

Vlad Gherman se simte atras în special de dreptul penal, considerând că responsabilitatea avocatului e mult mai mare atunci când e pusă în discuție libertatea persoanei, drepturile fundamentale ale omului:

„Am avut cazuri diverse. Pentru fiecare, problema lui e cea mai importantă, fie că e vorba de un litigiu cu valoare redusă, sau despre cercetarea sau săvârșirea de infracțiuni care se pedepsesc sever. Infracțiunile cele mai comune sunt legate de regimul circulației pe drumurile publice, fie conducerea sub influența alcoolului, fie conducerea fără permis, fie refuz de recoltare de probe biologice. Acestea sunt infracțiunile dese. Cele grave, cred că sunt mai rare… dacă ne gândim la violuri, ne gândim la Vaslui, nu ne gândim la Cluj. Poate s-au întâmplat și aici, dar cred că într-o frecvență mult mai scăzută.”

Dilemele morale ale unui tânăr avocat

Vlad Gherman nu regretă alegerea profesiei de avocat, dar o consideră o meserie grea, ce impune o responsabilitate deosebită și care provoacă uneori adevărate dileme morale:

„Clienții vin cu probleme și noi trebuie să facem tot ce ține de iscusința, pregătirea și capacitatea noastră de a găsi soluțiile legale. Această responsabilitate pune o presiune care, cel puțin pentru un tânăr, poate fi greu de gestionat și poate ridica chiar probleme morale în anumite momente. 

Fiecare stagiar are obligatoriu cauze din oficiu și îmi aduc aminte că eu nu reușeam să văd apărări într-o situație în care vinovăția era absolut dovedită și atunci se ridicau dilemele morale: cum pot să îl apăr pe cel care am convingerea că a săvârșit o infracțiune? Dar, crescând, evoluând, am ajuns să îmi dau seama că avocatura înseamnă altceva: oricine are dreptul la apărare și a-mi face profesia bine înseamnă tocmai să garantez respectarea drepturilor fundamentale ale omului, respectarea dreptului la apărare, la un proces echitabil. Până la urmă, acesta este rolul meu ca avocat și nu, așa cum e percepția oamenilor, cel de a scăpa un infractor.”

De această prejudecată Vlad s-a simțit cel mai deranjat atunci când s-a întâlnit cu un fost profesor din liceu, care l-a întrebat cu ce se ocupă. El i-a răspuns că e avocat, iar reacția imediată a profesorului a fost: „Înseamnă că ai învățat să minți!”

„Avocații nu mint ca să scape sau ca să apere interesele și drepturile clienților lor, ci tocmai garantează respectarea acestor drepturi și interese”, explică Vlad Gherman, pentru a demonta prejudecățile celor ce nu înțeleg adevărata natură a profesiei de avocat.

O profesie liberală, concurențială

Avocatura e o profesie liberală, concurențială, unde nu există un venit fix, veniturile depinzând doar de experiența avocatului și de clienții pe care el îi reprezintă în instanță. Acesta poate fi un avantaj pentru avocații consacrați, însă un evident dezavantaj pentru cei tineri:

„Nu există un venit sigur, stabil, și atunci de multe ori poate fi greu; nu există o dată din lună când îți primești salariul și nu știi exact cât e. Plătim impozit de 16% ca orice altă persoană care realizează venit, asigurări la Casa de Sănătate 5,5% și contribuții la Barou și la Casa de Asigurări a Avocaților, de 11% din venit. Practic, o treime din veniturile noastre înseamnă contribuții către stat și către Barou. Veniturile depind de clienții pe care îi avem, care vin de obicei prin recomandări. Dreptul nostru la publicitate este limitat prin legea de organizare a profesiei de avocat.”

„Fiecare are drepturile lui, care trebuie respectate”

Sinceritatea și seriozitatea sunt două trăsături de caracter care îl definesc pe Vlad Gherman. Profesia îi impune uneori adoptarea unor atitudini diferite, dar, consideră avocatul, asta nu înseamnă a fi duplicitar:

„Pot vedea o problemă din mai multe perspective: pot apăra un inculpat sau pot apăra o parte vătămată. Fiecare are drepturile lui, care trebuie respectate, și noi, ca avocați, trebuie să putem vedea problemele din perspective multiple.

Eu sunt o fire analitică, ce despică firul în patru. Asta mă ajută, pentru că pot intra în detalii și pot înțelege aspecte esențiale, dar există și reversul, faptul că pot să pierd uneori esența sau imaginea de ansamblu, concentrându-mă pe un anumit detaliu. Și reversul sincerității e faptul că sunt direct. Asta, deși îmi asum, poate să atragă anumite neajunsuri, pentru că adevărul spus în față doare!”

Foto: Vlad Gherman, Zsolt Mathe, Ziar de Cluj

Comentarii

phantom

31.08.2015 11:40

Bravo Vladut! avem nevoie de oameni tineri si cu mintea limpede...

Adauga comentariu