Deși originar din Sebeș, pentru Ionuț Fulea Clujul este a doua sa casă. Aici a urmat cursurile Politehnicii, iar pe holurile căminului a cunoscut-o pe soția sa, Brândușa. Am discutat cu interpretul de muzică populară despre prima sa experiență în Cluj-Napoca, despre reconectarea cu familia sa în perioada de pandemie, dar și despre viitorul spectacolelor folclorice.
ASCULTĂ INTERVIUL COMPLET:
Reporter: Când ați vizitat pentru prima oară Cluj-Napoca?
Ionuț Fulea: Înainte de 89. Am făcut excursie de la școală. Eram elev în clasa a 6-a.
Reporter: Și ce impresie v-a lăsat orașul?
Ionuț Fulea: Pentru mine era ca un oraș din străinătate. Altfel. Arhitectura, alt mod de viață, de mișcare, cu toate că era pe vremea lui Ceaușescu. Parcă lucrurile erau altfel. Parcă veneam de la țară. Un oraș din străinătate. Atunci era la modă să vizităm Grădina Botanică. Nu mai văzusem decât în poze și la televizor.
Reporter: Și de atunci ați mai fost în Cluj.
Ionuț Fulea: Am mai fost și cu părinții, în special în zilele libere că atunci aveam voie să circulăm într-o duminică cu soț și una fără soț. Pentru noi, Clujul era un loc în care făceam excursii, de vizitare, plimbare.
Reporter: Care este cea mai frumoasă amintire pe care o aveți din Cluj?
Ionuț Fulea: Am multe amintiri frumoase din Cluj. Clujul este a doua casă a mea. Eu acolo am studiat la Politehnică și în 1994, acolo mi-am cunoscut și soția. Întâmplător, atunci puteam vorbi, pe vremea respectivă nu erau teefoane mobile și sunam acasă seara. Aveam telefoane fixe în cămine. Mergând la iubita mea de atunci, am zis că ar fi bine să dau și un telefon acasă, având telefon în holul căminului. Ei, în fața mea, o domnișoară vorbea la telefon. Și era un pic aprinsă așa, că se certa cu cineva. Am neglijat întâmplarea și la câteva zile, văd aceeași persoană cu o cunoștință de-a mea, o prietenă de-a mea. La două săptămâni, ceva de genul acesta, eram în sesiune și mergeam la facultate să susțin examenul. Întâmplarea face să o întâlnesc pe prietena mea și sigur că din vorbă în vorbă am întrebat cine e fata cu care ea, că e drăguță. „A, păi, Brândușa e verișoara mea, e din Alba Iulia”. Ei, deja apăreau câteva elemente interesante pentru mine și sigur că i-am povestit și întâmplarea cu telefonul, zic: „Uite, vorbea cu cineva la telefon, cred că cu prietenul ei, că se certau”. Zice: „Da, nu se înțeleg foarte bine acum”. Pentru mine au fost niște repere importante, să știu cum să reacționez.
Asta se petrecea undeva prin iunie. Eu sunt născut în 17 iulie. Și de ziua mea am mers cu mama la Zlatna, la 36 de kilometri de Alba Iulia, acolo am făcut liceul și așa am cunoscut-o pe prietena mea. Am întâlnit-o acolo pe Petra și m-a întrebat ce fac. I-am povestit că sunt cu mama pe acolo că trebuie să semneze niște acte și m-a întrebat dacă merg la Alba. Și i-am spus că da, zice: „Hai că vin și eu la Alba”. Pe mașină mi-a povestit că merge la Brândușa, la verișoara ei. Și zic, „Uite, v-aș propune o chestiune. Astăzi fiind ziua mea, mi-ar face plăcere să vă invit în oraș”. Atunci am cunoscut-o pe Brândușa, actuala soție. Ea era cu prietenul ei, ne-am cunoscut, ne-am împrietenit și la o zi sau două ne-am cunoscut mai bine, ne-am întâlnit la mare după câteva zile și a continuat începutul de dilă. Ne-am împrietenit, ne-am iubit și cam o lună și ceva am fost împreună. Apoi ne-am despărțit și 3 ani de zile nu ne-am mai întâlnit, nu ne-am mai văzut, decât foarte puțin, și de vorbit, chiar deloc. Dar după trei ani de zile conjunctura face să o întâlnesc din nou și la aproape un an de la întâlnirea respectivă, ne-am căsătorit.
Întâlnirea a fost de impact pentru artist. Ionuț Fulea consideră că orașul nostru e un oraș de mare interes, foarte dezvoltat, un centru de atracție pentru investitori, iar lucrurile se mișcă cu o rapiditate extraordinară, motiv pentru care l-a îndrumat pe fiul său să continue tradiția familiei de a urma studiile superioare în Cluj.
Perioada de izolare a fost pentru Ionuț Fulea un moment de regăsire și reconectare cu familia sa. Pentru că meseria sa e de așa natură încât e plecat aproape tot timpul, ultimele luni, chiar dacă au fost o lovitură pentru interpreții de muzică populară, a avut și efecte pozitive, în special pe plan personal.
Ionuț Fulea: Acum am avut ocazia să îi cunosct mai bine, să îmi dau seama că sunt oameni de treabă. Faptul că nu reușești să fii tot timpul cu copiii, să le dai sfaturi, să îi asculți, creează o ruptură între părinte și copil, iar copiii își pierd reperele, pentru că primul reper ești tu, ca părinte. Și am reușit acum cumva să stăm de vorbă, să analizăm mai mult ce se întâmplă cu noi, să văd ce își doresc copiii în viitor, cum văd ei lucrurile. Avem o relație foarte frumoasă.
Perioada asta te rupe de gestică, de mimică, de trăire, pentru că noi trăim prin cântec, iar cântecul creează trăire și stare celor care ne ascultă. În momentul în care se produce o ruptură între cei care sunt pe scenă și cei care sunt în public, e foarte greu să o rearanjezi, pentru că nu putem da la o parte faptul că această stare a creat o teamă, o teamă de apropiere. Vă dați seama că oamenii vor veni probabil mai greu la evenimentele culturale, de teamă să nu se atingă, să se apropie.
Ne-a afectat puțin și sufletul, pentru că noi ne hrănim cu publicul. Mi-e teamă că oamenii vor fi mai reticenți, mai precauți, mai puțini în sălile de spectacole, mai puțini la evenimentele publice. (…) Este trist, este ciudat să cânți unor oameni mascați. Pentru că în momentul în care tu cânți și transmiți un mesaj prin vers, automat trebuie să vezi reacții. E foarte greu să vezi reacția unui om prin mască.
Reporter: Ce ne puteți spune despre planurile dumneavoastră de viitor?
Ionuț Fulea: E foarte greu să îți faci planuri acum. Planurile de viitor acum ni le fac alții. E foarte greu. Perioada aceasta m-a învățat că e bine să îmi vad viitorul apropiat ca interes. Important este să fim fericiți, să fim sănătoși. Pentru că a fi fericit, cu siguranță, implică automat să fii și sănătos.