Din oras

„VIP-URI, DESPRE CLUJ!” – Helmut Duckadam, cât pe ce să ajungă la „U”

În 1986 a devenit „Eroul de la Sevilla”, după ce a reușit să apere din poarta Stelei nu mai puțin de patru lovituri de departajare consecutive și a ajuns în Cartea Recordurilor. După o carieră fulminantă, azi, Helmut Duckadam s-a retras în căsuța sa de lângă București, de unde încearcă să insufle dragostea de sport și viață sănătoasă. Nu a uitat momentele frumoase pe care le-a petrecut în Cluj-Napoca, iar, în cadrul rubricii „VIP-uri, despre Cluj!”, fostul portar ne-a povestit despre prima amintire din Cluj și despre cum era, la un moment dat, ca orașul de pe Someș să îi devină casă.

PRIMA AMINTIRE: UN BIBELOU

R: Când ați vizitat pentru prima dată Cluj-Napoca?

Helmut Duckadam: Uuu, asta e o întrebare grea. Cred că să tot fi avut vreo 18 ani, ceva de genul acesta. Când eram la tineret, la UTA, cred că am fost în oraș și țin minte că am fost la magazinul mare și am luat niște bibelouri, că atunci era la modă să mai cumperi bibelouri, și am luat cadou un bibelou.

R: Și care a fost prima impresie pe care ați avut-o?

Helmut Duckadam: Clujul mi-a plăcut întotdeauna pentru că avea acea apă repede, Someșul. Îmi plăcea acolo, pe lângă stadion. Era frumos. Iar ulterior, când am jucat la UTA, am avut o ofertă de transfer la Cluj și am stat aproape o lună de zile în Babeș-Bolyai, în parc, acolo. Eram cazați mai mulți jucători de la diferite echipe, erau și de la Steaua. Și, la un moment dat, cu Remus Câmpeanu, care era atunci antrenor la Universitatea, chiar am fost în Mănăștur și am vizitat câteva apartamente și chiar mi-am ales unul. Cu socrul meu, Dumnezeu să îl ierte,  ne-am și apucat în zilele care au urmat, să îl amenajăm, să îl curățăm și eram hotărât să merg la Cluj, la echipă, dar, ulterior, nu am primit transferul de la UTA și a trebuit să mă întorc la Arad. Deci, la un moment dat am fost foarte aproape să mă…

R: Aveați planuri să vă mutați.

Helmut Duckadam: Da, da, am fost chiar în pregătire cu echipa aia mare, am fost în pregătire la Poiana Brașov, am făcut pregătire cu Universitatea Cluj, dar nu a fost să fie.

R: Care este cea mai frumoasă amintire pe care o aveți cu orașul de pe Someș?

Helmut Duckadam: Pfuu, cea mai frumoasă amintire, nu știu să spun acum care ar putea să fie. Nu, eu am fost mai mult în vizită.

R: Sau ceva inedit!

Helmut Duckadam: Inedit? Nu pot să îmi dau seama acum, chiar nu știu. Pentru că la Cluj îmi era puțin peste mână. La Cluj ajungeam destul de rar, dar de fiecare dată îmi plăcea. Îmi plăcea parcul, mergeam cu fotbalul. 

 

CLUJUL DE AZI: SCUMP ȘI CU POTENȚIAL

 

Azi, fostul portar spune despre Cluj că e extrem de costisitor și nu ar accepta să se mute aici, în ciuda potențialului de dezvoltare. Nu ar accepta și pentru că, după ani întregi în care s-a plimbat dintr-un oraș în altul, în sfârșit, eroul de la Sevilla și-a găsit locul pe care să îl numească acasă.

R: Și astăzi ce mai știți despre Cluj?

Helmut Duckadam: E cel mai scump oraș! E cel mai scump oraș. Și la apartamente, și la tot ce înseamnă viața. Da, e un oraș pe care, dacă domnul primar reușește să îl ducă la bun sfârșit, se pare că va fi primul oraș din provincie care va avea metrou, ceea ce e ceva fantastic.

R: Dacă ar fi să primiți acum o ofertă să vă mutați în Cluj, v-ați muta?

Helmut Duckadam: Nu mai. Nu mai, pentru că sunt la o vârstă la care nu mai. M-am mutat aici, lângă București, aici e finalul. Nu mă mai întorc nici la Arad, nici nicăieri. Am o căsuță aici, sunt mulțumit cu ceea ce am, dar nu aș mai putea pleca. Am fost prea mult pe drumuri.

R: V-ați așezat acuma, gata.

Helmut Duckadam: De acum, gata. De trei ani, bine, practic de 10 sunt în București, dar de trei ani mi-am găsit, să zicem, locul.

 

„SĂ NU NE MAI AȘTEPTĂM LA MEDALII OLIMPICE”

 

Perioada de pandemie nu și-a pus foarte mult amprenta pe marele fotbalist. Pentru el, cei mai afectați au cei dragi și… sportul, despre care nu mai are speranțe că se va redresa prea curând.

Helmut Duckadam: Pentru mine a fost mai simplu, pentru că sunt un om căruia nu prea îi plac distracțiile și ieșirile în oraș. Prefer să stau la mine pe terasă, să îmi fac eu singur un grătar, deci, din punctul ăsta de vedere, nu a fost ceva special pentru mine. Mergeam în continuare la emisiunile de sport la care eram invitat. Sigur, pentru fetiță a fost mai greu pentru că, na, după o lună, când s-a bucurat că nu mai merge la școală, a început să intervină plictiseala, voia să se întâlnească cu colegii, cu colegii de la antrenament, cu colegii de școală și pentru ea cred că a fost mai greu. Dar acum, cât de cât, lucrurile au revenit; nu la normal, dar suntem pe drumul cel bun, să zicem. Trebuie să ne obișnuim să trăim cu acest virus. Nu e acest virus, vine altul. Viața, din păcate, așa se pare că va fi în continuare, trecem de la una la alta, probleme cu clima, deci va trebui să ne obișnuim cu toate. Nu ne putem închide în case.

R: Cum credeți că va rezista industria sportivă, având în vedere că e printre cele mai afectate?

Helmut Duckadam: Da, pe lângă cei cu restaurantele, cred că sportul este cel mai afectat. Și nu neapărat fotbalul, pentru că fotbalul, de bine de rău, are aceste drepturi de telviziune, care au ajutat toate echipele foarte mult, dar celelalte sporturi în care încă nu se permite să intri în sălile de antrenamente, ceea ce mi se pare puțin aberant, nu îți permite încă nici măcar în aer liber să practici sportul. Până acum tot ne-am plâns că copiii noștri sunt obezi și nu fac mișcare, și acum nu îi mai lăsăm. Deci, pe un teren de 100 mp, sau 200, să nu poată face 10 inși mișcare în aer liber mi se pare aiurea, dar astea sunt problemele altora, nu ale mele neapărat. Sportul va pierde foarte mult. În primul rând, pentru că nu mai reușești să te antrenezi la capacitatea maximă. Mai sunt aberațiile astea când poți să faci sport într-o sală de sport, dar nu poți să faci duș, când toată lumea spune să ne spălăm pe mâini și să ne spălăm. Nu, sunt niște chestii pe care nu le înțeleg, dar în fine. Sportul va fi din ce în ce mai afectat și, dacă sportul a fost foarte, foarte jos, poate cel mai jos după anii ’90, de acum înainte să nu ne mai așteptăm nici la medalii olimpice, nici la echipe calificate în Champions League.

 

S-A TERMINAT CU FOTBALUL ȘI CU POLITICA

 

Recent, fostul portar și-a dat demisia din funcția de președinte de imagine al echipei FCSB. După acel scandal a urmat un altul, în care Helmut Duckadam a fost nevoit să renunțe la propunerea trimisă de Senatul României de a deveni consilier pe probleme de sport, asta după ce presiunea publică l-a acuzat că s-a înhăitat cu PSD.

Helmut Duckadam: Nu mai vreau să activez la vreo echipă de fotbal. Nu mai vreau să fac nici politică, că toată lumea mă acuză că vreau să fac politică. Am vrut, la un moment dat să ajut prin cât pot eu sportul românesc. Am avut acea ofertă de la președintele Senatului, la care am renunțat, în rest, încerc să îmi câștig existența prin imaginea pe care o am, am și un site de echipament sportiv, mănuși, mingi și important este să rămânem sănătoși.

 

Susține Ziar de Cluj!

Timp de aproape 10 ani, ți-am oferit gratis articolele noastre. A venit timpul să devenim parteneri. Ziar de Cluj va implementa în curând abonamentul de 10 lei pe lună pentru toți cititorii. Pentru toți cititorii care ne respectă curajul și experiența.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *