„VIP-URI, DESPRE CLUJ!” - Dumitru Dragomir, despre cea mai vie amintire a sa: „Se strânsese lumea ca la circ!”

A fost președintele Ligii Profesioniste de Fotbal, iar acum construiește câte un bloc la 2 ani. Am vorbit cu Dumitru Dragomir despre primele sale experiențe în Cluj-Napoca, despre fotbal și viitorul performanței sportive în țara noastră.

 

Reporter: Să îmi spuneți, vă rog, când ați vizitat pentru prima dată Cluj-Napoca


Dumitru Dragomir: Păi, domnișoară, eu am fost comandantul clubului Victoria și am jucat cu U Cluj, cu Victoria București. Era antrenor Cornel Dinu și de echipă se ocupa tatăl lui Maior, care a fost șef la SRI, Liviu Maior. Am avut atunci așa, un contact mai dur cu Clujul.


Reporter: Asta când a fost, în ce an?


Dumitru Dragomir: În 88. Nu te născusei tu.


Reporter: Nu, așa e. Care a fost prima impresie pe care ați avut-o?

Dumitru Dragomir: Un oraș deosebit, un oraș civilizat. Cu mulți români, cu mulți unguri, civilizați și ei.

Reporter: Și care este cea mai frumoasă amintire pe care o aveți cu orașul de pe Someș?

Dumitru Dragomir: Cea mai frumoasă amintire cu orașul de pe Someș? Am rămas în pană cu autobuzul la 15-20 de km de Oradea și au venit vreo 10 securiști și vreo 15 milițieni și ne-au adus autobuz nou care să ne ducă la Oradea. A fost frumos, drăguț. Se strânsese lumea ca la circ. Într-o comună, nu mai țin minte. Ne-au dat să bem pălincă, ne-au dat mai multe. Până au venit polițiștii și securiștii să ne ajute.

Reporter: Astăzi ce mai știți despre Cluj?

Dumitru Dragomir: Nu mai știu nimic! Știu că aveți o echipă foarte bună, CFR Cluj, alta, bunicică, U Cluj, că primarul este un primar bun.

Reporter: Aș vrea să vorbim puțin și despre perioada aceasta dificilă prin care am trecut cu toții. Să îmi spuneți, vă rog, cum ați reușit să depășiți perioada ciudată de pandemie, de izolare?

Dumitru Dragomir: Domnișoară, eu nu m-am izolat deloc, pentru că am avut coronavirusul anul trecut. Am fost la meciul Barcelona cu Manchester United și când am venit acasă cred că am avut coronavirusul ăsta că m-am internat trei zile în spital, am trecut prin perioade nasoale și acum nu îmi mai e frică.

Reporter: Acum sunteți bine, nu mai aveți probleme!

Dumitru Dragomir: Very strong!

Reporter: Cum credeți că va rezista industria sportivă după toată această perioadă?

Dumitru Dragomir: Dacă Guvernul care este sau care vine, că nu o să mai reziste mult nici ăsta, nu bagă sportul în primele zece priorități ale acestei țări, se alege praful de sport și de copiii noștri care în momentul în care nu fac sport, devin o parte din ei obezi. Acesta e un aspect, sportul de masă. Sportul de performanță, părerea mea este că în viitorii 100-150 de ani, dacă nu dăm peste un conducător căruia să îi placă sportul, nu vom mai avea performanță. Pentru că performanța se face cu trudă și cu specialiști. A dispărut gimnastica, a dispărut atletismul, au dispărut luptele, boxul, în care noi eram foarte tari. Plus fotbalul, la care am fost foarte tari vreo 20 de ani, așa, din 80 până în 88, 89.

Reporter: Concret, ce credeți că ar trebui să facă Guvernul? Să investească mai mult, să vină cu proiecte?

Dumitru Dragomir: Să investească în centrele de copii și juniori. Nu neapărat în echipele mari. Dar centrelor de copii și juniori ar trebui să li se asigure terenuri de joacă, medicamentație, școală, hrană.

Reporter: Să le ofere toate condițiile pentru a excela!

Dumitru Dragomir: Uitați-vă ce au făcut ungurii. Să luăm exemplul ungurilor. Și ei de zece ani au făcut asta și încă nu se îndreaptă către performanță. Pentru că nu poți unui antrenor de la centrul de copii și juniori să îi dai 2.000 de lei salariu. Nu poți. Și vrei să îl ții 8 ore în căldurile astea de 40 de grade sau pe ninsoare? Trebuie să intervină cineva pentru că altfel, sportul, în general, nu numai fotbalul, dispare de la noi din țară.

Reporter: Dumneavoastră ce planuri de viitor aveți?

Dumitru Dragomir: Păi, ce planuri de viitor să mai am la 75 de ani? Să mai trăiesc vreo 30-40 de ani măcar, ca să mai fac câte ceva. Fac câte un bloc mare de locuințe în cam un an jumate, doi ani. Dacă mai trăiesc 15-20 de ani, mai fac 10 blocuri. Trebuie să le lăsăm ceva copiilor, nepoțior, că nu trec precum gâsca prin apă, așa. Încă mai sunt verde, așa, dar când e să te ia dracu’, te ia din ușa bisericii.

sursa foto: libertatea.ro

 

Susține Ziar de Cluj!

Timp de aproape 10 ani, ți-am oferit gratis articolele noastre. A venit timpul să devenim parteneri. Ziar de Cluj va implementa în curând abonamentul de 10 lei pe lună pentru toți cititorii. Pentru toți cititorii care ne respectă curajul și experiența.

Adauga comentariu