Dacă în septembrie 2015, Boc ne spunea că metroul e câh, lucrătura diavolului:
„Soluţia metroului nu se poate implementa la Cluj, pentru că avem un oraş cu jumătate de milion de oameni şi cu un cost de 5 miliarde de euro pentru metrou. Ar fi o soluţie care nu se poate susţine financiar. Ar fi frumos să ai de la Polus la Aeroport o linie de metrou”,
cu trei luni înainte de alegerile din 2016 s-a răzgândit şi a început să scoată din găletușă altfel de promisiuni:
„Eu nu spun că nu merită. Deocamdată se fac analize. Eu am propus o discuţie măcar de pricipiu pentru a se vedea ce ar însemna un metrou măcar de la Polus şi până la Aeroport. Costurile sunt de miliarde de euro, unu, două, trei sau patru miliarde de euro. Nu aş putea să vă spun exact pentru că studiile sunt foarte aproximative. Se face o analiză pentru a se vedea cum va fi sustenabil un astfel de metrou la un oraş cu o jumătate de milion de locuitori. Eu cred că nu trebuie exclusă o astfel de variantă pe termen mediu şi lung”.
Ce e al lui Boc, e a lui Boc: când îşi pune în cap că are de promis ceva, chiar promite, iar când trebuie să cheltuiască nişte ban public degeaba, chiar cheltuie. Aşa că, în ianuarie anul curent, am aflat că suma de 3,48 de milioane de lei de la bugetul Cluj-Napoca a fost pusă la păstrare pentru un „studiul de prefezabilitate” și „diverse alte studii” privind introducerea metroului în oraș.
Până azi s-or fi numărat bănișorii necesari campaniilor electorale ce urmează, s-a stabilit necesarul de campanile, aşa că s-a lansat şi anunţul de PR că se vor face studii de prefezabilitate și diverse alte studii, „neicusorule”… Alţi bani publici de dat pentru hârtiuțe de ținut la sertar, la fel cum s-au dat pentru toate tunelurile, aqua parkurile, someșurile navigabile și centurile aeriene de care ne împiedicăm la tot pasul prin municipiu de ani de zile.
Bani pe care nici un procuror din Republica Autonomă Cluj nu are bunul simţ să-i verifice: ce, cine, cum, cât para-ndărăt şi de ce – deşi avem tone de astfel de “studii” înfundând sertarele municipalităţii şi ale Consiliului Judeţean.
Dar de ce să se ostenească procurorul să vadă câte studii de pre, pro, post-fezabilitate încap în 20 sau 30 de ani de lucru la un posibil metrou prin care nici oasele urmaşilor, urmaşilor noştri nu crede să apuce să se pre(pro, post)umble?
Realizați cam cât au să ne coste toate acestea, dacă un simplu studiu de prefezabilitate ne ușurează buzunarele preț de prețul unei grădinițe?