În ultimele 6 luni, Câmpia Turzii a devenit un focar pentru consumatorii de așa-zise „legale” din nordul României.
• Drogul care face ravagii se numește Zombie.
• Atât de mare este problema, încât Avocatul Poporului și DIICOT Cluj s-au sesizat din oficiu.
• Doar că acum două luni, ICCJ a legalizat consumul de etnobotanice în România. Această decizie i-a lăsat mască pe ofițerii antidrog, pe medici și specialiști deopotrivă.
• Între timp, șeful Agenției Naționale Antidrog, Sorin Oprea, a fost demis. Surse din Agenției susțin că demiterea are legătură și cu cazurile de la Câmpia Turzii, unde răspunsul ANA a fost că „nu știm să existe un nou drog pe piața din România”.
• Reporterii NCN au reușit să pătrundă în lumea consumatorilor de etnobotanice.
• Pentru prima dată, un consumator cronic a fost de acord să ne vorbească, cu identitate protejată, și să ne arate cât de ușor se poate cumpăra acest drog.
• Am văzut cu ochii noștri cum se desfășoară o astfel de tranzacție printre blocurile din cartierele muncitorești ale Câmpiei.
• Tânărul vrea să se lase, dar în România nu există clinici de profil pentru minori. Doar în privat ar putea merge, unde tratamentul costă peste 1 000 de euro/lună.
Mai jos, convorbirea integrală dintre reporterul NCN și consumatorul de etnobotanice din Câmpia Turzii:
Reporter: – Salut! Mircea. Ce faci? Cum ești?
Tânăr consumator: – Acum m-am trezit.
– Stăm puțin de vorbă?
– Da.
– Hai, stăm aici. Sau vrei să mergem la o cafea undeva?
– Nu știu. Cum vrei tu.
– Hai să stăm două minute și vedem. Câți ani ai?
– 17.
– Și cum… Spune-mi puțin așa, cum a început toată chestia asta?
– Chiar prima dată, când încerci primele fumuri, începi, de exemplu, să amețești foarte tare de cap, ți se face capul greu, corpul și ai tot felul de… Depinde în ce stare ești când fumezi. Îți face tot felul de viziuni în cap.
– Dar e mai intens ca iarba?
– Iarba își face efectul doar după trei, patru minute. Dar de la alea, de la primul fum, ești aerian. Uiți tot. Nu mai știi nimic, încep să-ți amorțească picioarele prima dată. După aia tot corpul.
– Și, din câte îți dai tu seama așa, creează dependență?
– Da, foarte mare. De exemplu, m-am lăsat vreo 5 luni și am fost într-o seară în club și când am venit de la club, m-am întâlnit cu niște prieteni cu care ieșeam eu. Și am zis că merg cu ei. Am consumat alcool și nu mi-am dat seama atunci pe moment ce fac. Chiar numai după ce am fumat, am început să realizez, pe când începea să mă lase efectul, că iar am fumat. Eram conștient că a doua zi o să-mi trebuiască iar. Și așa a și fost. A doua zi mi-a trebuit iar. A început sevrajul de dimineață cum m-am trezit. Și am tot continuat să fumez. Până în prezent.
– Și de unde îți faci rost de bani? Cât e un plic, în primul rând? Am auzit tot felul de prețuri.
– Păi, depinde. În Cluj e 20 de lei, 30. Aici, la noi, e mai scump. 50 de lei. E mai scumpă ca și iarba.
– De 50 cât iei? Un gram, două?
– Păi, depinde acum de la ce dealer îți iei. Că-s tot felul de legale. Sunt legale care sunt făcute în laborator, ca și un fel de iarbă sintetică, sunt frunze de-astea, de pe jos. Sunt mai multe feluri.
– Dar dacă ai vrea să te lași, ai fi dispus să-ți iei angajamentul că o faci pe bune?
– Da, da. Am mai fost tot așa, internat la un centru în Cluj, trei zile. Dar acolo n-au avut ce să-mi facă. M-au ținut pe trei pastile trei zile. Îmi dădeau în fiecare zi câte două pastile.
– Ce pastile?
– Erau niște calmante, în caz că aveam sevraje și ceva, dar nu m-au ajutat cu absolut nimic, că în timpul ăla nu aveam sevraje, cât am stat acolo internat. Înainte cu vreo două săptămâni să merg, m-am lăsat. Nu aveam sevraj. Am mers pentru părinți, ca să le demonstrez că nu mai fac. Dar, degeaba. Da. Și m-am întors, în prima zi când m-am întors din spital, era anul trecut, era Balul Bobocilor și am mers la Balul Bobocilor. Eu, cum am ajuns acasă, m-a adus tata cu mașina, am urcat, am făcut duș, m-am schimbat și am ieșit afară. Și chiar aici, presupun că ați văzut, sunt pariurile. Cum ați trecut… M-am întâlnit cu un prieten și avea un „cui” în mână, avea jointul în mână. Și atât mi-a trebuit. Să-l văd. A zis către mine: „Vrei?” Și n-am zis nu. Am uitat. Și am mers, am fumat și la bal. Am pus mai mulți și ne-am luat vreo 10 plicuri și mi-am rupt capul atunci. N-am venit acasă.
– Am auzit că sunt o grămadă pe aici, prin Câmpia, dar și prin Cluj sunt, care fură din magazine, ca să-și facă rost de bani.
– Da.
– E adevărat?
– Da.
– Am fost și eu implicat în gașca asta un timp, dar…
– Pot să-ți facă dosar penal.
– Da, știu.
– Și am căzut de două ori la poliție, din cauza asta.
– Cum s-a purtat poliția cu tine?
– Rău.
– Ce înseamnă rău?
– Prima dată, vă dați seama că au vorbit frumos, mi-au explicat… să recunoaștem, că-i mai bine. Eu n-aveam ce să recunosc. Chiar asta le-am spus.
„N-am ce să recunosc, că nu sunt vinovat! Chiar nu știu ce-am făcut și pentru ce sunt aici.” Și după aia, mi-a zis băiatul ăla și am recunoscut. Și atunci, pe băiatul ăla l-a lovit poliția.
– Pe tine te-a lovit?
– A venit un polițist… Da, m-au lovit și pe mine. A venit un polițist și m-a văzut că râdeam. Și-a zis: „Ai tupeu și să râzi?” Și i-am zis: „Dar, dacă nu-s vinovat cu absolut nimic, n-am motive să fiu supărat sau ceva…” Și atunci m-a prins de față și m-a dat cu capul de perete.
– Cum te înțelegi cu maică-ta? Pare o femeie… care-ți vrea binele, dar mi-a zis că uneori îi e frică de tine.
– Îmi vrea binele, dar… Știți care-i faza? Are momente când, vă dați seama, când te droghezi atât timp, 3 ani jumate, e ceva normal să te schimbi, să nu mai fi același om la față, să ai altă mentalitate, să nu mai gândești la fel. Astea te „prăjesc” rău. De exemplu, să zic, uitați, vă recunosc. Ieri am fumat, m-am certat cu mama și am ieșit și am fumat. Mă credeți că atât știu? Că am ieșit și m-am dus la Arieș cu niște prieteni și am fumat. Dar, de acolo nu mai știu nimic.
– Câți prieteni de-ai tăi fumează?
– Vara trecută am avut o gașcă de 30. Eram 30 numărați, care ieșeam în fiecare zi. În fiecare zi ieșeam toți 30, era aici parcul ăsta, la non-stop. Ne întâlneam acolo toți, aveam o oră când ne întâlneam. Și, fiecare câți bani avea, toți banii îi punea și ne luam să fumăm.
– 30?
– Da, 30.
– Și, în Câmpia, cred că e…
– Dezastru. Seara, la ora asta, vara trecută, nu știu dacă mai era unu, dintre toți copiii din zona asta, care să fie copil. Să ieșim, să râdem sau să mergem la un fotbal sau ceva. Toți eram drogați.
– Crezi că… În seara asta, dacă ai putea cumpăra pentru mine, să văd eu cum arată? Vreau doar să le arăt și altor adolescenți cât de ușor se cumpără, uite ce poate să-ți facă, uite ce se întâmplă într-un oraș din România, seara, sub ochii noștri.
– Păi, hai să mergem atunci la o cafea și caut pe cineva!
– Deci, mergem la o cafea undeva. Într-o cafenea, pe aici?
– Mergem!