VIDEO - Preotul Ioan-Tănase Chiș aduce lumina credinței într-o hală din Florești: „Ortodoxia este ca viața, își produce efectele numai dacă este trăită!”

În comuna Florești, printre mucegaiuri și noroi, odată cu construirea blocurilor noi, la marginea satului-dormitor, s-a înființat o nouă parohie. Nimic inedit până aici. Parohia însă, care exista doar cu numele, a fost preluată de un om deosebit, care a sfințit locul.

Ioan-Tănase Chiș, manager într-o multinațională care se ocupă cu distribuția gazelor naturale și a curentului electric, le-a adus lumină floreștenilor și prin vocația sa de slujitor al lui Dumnezeu.

Fiindcă parohia sa nou înființată nu avea o biserică, preotul a făcut biserică în sufletul său și în al enoriașilor, cărora le predică într-o hală industrială.

Ioan-Tănase Chiș nu vrea să zidească, cu orice preț, o biserică, nu cu prețul sufletului său – acceptă donații numai de la cei cu credință autentică, ferindu-și viitoarea ctitorie de intențiile și de interesele necurate ale acestei lumi, „fiindcă nimic din ceea ce este necurat nu va ajunge în Cer”.

Deocamdată, în hala sa cu miros de tămâie și de mir, cu icoanele așezate pe șevalet, preotul paroh construiește o comunitate, o comuniune spirituală.

Mai multe detalii despre acest om cu har veți afla în interviul de mai jos:

Ziar de Cluj: Cine este Ioan-Tănase Chiș? Sunteți și manager într-o multinațională, și preot, ați absolvit două facultăți cu un profil foarte diferit.

Preot Ioan-Tănase Chiș: O să vă spun cum s-a născut dorința mea de a ajunge preot. Eram copil mic, în biserica bunicilor din partea mamei, într-o zi de Paști. Stăteam jos, lângă picioarele tatălui meu, și mi-a plăcut foarte mult atmosfera care s-a creat acolo. Era o atmosferă de lumină, de pace, o atmosferă solemnă, care mi s-a imprimat pe suflet. Cred că acela este momentul în care mi-am dorit să ajung preot.

Bineînțeles că anii au trecut și, plecând de la acea amintire, de la acel moment, nu găsesc niciun loc din copilăria mea în care să nu îmi fi dorit să ajung preot. Am urmat acest vis: am fost la Seminarul Teologic de la Alba-Iulia, între 1997 și 2002, apoi am urmat în paralel două facultăți, Facultatea de Teologie de la Alba-Iulia și Facultatea de Studii Europene de la Cluj. După facultate, m-am înscris la masterat, un masterat de consiliere psihologică și pastorală și, ulterior acestui masterat, un alt masterat la Științe Economice, pe marketing și management.

Ziar de Cluj: Sunt două domenii foarte diferite. Cum se împacă economia cu economia sufletească?

Preot Ioan-Tănase Chiș: Folosind ca metaforă, totul este un fel de economie, adică maniera în care știi să te gospodărești. Ori, și chestiunile sufletești, chestiunile spirituale presupun să cunoști această artă de a te gospodări, de a fi bine fixat pe traiectoria ta.

Eu sunt un om care nu am acceptat și nu am primit gratuități, am încercat să îmi croiesc un drum. Secretul din spatele poveștii mele este nebunia de a îți asuma un drum, gândindu-te că, pe lângă efortul tău, este și Dumnezeu care conjugă efortul tău personal cu purtarea lui de grijă, care te conduce în final la un rezultat pe care ți-l dorești. Le recomand și altora rețeta aceasta, de a se angaja în împlinirea țelurilor în care ei cred, de a-și păstra principiile, de a încerca să construiască ceva în jurul lor, pentru ei, pentru familia lor și pentru comunitate.

Ziar de Cluj: Fiind și angajat într-o profesie laică, vă este mult mai ușor să vă împliniți și vocația spirituală, pentru că nu mai aveți grijile materiale pe care le-ați avea dacă ați fi doar un simplu preot?

Preot Ioan-Tănase Chiș: Nevoile materiale, pentru că nu vreau să le numesc griji, cu toții le avem. Mai ales în lumea în care trăim noi astăzi, dar cred că a fost valabil pentru toate epocile. Toți avem nevoi materiale. Într-adevăr, în preoție nu am fost constrâns de aceste nevoi materiale, așa încât, privilegiat fiind, nu am fost nevoit să amestec lucrurile.

Am slujit la Jucu Gară 5 ani și jumătate benevol și aici, jumătate din vremea pe care deja am petrecut-o, am slujit-o benevol. Acesta este și motivul pentru care, în continuare, mi-am desfășurat și îmi desfășor activitatea și în mediul privat, în mediul laic. Dar ele se completează, în niciun caz nu se exclud. Sau nu intră într-o zonă de conflict. Pentru că aici, ca preot, trebuie să inspiri încredere. Dincolo, de asemenea, trebuie să inspiri încredere. Ori, acesta este elementul de echilibru, acesta este nucleul în jurul căruia gravitează tot ceea ce fac, că este vorba de biserică sau de acțiunile din afara bisericii.

Ziar de Cluj: Slujiți într-o parohie formată preponderent din tineri, în Florești s-au mutat foarte mulți clujeni cu vârste între 30 și 40 de ani. Cum văd tinerii această nouă parohie? Știind faptul că mulți sunt împotriva bisericii, deja este celebră „zicala”: „Vrem spitale, și nu catedrale!”

Preot Ioan-Tănase Chiș: Înființarea acestei parohii are în spate o nevoie reală. S-a construit o comunitate, un cartier care acum câțiva ani nu exista. Iată că, astăzi, are consistența lui! Ori, o comunitate nou construită, nou înființată, are și nevoi spirituale. Acesta este motivul pentru care s-a înființat parohia „Sfântul Proroc Daniel”: pentru a răspunde nevoilor spirituale ale comunității căreia îi slujește. Nu s-a înființat pentru un preot sau altul, nu s-a înființat din alte rațiuni, ci din acest motiv simplu, de a fi la îndemâna enoriașilor și de a veni în întâmpinarea nevoilor lor spirituale.

Eu, în urma unui examen, în urma unui concurs am venit aici și am început chiar de la zero. Parohia exista doar ca perimetru, ca entitate înființată prin decizia Arhiepiscopiei, dar nu avea cod fiscal, nu avea personalitate juridică și, atunci, am pornit de la a solicita codul fiscal, de la a îi da o personalitate juridică și, în paralel, de la a identifica un teren pe care să putem ulterior construi biserica pentru această comunitate.

La Jucu am reușit să resfințim biserica, în urma unui proces amplu de modernizare, am construit o casă parohială pe care, în momentul în care am plecat, am lăsat-o în stadiul de semifinisat, dar mi-am cules bucuriile ca pe merindele unui nou început de drum. Am simțit că acolo este un capăt, un capitol încheiat, și aici se deschide un nou capitol.

Primul meu contact cu enoriașii de aici a fost printr-un grup de Facebook pe care l-am creat pentru că, în momentul în care am venit în parohie, încă nu aveam un spațiu de slujire. Și am pus fluturași în toate cutiile poștale, prin care i-am informat că există o parohie, că există un preot dedicat și, pentru a comunica facil, o perioadă putem să folosim acel grup. Și astăzi avem grupul și are aproape 600 de membri care, prin rotație, participă și la slujbe. Nu toți deodată.

Revenind la întrebarea dumneavoastră, într-adevăr, societatea este scindată în multe privințe, inclusiv în ceea ce privește biserica, relevanța bisericii, a credinței în viața omului, în particular, și în viața comunităților, în general.

În proximitatea parohiei urmează să se construiască un spital (Spitalul Regional de Urgență – n.r.), cu siguranță știți asta și, cu siguranță, este nevoie de el. Le-am spus enoriașilor, la sfârșitul unei predici, că dacă noi vom reuși să construim biserica înaintea spitalului, asta nu înseamnă că spitalul, din cauza noastră, nu se va fi construit.

Ziar de Cluj: Spitalul oricum e promis de 20 de ani și nu se face...

Preot Ioan-Tănase Chiș: Pe de o parte. Pe de altă parte, am făcut câteva raționamente și m-am gândit așa: avioanele se construiesc pentru cei care vor și nu au teamă de a se înălța spre cer; nu se construiesc pentru cei care nu intră în ele. La fel, tribunalele se construiesc pentru cei care își caută dreptatea; și nu sunt consultați infractorii în momentul în care vrei să construiești un tribunal. Biserica se construiește pentru oamenii care au nevoie de biserică și pentru cei care o caută. Trăim într-o lume multiplă, trăim într-o lume cu diferite preferințe, cu diferite orientări, cu diferite ideologii, cu diferite valori. Asta nu exclude nevoia bisericii în societate.

Ziar de Cluj: Trebuie să spunem din ce bani s-ar construi biserica, pentru că mulți cred că sunt fonduri comune pentru spitale, pentru catedrale, și, făcându-se catedrale, nu se mai fac spitale. 

Preot Ioan-Tănase Chiș: Nu am primit nici un ban de la administrația publică, fie că este vorba despre cea locală sau județeană, nici nu cred că voi solicita, pentru că nici în sponsorii de anvergură, în marii ctitori, nu cred, pentru că nu m-au convins. Nu m-au convins de credința lor. Și spun asta pentru că donația către o biserică trebuie să fie un act de credință deplină. Nu o reglare de conturi, nu o țesătură de interese, nimic de felul acesta. În afara credinței, nu poate să fie niciun interes valid, pentru că se poate naște un cerc vicios; și ispitele sunt personalizate și diavolul te poate ispiti mai ales atunci când crezi că faci un lucru bun și chiar parțial îl faci, se poate naște un cerc vicios. Libertatea dăruirii versus libertatea primirii. Sau libertatea dăruitorului versus libertatea primitorului. Trebuie să fie un act deplin de credință, nu o țesătură de interese, de orgolii, de alte lucruri. Și e bine să fim atenți la asta. Chiar m-am gândit, la un moment dat, să pun un anunț că nu se fac donații decât de către persoanele care se și spovedesc. Fie la mine, fie la duhovnicul lor.

Ziar de Cluj: Cum ați ajuns, până la urmă, să funcționați într-o hală?

Preot Ioan-Tănase Chiș: După multă căutare și prin generozitatea proprietarului de la care noi am cumpărat hala, pe care încă nu am achitat-o integral. Cumva, ne ajută faptul că suntem într-o hală pentru că suntem, în sensul bun, constrânși să vedem lucrurile cu adevărat importante din credința noastră. Ortodoxia este ca viața. Își produce efectele în momentul în care este trăită. Ori, noi aici putem trăi ortodoxia deplin, participând la Sfânta Liturghie, împărtășindu-ne cu trupul și sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Dacă îți este drag, ca preot, să slujești Sfânta Liturghie, atunci îți este drag să o slujești absolut la orice altar. Dacă îți este drag, ca și credincios, să vii să participi la Sfânta Liturghie, dacă îl iubești pe Domnul Iisus și vrei să te împărtășești, o poți face din mâna unui preot care slujește într-o hală sau din mâna unui preot care slujește într-o catedrală impresionantă.

Spațiul în care se slujește Sfânta Liturghie trebuie să întrunească, bineînțeles, și anumite condiții logistice, dar, dincolo de ele, este important să îți inspire acea stare de care ai nevoie pentru a face introspecție, pentru a te adânci în sufletul tău, pentru a-l căuta pe Dumnezeu acolo.

Ziar de Cluj: Omul sfințește locul? Este foarte important preotul?

Preot Ioan-Tănase Chiș: Cred că da. Ca în orice domeniu, de fapt, omul este foarte important. Dar, ca preot, dincolo de efortul tău, mai importantă este purtarea de grijă a lui Dumnezeu și modul în care Dumnezeu intervine. Și în viața ta personală, și în activitatea de slujire. Vă spun, fără niciun fel de falsă modestie: dacă ar fi să aleg între a-mi fi răpită bucuria slujirii, dar să slujesc într-o biserică impresionantă, sau a sluji cu bucurie în această hală până la sfârșitul vieții, aș alege a doua variantă. (...)

Oamenii care vin aici simt, au sentimentul apartenenței la o comunitate. (...)

Am avut foarte multe momente revelatoare. Pentru că, la început, îți fixezi așa, ca o ambiție de neclintit, cu maximă inflexibilitate: vreau să construiesc o biserică! Și, după aceea, Dumnezeu te deșteaptă. Biserica, în primul rând, trebuie să o construiești în sufletul tău. Îi spunea părintelui Arsenie Papacioc o doamnă care, ulterior, a devenit călugăriță: „Vreau să mă duc la mănăstire, dar pe care mănăstire mi-o recomandați, ca să știu sigur că găsesc acolo viață monahală?” Și, îi zice părintele: „Tu nu te duci să găsești, te duci să faci mănăstire, să fii tu mănăstire!” Aceasta a fost prima mea lecție: nu mergi să construiești o biserică, te duci tu să fii biserică. Inima noastră este o raclă atât de largă, încât să încapă Dumnezeu în ea. Aceasta a fost prima lecție, pe care am învățat-o pe pielea mea. (...)

Vă spuneam despre sponsori, despre donatori: nu vreau ca această biserică să se construiască cu orice preț! În niciun caz nu vreau ca prețul construirii acestei biserici să fie sufletul meu sau sufletul unui enoriaș. Niciun lucru care nu este făcut în deplină libertate, îmi spunea duhovnicul meu, nu are valoare veșnică. Nimic necurat nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu. Așa încât eu fac ceea ce ține de mine, mult sau puțin, nu știu. Și, pentru restul, sunt convins că Dumnezeu va lucra; după cât sunt eu de vrednic sau după planul pe care îl are el cu mine, cu sufletul meu și cu enoriașii acestei parohii.

Preotul Ioan-Tănase Chiș a conceput, în anul 2014, și o aplicație pentru telefoanele mobile, numită „Rugăciune”, prima carte de rugăciuni audio, o aplicație care îi ajută pe credincioși să se roage chiar și atunci când sunt, de pildă, la volan. Un preot tânăr și modern, Ioan-Tănase Chiș își înregistrează și își postează și predicile în mediul online. Sau distribuie prescuri cu cod QR pentru enoriași. Hala-biserică a fost și scenă pentru teatru de păpuși și pentru spectacole de magie destinate celor mici.

Despre toate acestea și despre multe altele, preotul vă povestește în continuarea interviului pe care îl puteți urmări mai jos:

Adauga comentariu