VIDEO INTERVIU - Bogdan Chiorean, preot, medic stomatolog, directorul Centrului de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie”: „Medicina nu e matematică”

Bogdan Chiorean, medic stomatolog de profesie, preot de vocație, manageriază Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie” din Cluj-Napoca, un centru care le asigură pacienților în stadii terminale o trecere demnă pe lumea cealaltă.

În cadrul interviului acordat pentru Ziar de Cluj și NCN, preotul Bogdan Chiorean a vorbit despre activitatea centrului (un proiect medico-social al Arhiepiscopiei Vadului Feleacului şi Clujului) care are o lungă listă de așteptare, fiind mereu plin de pacienți.  

Specificul muncii preotului face ca acesta, în fiecare zi, să vadă cel puțin un om care trece, uneori cu sfințenie, în viața de apoi.

Credeți în COVID? Cum trăiesc bolnavii muribunzi ultimele momente ale vieții? Se justifică închiderea cabinetelor stomatologice pe timp de pandemie? Răspunsuri la toate acestea și la multe altele veți afla urmărind integral video-interviul realizat de Ziar de Cluj cu preotul Bogdan Chiorean. Vă redăm în scris doar câteva fragmente:

Ziar de Cluj: Sunteți și medic, și preot. Credeți în COVID?

Bogdan Chiorean: Nu se pune problema de a nu crede. Lucrurile sunt clare. Lucrurile există. Doar că nu am întâlnit încă nicio autoritate care să iasă în față să spună: nu știm exact despre ce e vorba, nu știm exact cu ce se mănâncă! Dacă ați observat, încă vorbim despre noul coronavirus. Noul coronavirus are deja mai bine de jumătate de an la noi în țară. Încă nu știm despre ce e vorba exact. Până una-alta, sigur, eu cred că biserica îndeamnă la ascultare întotdeauna, și a fi în ascultare, cu siguranță, înseamnă a fi pe o cale dreaptă. Acuma, ce stabilesc autoritățile, noi trebuie să respectăm, categoric!

Ziar de Cluj: Cum s-a schimbat activitatea centrului, de când a izbucnit pandemia?

Bogdan Chiorean: E o situație foarte delicată. Noi, spre deosebire de alte spitale, avem un specific destul de sensibil – asistăm pacienți cu boli oncologice sau cu boli cronice progresive, în diverse stadii ale bolii, în special terminale. Și, îmi amintesc, în luna aprilie, care a fost o lună mai dificilă, nu am permis accesul aparținătorilor, doar al celor care aveau pacienți în stadiu terminal, și avem un protocol de identificare a stării terminale, și le permiteam, în limita a 30 de minute pe zi, să viziteze o persoană, pe cel drag.

Vreau să vă spun că, din exterior, pare simplu, dar, pentru familiile lor, care să fie acea persoană care îl vizitează, poate, pentru ultima dată? Poate nu mai prindem și mâine încă 30 de minute, să vină altcineva. Și, sigur, erau rugăminți: lăsați-ne să intrăm doi, să intrăm trei! Ne era drag și de ei, ne era groază, într-un fel, și de ceilalți, ca să nu îi contaminăm pe ei, și a fost o situație în care aproximativ 20 de pacienți din cei 40, sau familiile lor, au preferat să îi externeze, să îi ducă acasă pentru faptul că nu îi puteau vizita aici.

Acum am extins oarecum programul de vizită, 3 zile pe săptămână, tot așa, câte 30 de minute, pentru că există un protocol de diagnosticare a stării terminale, dar cancerul, de  multe ori, poate să aibă un final subit, pe care noi să nu-l putem identifica. Și, chiar s-a întâmplat la un pacient, că ne-a întrebat familia cum se simte și, am zis, din punct de vedere clinic, pare stabil. Pare. Medicina nu e matematică, nu putem ști răspunsul organismului, nu avem de unde să știm reacțiile organismului și nu le putem prevedea cu o acuratețe cât de cât onorabilă și, am zis: „Pare stabil clinic!” Și a doua zi dimineața a decedat și sigur că familia a rămas oarecum cu un gol.

Vedeți, de-asta spun, partea negativă a acestei epidemii, dincolo de boala în sine, a fost modul în care s-au manageriat anumite situații particulare. Se dă o lege națională: nu mai au voie vizitatorii în spitale! E foarte adevărat! Să știți că, și când nu există pandemie, o mare parte dintre infecțiile asociate actului medical, cum sunt infecțiile nosocomiale, sunt aduse de afară, de către aparținătorii care vin, care nu îmbracă echipamentul de protecție, care se așază pe paturi, pe noptiere, îmbrăcați cu hainele de stradă ș.a.m.d.

Și, atunci, înțeleg pentru spitalele clasice că există asemenea restricții, însă, pentru un spital ca al nostru, trebuie adaptat la specificul locului și vă spun că ne-a fost foarte greu, am întâlnit familii care aveau 12 copii și tatăl lor era aici. Și îmi ziceau: părinte, dacă am sta o zi pe săptămână, ca să venim câte unul, ar trebui 12 săptămâni, ori tata sigur nu mai trăiește atât! Și, atunci, sigur că da, am încercat, în limita firescului și cu protecția pe care am considerat-o necesară și cu ajutorul lui Dumnezeu, să îi lăsăm și pe ei. Și, pot să zic că am împăcat și o parte, și cealaltă, în sensul că și ei și-au vizitat bolnavii, în limita firescului și a decenței și a grijii specifice momentului și nici nu am avut nicio situație încă de infecție cu coronavirus.

Ziar de Cluj: Au fost închise și cabinetele stomatologice...

Bogdan Chiorean: Da, au fost închise. Un lucru nu l-am înțeles... De exemplu, recomandările pentru medicii stomatologici erau în sensul că să purtăm mască, să purtăm vizieră etc., ori expunerea la cabinetele stomatologice este maximă. Dintre toate specializările medicale, legat de coronavirus, expunerea cea mai mare este la stomatologi, pentru că se lucrează foarte aproape de fața pacientului, de cavitatea orală a pacientului, de cavitatea nazală a pacientului, manoperele sunt sângerânde, manoperele sunt, de foarte multe ori, generatoare de aerosoli contaminați, să ne gândim numai la detartraj, la șlefuirile dentare în vederea aplicării unor lucrări ș.a.m.d. Noi întotdeauna ne-am ferit de tuberculoză, de hepatite, de boli cu transmitere pe cale aeriană, de tot felul de virusuri gripale. Deci, sigur că da, recomandările au fost bune, doar că s-au suprapus peste cele care existau oricum. (...)

Ziar de Cluj: Cum credeți că ar trebui să procedăm de acum înainte? Pentru că numărul de cazuri crește.

Bogdan Chiorean: Sigur, relaxarea care s-a făcut a fost înțeleasă puțin greșit și, din nefericire, într-adevăr am văzut mulți oameni fără măști în spații închise, un lucru care e banal; am văzut oameni care poartă mănuși la cumpărături ca să ducă căruciorul la un supermarket, după care dau jos mănușile, le pun în buzunar sau în geantă, ca să le mai folosească și data viitoare. Ori, vedeți, și purtatul mănușilor, dacă legat de mască nu există dubii, legat de purtatul mănușilor vă spun doar un lucru: pe mâini ne spălăm sau, în principiu, sper că ne spălăm mai des, dar pe mănuși nu se spală nimeni. Nu am văzut pe nimeni să își spele mănușile! Măcar cu apă și săpun, dacă nu cu dezinfectant.

Sigur, trebuie să fim precauți. Eu la asta îndemn: la cumințenie! Dumnezeu știe ce va fi în continuare! Sperăm să se termine cât mai repede.

Ziar de Cluj: Deci, nu sunteți adeptul măsurilor extreme. Carantinare, izolare totală.

Bogdan Chiorean: Acum, depinde. Vedeți că izolarea e foarte bună, dar izolarea, dacă o faci la domiciliu, cu încă 5 în casă, care ei la rândul lor merg afară și se întâlnesc cu alți oameni, nu prea își are rostul. Și, pe de altă parte, am văzut situații în care oameni care erau carantinați, stilul așa cumva mioritic, în care nu ne mai convine nimic, nu ne place, nu sunt condiții, nu e mâncarea bună. E o situație de urgență, ar trebui să înțeleagă toată lumea că fiecare, din puținul sufletului nostru, ar trebui puțin să contribuim la binele societății.

Ziar de Cluj: Ce le-ați spune credincioșilor, în calitate de preot, pentru ca să traverseze cu bine următoarea perioadă?

Bogdan Chiorean: Că trebuie să fim cuminți. Ortodoxia întotdeauna la asta îndeamnă: la cumințenie! Inclusiv participarea la slujbe trebuie să fie făcută cu precauție, cu măsurile recomandate de minister, în colaborare cu Patriarhia, și să nu ne lansăm așa, în tot felul de „aventuri duhovnicești” care nu au treabă cu credința noastră. Vă spun: cumințenia și ascultarea sunt esențiale!

Adauga comentariu