Editorial

Vai de viitorul nostru!

Stă să crape lumea. Bombardierele și avioanele de vânătoare americane dau târcoale Iranului. Portavioanele chinezilor fac ture în jurul Taiwanului. Coreea de Nord trage cu rachete, care-i îngrijorează rău pe japonezi. Erdogan e pornit să refacă măreția Imperiului Otoman, și trimite trupe ba în Siria, ba în Nagorno-Karabakh. Putin a anexat, prin forța armelor, Crimeea și… cine știe ce mai pune la cale. India e în gâlceavă cu China, dar și cu Pakistanul. Cu Afganistanul deja ne-am obișnuit, acolo războiul e un fapt cotidian. Numai ce se încheie un război undeva, că, în altă parte, începe altul. Nu-i liniște nicăieri. Peste tot în lume mocnesc focarele războiului. Doamne ferește de un alt război mondial. Dar, să zicem că pornește. Cine îl va duce? Pentru că războaiele nu se fac numai cu rachete, tancuri, avioane și nave. Toate aceste arme, fără soldați ar fi doar niște fiare inutile. Iar soldații ar trebui să fie bărbați, nu hipsteri crescuți în seră.

Imaginați-vă numai, cum ar fi să-i chemi sub steag pe ăștia de astăzi. Las la oparte că patriotismul e o mare necunoscută pentru marea lor majoritate. Dar ce să-i ceri să stea în tranșee, să doarmă în tranșee, să mănânce în tranșee unuia care o arde numai prin cluburi. Ce să le ceri să stea în uniformă, cu echipamentul în spinare unor sofisticați care în afară de shopping și țoale de firmă nu știu nimic. Ia imaginați-vi-l pe beizadeaua Micula cu arma în mână și ranița în spinare, mărșăluind prin noroaie. Păi, ăsta nu-i în stare să ajungă de la Oradea la București fără GPS. Mă și umflă râsul. Scoate-l pe fițos din BMW și pune-l în tanc. Imediat o să se plângă că n-are condiții, că-l doare fundul, că nu are aer, că, că, că… Doamne ferește de un război, că-i vai de ea țară.

Circulă pe Facebook o istorioară. Nu știu dacă e adevărată sau nu. Dar, citind-o, mi-au venit gândurile de mai sus.

Cică fondatorul Dubaiului, șeicul Rashid, întrebat fiind despre viitorul țării sale, a răspuns așa: „Bunicul meu a călărit pe o cămilă, tatăl meu a călărit pe o cămilă, eu am condus un Mercedes, fiul meu conduce un Land Rover și nepotul meu conduce un Land Rover, dar strănepotul meu va călări pe o cămilă… De ce este așa? Vremurile grele creează oameni puternici, oamenii puternici creează vremuri ușoare. Vremurile ușoare creează oameni slabi. Oamenii slabi creează vremuri grele”.

Noi trăim vremuri ușoare, dar ne plângem cât e ziulica de lungă. Mereu suntem nemulțumiți, în loc să ne bucurăm de ce avem. Oare ce urmează? Ghiciți!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *