Întâmplător mi-au căzut ochii pe o știre despre administratorul unei firme de tăiat păduri, care a sfârșit răpus, undeva într-un codru de pe lângă Sucevița, de un arbore care era așteptat să se prăvale în dreapta, dar cumva, nu se știe cum, a luat-o spre stânga și s-a prăvălit peste el. Dinamica accidentului era complicată (la un moment dat, cumva, apare în schemă brațul unei macarale), așa încât am renunțat să mai înțeleg ceva. Uite domnule că acum s-au apucat să radă și pădurile din Bucovina, mi-am zis, că asta era simplu de înțeles. Nu știu de ce, dar trăiam cu impresia că acolo pădurile au scăpat, că nu e ca în Apuseni, unde au chelit versanți întregi. Efectiv te apucă plânsul când vezi ce-i acolo. Și nu doar atât: în urma lor, cei care exploatează sau fură pădurea lasă doze, pet-uri și alte plastice, cioate, crengi și drumuri distruse. De ani buni societatea civilă cere oprirea jafului din pădurile țării, dar degeaba. Se exploatează fără măsură și se fură în neștire, nestingherit.
Luând-o de jos în sus, hoția este în primul rând posibilă cu largul concurs al pădurarilor simpli și al șefilor lor. Adevărat, mai sunt pădurari care nu se lasă cumpărați, dar puțini. Și după cum s-a văzut plătesc: sunt bătuți, ba chiar uciși.
Copil fiind, mergeam la bunici, într-un sat înconjurat de păduri. Pe vremea aceea se fura cu toporul și căruța. Doar că nici bine nu se stingea ecoul loviturilor de topor, că pădurarul și afla unde și cine. Practic, era imposibil să miște ceva în pădurile lui fără ca el să știe. Așa că se fura cu știrea și aprobarea lui. Îți trebuiau două sau trei căruțe cu lemne de foc? Pentru una primeai bon, pentru restul nu. Deci: este cineva atât de naiv încât să creadă că în zilele noastre turuie drujbele și urlă motoarele (căci azi nu se mai fură cu atelajul, se fură cu camionul), fără ca pădurarul să știe?
Ăia de sus, la rândul lor, că sunt pesediști sau peneliști (să nu-i uităm nici pe pedeliști), nu au făcut nimic. Doar s-au făcut că fac. Au dat legi cu dizabilități, așa cum știu ei să le facă atunci când vor să nu se întâmple nimic rău cu șpăgile lor. Este limpede pentru orice om în toate mințile că, dacă ar fi vrut cu adevărat, orice Guvern sau Parlament, de orice culoare, ar fi putut pune capăt rapid acestui jaf ordinar. Dar cum să renunțe dumnealor la șpăgile alea grase? A făcut ceva Băsescu, acest Petrov al Securității, deși avea Guvern și majoritate parlamentară? Nu! Ce să priceapă marinarul din pădure? Emil Boc a fost prim-ministru. A făcut el ceva? Nu! Bine, Emil Boc ar putea avea scuza că el a vrut dar nu l-a lăsat Băsescu. A venit, apoi, Victor Ponta și, de la el încoace, toți ceilalți. Au făcut ceva? Niet! I-a durut în cur de noi și de păduri.
De „genosse” Năstase și „tavarișci” Iliescu nu am pomenit pentru că nu aveau cum să oprească ceva ce tocmai ei au pornit. Nu pot, totuși, să nu mă întreb, în marea mea naivitate, dacă ar fi știut ce urgie va să vie asupra pădurilor odată cu austriecii, ar mai fi făcut, i-ar fi spus ei nein lui Schweighofer?
Revenind mai în zilele noastre, peneliștii, sub conducerea lui Orban, dar păstoriți de Johannis, ca și predecesorii lor, și-au luat angajamentul că vor face și vor drege. Ce am văzut până acum a fost un zvâc degrabă fâsâit în Parlament. Nici lor nu le-a ieșit. Vezi Doamne ei au vrut, dar n-au putut de majoritatea pesedistă. După cum arată scena politică acum, Johannis va ajunge în situația lui Băsescu, adică va avea Guvernul lui și Parlamentul lui. Va face ceva? Dă Doamne să mă înșel, dar tare mi-e teamă că v-a trece ea și majoritatea penelistă ce se prefigurează a veni, și noi tot cu defrișările vom rămâne.
Iar ei cu șpăgile.