Fapt devenit deja banal în Cluj-Napoca: clujeanul înjură printre dinți când rămâne blocat în trafic, dar este atât de blocat în această rutină, încât uită cine se face vinovat de cum pierde el măcar un salariu pe an arzând combustibili înțepenit în drum imediat ce a ajuns acasă. A doua zi o ia de la capăt cu înjuratul printre dinți și cu arsul combustibilului degeaba în drum spre serviciu și spre casă, de două ori pe zi – și asta de măcar 5 sau 6 ani, dar uită că poate să se revolte m[car în fața buletinului de vot.
Nici un deștept din administrația publică locală nu s-a gândit care sunt consecințele Urbanismului sălbatic dintre anii 2006 – 2009, când ei erau mai preocupați să-și ia doar para-ndărătul, nu și să gândească la consecințele creării unor noi cartiere-dormitor pentru traficul din urbea care le plătea și le plătește salariile. S-a construit otova, fără alt motiv decât lăcomia investitorilor și a funcționarilor de la Urbanismul clujean. Și ne-am ales cu noi cartiere-dormitor din care, zilnic, vin să rămână înțepeniți în trafic mii de clujeni.
În plus, de 10 ani, cel puțin, orașul este într-o continuă “Borduriadă”, un șantier perpetuu, cu și fără rost. Numai Centrul, că Orașul există doar de jur împrejurul Primăriei și 3 sau 4 zile pe ani în jurul Stadionului, când cu discoteca ilegală în aer liber numită “Untold”.
Ori exact acest “Centru” este placa turnantă a traficului clujean.
Depășim, că subiectul este acest bombănit printre dinți al clujeanului și cum nu se revoltă pe față când este batjocorit. Cât de lipsit de ouă este clujeanul care știe că poate ajunge victima vârfului pixului lui Emil Boc – că-n acest vârf stau autorizațiile și viitoru de afaceri al afacerilor lor…
Despre anonimat, suferință în anonimat și lipsă de coaie vreau să vorbim.
Despre cum clujenii ar vrea să le rezolve mass media problemele pe care le au cu municipalitatea și despre lașitatea cu care acceptă toate mizeriile administrației Emil Boc. Vin să ni le șoptească la ureche, dar, Doamne ferește să-și asume afirmațiile! “Emil Boc cere 55 de mii de euro pentru o gheretă de 9,25 mp!”
Oau, și?!
“Păi, scrieți. Și scrieți și despre cum face pietonala cea nouă. Că terasele vin gata echipate cu mobilierul primăriei, că licitația se va face obligatoriu pe module de o anumită suprafață, cu începere de la 3 euro pe mp și că este obligatoriu să fie luate pe 1 an, adică le ia omul degeaba pe jumătate de an când e frig, exact acum când intră și impozitul forfetar în vigoare. O să bem cafeaua pe Centru cu minimum 10 lei”.
Ok, poate fi subiect să te întrebi de ce ține municipalitatea morțiș să dea ea mobilierul de terasă – poate e un proiect unitar al arhitectului; dar te întrebi atunci de ce nu au fost consultați prezumtivii beneficiari cu privire la acest lucru, de ce li se livrează doar voința primarului? Că Boc nu e la prima chestie de acest gen: implementarea voinței proprii în teren: așa a făcut și cu malul Someșului, indiferent de cât au protestat unii că se taie copacii.
Așa și cu gratuitățile de tot felul: cele de la cele două cinematografe renovate în Mănăștur și Mărăști, cele de la Baza de Agrement cu popicărie – Boc a reinventat comunismul și l-a botezat liberalism la Cluj. Mulți n-au nici o treabă cu gratuitățile respective, dar plătesc pentru gratuitățile altora. Că întreținerea acestor “gratuități” costă. Sinecurile (salariile) lipitorilor de afișe din PNL Cluj proptiți în meserie pe la aceste obiective nu se auto-plătesc din exploatarea acestora care, după cum v-am zis, produc doar gratuități.
Nici măcar gratuitățile la transportul în comun nu sunt gratis. A, sunt gratis pentru Armata lui Boc – dar asta-i povestea în care primarul câștigă, pe banii noștri, alegerile cu scor de 65-70 la sută. Că și-a creat propria armată de dependaci. Dependaci de transport public gratuit, dependaci de subvenție la gigacalorie, dependaci la pachețelul cu Vegeta și cozonac de două ori pe an… șamd.
Între timp plătesc proștii.
Inclusiv proștii de patroni de pe noua “pietonală” cărora li se vâră pe gât ceea ce n-au cerut. Și nimeni nu ne explică ce se întâmplă dacă patronul barului (restaurantului) de pe pietonală nu își permite să participe la licitație, sau nu o câștigă? Cel care câștigă, dar nu are utilități în zonă (spații pentru pipilic, depozitarea mărfii spre vânzare, prepararea acesteia șamd) ce anume face? Depozitează marfa pe pietonală? Pune clientul să facă pipilic la Catedrală?
Oricum scriu pentru ultima dată pe niște informații pe care nimeni nu vrea să și le asume. Că patronii de pe pietonală se cacă pe ei (scatologic, dar literalmente) de frica lui Boc. “Da” – zic ei, între patru ochi – “așa este, e un abuz, nici măcar nu putem să ne alegem modulul pentru licitat, sau să ne personalizăm terasa, vine fix cum ne-o dă primarul, plus că vom plăti măcar jumătate de an fără să o putem utiliza din cauza condițiilor climatice, plus forfetarul…” “Dar”, că inevitabil apare acest “dar”, “nu mă puneți în declarație, că vin ăștia de la Primărie și-mi caută nod în papură și sigur îmi găsesc ceva”.
Deci, stimați cititori, așa funcționează Cluj-Napoca: cu frică față de municipalitatea care “sigur găsește ceva”. Frica taximetriștilor față de polițiști. Rutieri, locali, de circă – nici nu mai contează care au sau nu vreo competență legală, dar care “pot” să-i șicaneze. Că-i prind în afara standurilor în orele în care nu există clienți și-i amendează. Iar taximetriștii nu se duc să-i blocheze strada lui Boc, de acasă până la Primărie, că nu le-a făcut suficiente standuri, sau că nu există un regulament clar în ceea ce-i privește. Căci în vârful pixului slujbașilor municipali stă dreptul lor la existență prin autorizațiile pe care numai municipalitatea le eliberează.
La fel investitorul imobiliar stă și nu crâcnește public în fața abuzului de la Urbanism, că știe că va fi executat.
La fel patronii de tot felul din acest municipiu, cu toții ajunși la mâna șantajului pixului lui Boc.
Dar vin să se plângă în particular de abuz. Anonim, fără să își asume.
Eu trebuie să-i înțeleg că nu o pot face altfel.
Eu trebuie să mă cert cu municipalitatea în locul lor, să-mi pun obrazul la bătaie, sănătatea, traiul în oraș și să devin victima lătrăilor lui Emil Boc (care vin cu flegma, cu curaj asumat anonim, pe site-ul ziarului). La fel și colegii mei.
Dar de ce?
Nu am dus suficiente războaie în acest oraș? Am dus.
Și?
Am ajuns ca niște nimeni în drum aciuați pe lângă musiu “Maestre/Excelență” să emită judecăți cu privire la munca mea și a colegilor mei. Am ajuns să constat că Emil Boc le-a dat interdicție tuturor să mai discute cu ziariștii mei, parctic cu mine, că sunt redactorul șef (că, vezi Doamne, din cauză de Liviu Alexa!). Adică era minunat să fiu incisiv când el era Opoziția, dar lui îi cade greu la maț critica. Eu nu m-am schimbat cu nimic, constat că el s-a defectat de la prea multă putere.
Că, în bunul său simț pierdut pentru totdeauna, Emil Boc ne-a făcut plângere la CNA pentru o emisiune-pamflet. Adică era mișto când râdeamn la fel de Gheorghe Funar când nu avea dialog cu noi – și acela, cât de dus cu capul zic unii că este, nu ne-a făcut nici o plângere, dar s-a deranjat la naturelul simțitor când i se arată că e departe de omul care ne-a mințit că este?!
Vorba unui prieten: “Dacă ajungi să faci plângere la un pamflet altminteri foarte inocent, înseamnă că ți-ai epuizat toate resursele ca politician. Nu mai ai nici soluții, nici capacitatea de a comunica, așa că mai bine te retragi cât nu e prea târziu.”
Ideea este, dragi clujeni, că dacă vă place să trăiți sub teroarea vârfului pixului lui Emil Boc, sunteți liberi să o faceți.
Dar nu mai veniți să vă plângeți dacă nu aveți ouă să vă asumați plângerea nici măcar în fața buletinului de vot.