Ieri, înainte de miezul nopții, la orele 23:30 și ceva fix, pe pagina de Facebook a primarului Emil Boc s-a lansat la apă uvertura la Lacul Lebedelor, interpretată de însuși maestrul prim-balerin administrativ, Emil Boc, și de partenerul său scenic, vice-balerinul Dan Tarcea.
O suită de fotografii cu lebede le-a stricat somnul adversarilor politici inexistenți ai primarului, suită ce a debutat cu imaginea unei lebede supărate, care nu voia să iasă din cușcă, primarul insistând însă, de dragul artei și al reprezentației artistice, trăgând-o afară suav, cu o mână sub burtica plină de noroi a zburătoarei (semn că aceasta s-a zbătut, rezistând cu eroism șarmului edilului, altfel irezistibil). Viceprimarul doar mustăcea pe sub mască, la portița cuștii pe care o ținea deschisă, pentru a da bine în poză, ca de obicei.
Unii somnambuli clujeni, amatori de artă onirico-administrativă, au editat poza primarului, în căutarea unei explicații, de ce se ținea lebăda tare pe poziții, părând îngrozită de ideea ieșirii din cușcă:
Chiar și Eminescu, spirit vizionar, a scris în anul 1888 o poezie dedicată acestui moment magistral:
Somnoroase păsărele
La Primărie se adună,
Se pozează cu lebedele –
Noapte bună!
Doar proiectele suspină,
Pe când banul „negru” tace;
Dorm şi metrourile-n grădină –
Dormi în pace!
Trece lebăda pe ape
Între promisiuni să se culce –
Fie-ţi studiile de fezabilitate aproape,
Somnul dulce!
Peste-a alegerilor feerie
Se ridică mândri o lună,
Totu-i fain şi armonie –
Patru ani de noapte bună!