Urticaria este o eruptie cutanata acuta sau cronica, manifestata prin aparitia de papule (ridicaturi ale pielii) de culoare rozacee si consitenta ferma sau elastica, bine reliefate, diseminate pe tegument, cu dimensiuni de la cativa milimetri la mai multi centimetri, inconjurate de halou congestiv si insotite sau nu de stari febrile, dar cu prurit intens totdeauna prezent.
Puseele eruptive dureaza de la cateva minute la 2-3 zile (in cazul formei acute a bolii) sau pana la 6 luni sau cu frecvente reveniri (in cazul celei cronice). Recidivele sunt frecvente, iar gradul de predictibilitate, mai ales pe terenul sensibilizat, foarte redus.
Etiologia este diversa, de la contactul cu diverse plante (urzica-vie, iedera, tuia) sau animale vezicante (omizi, meduze), la ingerarea de alimente potential alergene (lapte si produse lactate, oua, ciocolata, capsune, muraturi sau afumaturi) sau medicamente (antibiotice, antipiretice etc.).
Caldura si emotia, ambele producatoare de transpiratie, determina hipersecretia de acetilcolina, cauza urticariei colinergice (papule mici, pe trunchi si brate, prurit intens, dar de scurta durata), frecvent intalnita la tinerii intre 10-30 de ani.
Expunerea prelungita la temperature scazute, contactul cu obiecte reci sau cu apa rece (baie, inot, spalat), precum ingestia de lichide sau alimente reci este cauza urticariei a frigore, iar plaja indelingata sau numai expunerea la actiunea razelor ultraviolete – a urticariei solare.
Uneori, urticaria este chiar boala profesionala, urticaria la presiune, atunci cand se produce ca urmare a expunerii prelungite (4-6 ore) si repetate; ea se manifesta usor diferit fata de celelate forme, fiind prezente: edemul, cefaleea, artralgia, accesele febrile, Durand 1-24 ore si prezentand pusee pe parcursul mai multor ani.
Cu cat factorul declansator este mai frecvent, cu atat boala va fi mai virulenta si va avea complicatii mai grave. Dintre acestea, edemul Quincke sau edemul angioneurotic alergic este apreciat chiar urgenta dermatovenerica. El se caracterizeaza ca o urticarie generalizata, gigantica, prea putin sau chiar lipsita de prurit, care altereaza starea generala a bolnavului si intereseaza deopotriva pielea (apare indeosebi pe fata, buze, pleoape sau pe organele genitale) si mucoasele (poate prinde mucoasa buzelor, palatului, faringelui, determinand fenomene respiratorii de tipul dispneei, a senzatiilor de sufocare, sau mucoasa digestiva, producand dureri abdominale si diaree).
Canotatia ereditara este si ea prezenta, iar factorii favorizanti de natura medicala sunt numerosi (tulburari endocrine, digestive, hepatice sau neuropsihice; parazitoze intestinale: oxiuraza, ascaridioza, lambiliaza; focare de infectie la nivelul dintilor, amigdalelor, urechilor, sinusurilor etc.).
Simptomul caracteristic este pruritul, deseori de intensitate mare si greu de stapanit fara efectuarea unui grataj energetic, care duce la escoriatii si lichenificari atunci cand se cicatrizeaza.
O dermatoza papuloasa inrudita cu urticaria este prurigo, care poate avea diverse cauze si localizari si care afecteaza nediscriminatoriu ambele sexe, indiferent de varsta individului. Printre cele mai comune forme se pot aminti:
– prurigo acut al adultului – in care eruptia se face intr-un singur puseu cu durata de 1-8 saptamani, nu lasa urme si nu recidiveaza;
– prurigo cronic al adultului – debut brusc cu prurit violent in regiunile genitale, plici si membre si leziuni urticariene papuloveziculoase cu tendinta de generalizare; puseele, sezoniere, dureaza cateva saptamani sau luni, dar recidivele se pot prelungi pe parcursul mai multor ani;
– prurigo anorectal – cause multiple: parazitoze intestinale, hemoroizi, trichomoniaza, tulburari endocrine, diabet s.a.; tratament dificil si indelungat, dublat de o igiena locala ireprosabila si neiritanta;
– prurigo estival si hivernal – determinat de factori de mediu si localizat pe partile descoperite ale corpului, in primul caz, respectiv, pe fetele anterioare ale gambelor si ale coapselor, in cel de-al doilea;
– prurigo gravidic – papulele cu halou inflamator si pruritul apar in jurul lunii a patra de graviditate pe maini, pe picioare si pe spate;
– prurigo hebra – apare sub forma de papule dure, uneori escoriate, insotite de prurit intens, mai ales pe gambe, la copiii mici de pana la 1 an, determinand scarpinari insistente si adenopatie inghinala si axilara;
– prurigo scrofulos – afecteaza copiii prescolari, carora le apar pe gambe, pe coapse sau pe fese leziuni papulo-veziculoase asezate pe placi urticariene, transformate rapid in cruste mici, rosii-brune, generatoare de prurit intens s.a.
Tratamentul alopat prevede medicamente cortizonice, antialergice, antihistamice, calmante, mai ales in faza eruptiv a bolii. In ultima vreme insa, s-a constatat o frecventa tot mai mare a urticariilor latrogene, determinate tocmai de administrarea acestor produse, fata de care organismul a capatat sensibilitate. In aceste conditii, se impune apelarea la medicina naturala si instituirea unei diete corespunzatoare, bogate in alimente de crutare digestive si hepatica (sucuri, cereale integrate fierte, mancaruri de legume usoare etc.).