Din păcate, ca jurnalist, cu 27 de ani de vechime în meserie, am habar de unde se plodesc toate aceste specimene politice și credința lor că, fără ei, până și Pământul își pierde gravitația: sunt demni urmași ai mâncătorilor de rahat de pe vremea socialismului-multilateral-dezvoltat (ei, urmașii lor neterminați și, deja intrăm în era urmașilor, urmașilor lor și mai neisprăviți, și mai neterminați). Au aceleași „perspective” (idei) cu privire la munca depusă cu sudoare frunții, nu a limbii (și sunt în toate partidele, în toate mediile de afaceri, chiar și în corporațiile multinaționale – s-au infiltrat, au fost infiltrați).
Numărul de mandate al aleșilor trebuie stabilit/limitat, prin lege, la maximum două: să nu devină indispensabili în funcții.
Era o vreme în care am crezut, apoi am sperat că există și oameni care își aleg meseria de politician din pasiune, dragoste față de comunitate, Țară șamd. Mi-a cam trecut.
Din păcate, sunt mult prea mulți cei care se duc în politică de puturoși, papagali și chitiți pe furt ce sunt.
Da, tot valoare de adevăr și bun simț are și afirmația: „până la pronunțarea unei sentințe fiecare individ trebuie lăsat în pace”. Dar asta nu justifică urletele și mitocănia.
Urletele, mitocănia și acuzațiile nefondate levigate în spațiul public sunt apanajul persoanelor slabe, nesigure pe poziția lor și care au impresia că așa domină și-și impun “adevărul”.
#Jos_șantajul_banului_asupra_Libertății_Cuvântului!