„Un pod prea îndepărtat” și... nepieritoarea dragoste a lui Boc pentru bidinea

„Un pod prea îndepărtat” este o carte scrisă de Cornelius Ryan, publicată în 1974. Cartea prezintă povestea unei operațiuni militare eșuată a Aliaților din timpul celui de-al doilea război mondial. Operațiunea Market Garden prevedea cucerirea și apărarea mai multor poduri peste principalele râuri din Olanda ocupată de Germania nazistă. Titlul vine de la replica general-locotenentului britanic Frederick Browning, care i-a spus feldmareșalului Montgomery, înainte de declanșarea operațiunii, că „Eu cred că mergem spre un pod prea îndepărtat”.

Mi-a venit în minte titlul acesei cărți citind reacția viceprimarului Clujului, domnul Dan Tarcea, în legătură cu lucrările de refacere a podului Porțelanul. Lucrări începute în 2019 și întrerupte rapid de descoperirea unui zăcământ de sare pe unul dintre maluri. Spunea domnul Tarcea așa: „Oamenii s-au dus pe Lună, cu siguranță că există o soluție tehnică și pentru pod”. Are dreptate domnul Tarcea. Dacă oamenii au zburat pe lună, ce mare lucru să se facă un amărât de pod? Observația domniei sale nu poate decât să ne dea speranța că, odată ce visul administrației locale de a face podul în cauză va deveni la fel de vechi ca visul omenirii de a zbura pe Lună, podul se va face. Nu e decât o chestiune de timp și răbdare.

Și acest șantier stă sub semnul unui blestem neaflat, care, de-a lungul timpului, a urmărit toate lucrările antamate de primărie. Au început cu entuziasm și s-au terminat în chinuri. Care s-au terminat. Tare mi-e ca nu cumva podul Porțelanul să aibă soarta drumului din dealul Lomb. Adică să intre pe traiectoria eternității. Drumul, de 1200 de metri, care trebuia să lege de oraș două investiții trântite în mijlocul dealului, a fost început în urmă cu vreo cinci ani. Ceva alunecări de teren au oprit lucrările și oprite au rămas, chiar și după ce dealul a fost consolidat. Și acest obiectiv s-a dovedit a fi, până la urmă, „un pod prea îndepărtat”.

Clujul este plin de vechi „poduri prea îndepărtate” numite curățenie, urbanism, calitatea aerului, centură ocolitoare etc. Lor li se vor adăuga altele, precum metroul, o altă fantasmă costisitoare dragă edilului șef. Dar până sunt bani de tocat pe studii de prefezabilitate și fezabilitate pentru metrou... să nu ne pierdem speranța.

Totuși, în ciuda acestor „mici” neajunsuri, e fain la Cluj. Așa vopsite cum sunt străzile orașului, zici că suntem mica Italie. Sau Ungarie. Și fain va fi atâta timp cât dragostea lui Boc pentru bidinea rămâne nepieritoare.

Adauga comentariu