Un pictor clujean isi vinde lucrarile in toata lumea. Secretul lui: picteaza romaneste

Semnatura artistului clujean Ovidiu Ignat se regaseste pe lucrari din colectii din Romania, SUA, Noua Zeelanda, Australia, Spania, Germania, Suedia, Italia, Olanda sau Japonia. Pictorul a relatat pentru Ziar de Cluj cateva episoade din traseul lui artistic. Nu s-a gandit niciodata sa plece din tara si secretul lui e ca picteaza “romaneste”.

Ovidiu Ignat este clujean si a copilarit in cartierul Dambu Rotund. Spune ca a stiut ca va imbratisa domeniul artelor vizuale dintotdeauna.

“Voiam sa pictez inca de cand eram copil. Tatal meu a absolvit liceul de pedagogia artei. Ii furam culorile si plecam sa ma apuc si eu de lucru. Pictam nebunii, ce poate picta un copil de cativa ani?”, a marturisit el.

Are si o amintire clara a momentului in care s-a indreptat spre acest drum.

“Eram in clasa a patra, mereu eram certat de invatatoare ca imi lipsea inelul de la cravata sau alte accesorii din epoca. Colegii aveau guma Cin-Cin si eu desenam maimute la ora de matematica pentru ei, ca sa primesc si eu guma. Invatatoarea a chemat-o pe mama la scoala, i-a aratat caietul meu plin de desene si a spus ca faceti ceva cu el, trebuie dat la o scoala de arte”, a dezvaluit artistul.

Drept urmare a acestui episod, din clasa a cincea a fost inscris la Liceul de Arte Plastice “Romulus Ladea”. A avut privilegiul sa invete de la mari profesori precum Mia Truta, Csata Hermina sau sculptorul Albu.

“Scoala nu te modeleaza, te tensioneaza, incepi sa iti dai seama exact de ceea ce nu ai. Noi suntem altfel decat altii: vedem prin ochii celor care ne inconjoara, cu ochiul pineal. Intotdeauna ii vezi in spate si pe cei care te musca, si pe cei care te dojenesc”, apreciaza Ignat.

Inainte de a termina clasa a 8-a, a avut in gand sa aleaga sa studieze sculptura, insa reactia oamenilor in fata acestei arte l-a facut sa se razgandeasca.

“Nu mi s-a parut comestibila. Cineva in spate trebuie sa iti spuna “da, imi place ce faci”, or eu mergeam la Muzeul de Arta si vedeam ca lumea se uita doar la picturi, nu si la sculpturi”, justifica artistul.

Despre liceu, acesta spune ca era sumbru, din punct de vedere spiritual.

“Era o anarhie, bataie intre gastile din cartiere”, explica el.

Despre spiritual de fronda caracteristic tinerilor spune doar ca “intotdeauna, cand ma uit la fotbal, tin cu cei slabi”. In liceu, Ovidiu Ignat a participat cu lucrari la trei olimpiade nationale: la Iasi, Odorheiu Secuiesc si Galati. Artistul a intrat apoi la Universitatea de Arte si Design, la sectia de Pictura.

“Am avut si aici profesori buni, ii numesc doar pe Teodor Botis si pe Florin Maxa, de la care am avut ce invata”, puncteaza el.

Dupa absolvirea facultatii, cam 80% dintre colegii sai s-au lasat de pictura.

“Si-au dat seama ca nu aveau suportul financiar necesar pentru asta. Cei care au ramas pe baricade au mers inainte, printre care si eu. Imi amintesc ca erau minus 30 de grade afara si eu umblam cu tablourile in spate, ca sa le vand pe la medici. Arta nu se vinde, ci se cumpara, e cumparata prin definitie”, a precizat el.

Ovidiu Ignat a avut expozitii personale la Galeria “Danel” (2004), la Asociatia patronilor si Meseriasilor (2007), precum in localul “La Galerie” (2009). Expozitiile de grup la care a participat cu lucrari au fost gazduite de Teatrul National din Cluj-Napoca (2007) si de Muzeul de Arta (2009, 2011, 2012 si 2013).

La unele vernisaje, cum a fost cel de la teatru, nu a tinut sa fie prezent.

“Expozitia era in cadrul Balului Operei. Artistul e bines a stea la fundul sacului, cum se spune, nu are treaba cu ceea ce se petrece in jur”, a justificat el.

Picturile sale se regasesc si in colectii private atat din Romania, cat si din SUA, Noua Zeelanda, Australia, Spania, Germania, Suedia, Italia, Olanda sau Japonia.

“Scena tablourilor mele e nevazuta, toate peisajele mele nu au la baza un peisaj real, e o iluzie. Lucrarile mele sunt romanesti si pitoresti. Cumparatorul de baza nu cauta sa vada de unde esti, ca sa te judece prin aceasta prisma. El apreciaza arta, daca ii place cumpara, daca nu, nu. Arta nu e valorificata in gold, exista si tabloruri foarte mici care valoreaza mult”, rezuma Ovidiu Ignat.

Intrebat daca s-a gandit vreodata sa plece din tara, pictorul a raspuns raspicat ca niciodata.

“Mai sunt niste Mecena care, din fericire, ajuta arta: Mongolul, Danel, Doru Cotet sau conferentiarul Cezar Pop, de la Universitatea “Babes-Bolyai” (UBB). Ei vad lucrurile asa cum au fost stabilite. Nu de catre noi, ci de Divinitate”, a tinut acesta sa precizeze.

Despre lumea artistilor clujeni, Ignat crede ca “nu ajuta nimeni pe nimeni, e o gelozie reciproca”, insa admira initiative cum ar fi Fabrica de Pensule sau galleria Plan B, pentru ca “cineva a avut spiritul sa faca ceva”.

Pictorul lucreaza acum la o expozitie care va fi vernisata in toamna, intr-un spatiu privat, despre care spune doar ca e vorba de “spiritualitate umana indoielnica”.

“La mine nu stau tablourile in casa. Se spune ca pictorul care are tablouri pe pereti inseamna ca ori nu vinde, ori nu-l baga nimeni in seama. Artistii nu pot sa fie comerciali. Ei au un alt stil de viata, trairile si boemia lor. Te poti trezi ca un artist se inspira de la un fluture, de pilda. Viata de artist nu e simpla, trebuie sa treci prin multe insule ca sa ajungi la mal. Noi suntem un fel de Noe: selectam spiritualitatea in functie de emotii si arta ne invarte pe caile cele mai agreabile”, conchide pictorul Ovidiu Ignat.

 

Comentarii

Mariana Berinde

20.11.2014 18:25

Felicitari d-le Ovidiu Ignat sunt impresionata de lucrarile d-voastra.Va invit sa expuneti la Galeria mea de pe calea dorobantilor nr 99-101 Cluj. Cu prietenie Mariana Berinde.

Adauga comentariu