"Un pahar e prea mult, 1000 nu ne ajung" – despre dependențe și cei 12 pași ai recuperării din alcool și alte comportamente adictive

“Nu bei chiar deloc? Nu se poate, măcar un pahar, doar nu ai venit degeaba!” 

Trăim în țara în care, dacă mergi oriunde, în vizită la rude, la o nuntă, la vecinul de bloc, nu este acceptat să nu dai pe gât măcar un păhărel de alcool. Ai poate o mică scuză dacă ești bolnav sau dacă șofezi. 

Deși literatura de specialitate este clară și se bazează pe multe studii, consumul de alcool în special, dar și alte dependențe, sunt social acceptate în cultura noastră, iar alcoolicii sunt priviți mai degrabă cu permisivitate, începând de la cadrele medicale, până la familie și prieteni, deoarece "Toată lumea bea, nu?". Berea - băutură sau aliment? Alcoolismul – boală sau slăbiciune de caracter? Unde putem trage linia, unde se termină consumul abuziv de alcool și unde începe tulburarea de consum de alcool, cunoscută popular drept alcoolism? Dependența de orice fel, de alcool, de substanțe psihotrope, de jocuri de noroc, de sex, de mâncare sau de muncă, are consecințe care afectează grav viața de zi cu zi, dar cu toate acestea, consumul nu încetează. Adicția anulează onestitatea, dependenții mint pentru a-și proteja consumul, iar alcoolul este acel „gateway drug”, drogul care deschide poarta altor dependențe. 

Nicoleta Amariei, consilier în adicții al Programului Sfântul Dimitrie, clarifică ce înseamnă dependențele, cauzele și recuperarea din dependențe, cei 12 pași și grupurile de sprijin de tipul Alcoolicii Anonimi, care există și în Cluj-Napoca, pentru toate formele de adicții.

Reporter: Suntem la Centrul de consiliere în adicții Sfântul Dimitrie Basarabov, din cadrul Asociației Christiana, alături de Nicoleta Amariei, consilier în adicții, care ne vorbește astăzi despre dependențele de orice fel: alcool, jocuri de noroc, substanțe psihotrope, mâncare, sex și iubire, muncă și cum pot fi ele ținute sub control. Nicoleta, în primul rând, te rog explica-ne de ce alcoolismul sau dependența de jocuri de noroc sunt considerate, încadrate la conceptul de adicție, de boală? În viața de zi cu zi, consumul de alcool este un fenomen acceptat social, la fel și practicarea diferitelor jocuri de noroc, fie că ne referim acum la jocurile de ruleta, jocurile mecanice, pariurile sportive sau orice alt gen de jocuri. Chiar în cazul depășirii unor limite, ele nu sunt percepute ca și boli, ci sunt privite mai degrabă drept niște vulnerabilități, slăbiciuni de caracter, o anumită lipsă de voință, atât de către persoanele afectate, cât și de către cei din jurul lor, dar de fapt, lucrurile stau cu totul altfel.

Nicoleta Amariei, consilier în adicții: Foarte corect, toate comportamentele acestea, consumul de alcool, comportamentul de joc de noroc,  consumul de substanțe psihotrope, gen marijuana, sunt considerate în viața de zi cu zi comportamente de relaxare, comportamente la care avem dreptul, suntem îndreptățiți, ni se cuvin, pentru că ne plac. Cel puțin în cultura noastră, consumul de alcool este o normalitate, nu este văzut ca ceva ieșit din comun.

La unul dintre cursurile pe care le facem pentru familii, pentru aparținătorii celor care au pe cineva cu probleme de adicții, e o întrebare-provocare pe care o mai pun: „Câți dintre voi vă imaginați că primiți musafiri sau colindători și nu le oferiți deloc băuturi alcoolice?” De fiecare dată, avem câteva mâini ridicate: „Da, eu aș putea să fac asta, aș avea suficient tupeu.”. Dar apoi ridic miza: „Câți dintre voi vă imaginați că ați organiza nunta voastră, botezul sau nunta copilului, fără să serviți alcool?”. Aici se opresc lucrurile: „Păi cum să faci așa ceva?!?”. Nici măcar nu ne imaginăm că am putea să scoatem alcoolul din viața noastră.

Ei, scopul nostru ca și program nu este să fim anti-alcoolici, pentru că, în mod clar, oamenii care au control asupra consumului, care nu suferă consecințe negative din cauza consumului de alcool sau ale altor comportamente, își pot permite să se bucure mai departe de efectul psihotrop, de plăcere, de relaxare, de stimulare, pe care aceste substanțe îl oferă.

Rolul nostru intervine în momentul în care o persoană începe să suporte aceste consecințe negative și totuși continuă comportamentul. Pe scurt, asta este definiția pragmatică pe care noi o folosim pentru a definii adicția în consiliere.

Reporter: Aici ar fi diferența între ceea ce se numește alcoolism și un consum abuziv de alcool, hai să spunem alcool în cantități mult mai mari decât cele normale?

Nicoleta Amariei, consilier în adicții: Da, în DSM, acesta este doar unul dintre cele 11 criterii care definesc tulburarea de consum de alcool, aceasta fiind și ultima denumire în literatura de specialitate. Aceasta cu „Faci ceva care îți face rău și totuși continui să faci acel lucru” este un criteriu suficient pentru noi și e ușor de procesat și pentru oamenii cu care lucrăm, pentru ca mesajul pe care îl avem noi de transmis, să fie receptat și înțeles de ei. Indiferent de cantitatea de alcool pe care cineva o consumă, se poate trezi că, în anumite situații, odată ce a început să bea, se declanșează o reacție pe care nu o înțelege, dar o reacție care îl face să-și dorească să consume și mai mult. Odată ce a început să bea, parcă nu mai ajunge! În grupurile de suport există un slogan care spune: “Pentru noi (alcoolicii), un pahar este prea mult și1000 nu ne ajung.”. Și ăsta este motivul pentru care nu ne legăm, în evaluarea noastră, doar de cantitatea sau frecvența consumului de alcool, ci de ce se întâmplă după ce bei.

Reporter: Practic, efectele sunt cele care trebuie luate în considerare și trebuie monitorizată acea nevoie compulsivă de a consuma alcool, fără de care nu ar exista alcoolismul, ca boală.

Nicoleta Amariei, consilier în adicții: Absolut, nu e atât de relevant nici cât de des consumi, nici cantitatea, ci efectul. Dar deopotrivă, nu este indiferent nici ce anume bei, pentru că întâlnim foarte, foarte des credința că berea este un aliment, de exemplu. Vedem că în cultura noastră există o permisivitate foarte mare pentru alcool. Și sunt oameni care ne consideră radicali, că suntem absurzi: “Ce are dacă ai șofat după o bere?”

Reporter: Pentru a înțelege cu claritate ceea ce faceți voi aici, în consilierea în adicții, spune-ne ce legătură există între programul de consiliere Sfântul Dimitrie din Cluj-Napoca și grupurile Alcoolicilor Anonimi, așa cum sunt ele cunoscute în toată lumea și care există de fapt și în Cluj, fapt prea puțin cunoscut în orașul nostru, iar din pacate nu știu de voi chiar cei care au cu adevărat nevoie de consiliere, terapie, sprijin sau măcar un sfat.

Nicoleta Amariei, consilier în adicții: Multumesc pentru ocazia de a clarifica legătura pe care noi, ca program de consiliere, o avem cu grupurile de suport ale anonimilor, pentru că este una dintre confuziile foarte des făcute în România și deseori făcută și în comunitățile profesionale. Programul Sfântul Dimitrie are ca și abordare terapeutică modelul Minessota, adică privim dependența ca fiind o boală bio-psiho-socio-spirituală. Și asta pentru că, așa cum la simțul comun cunoaștem cu toții, orice abuz sau dependență, fie de substanțe, de comportamente, de jocuri de noroc, sex, pornografie, cumpărături, mâncat compulsiv, au asupra consumatorului implicații și consecințe asupra stării de sănătate fizică, de sănătate mentală și emoțională, asupra relațiilor pe care le are cu familia, cu colegii de serviciu, oportunităților de viață, în plan legal, financiar, dar nu în ultimul rând în plan axiologic-spiritual.

Și aici dau un scurt exemplu: avem cu toții în sistemul nostru personal de valori, onestitatea undeva foarte sus. Nu am întâlnit om care să spună că îi place să fie mințit! Cu toate astea, în anumite momente critice, apelăm la minciună. Cineva, cu o problemă de dependență, va încerca să își protejeze consumul, prin urmare va apela foarte des la minciună; își va minți soția: „Nu am băut nimic!” sau „Am băut doar o bere!” sau „N-o să mai beau!”, dar de fapt, am în plan secund următoarea petrecere pregătită. Plus toate promisiunile pe care ni le facem nouă sau le facem celorlalți și în special celor dragi.

În partea de recuperare din dependență încercăm să mergem pe aceleași linii, să vedem cum putem să ameliorăm situația unei persoane, ce e de făcut acolo, ce probleme medicale are, cu ce situații legale se confruntă, iar noi facem referiri și căutăm resurse în acest sens, care sunt problemele de ordin cognitiv, emoțional, de ce abilități are nevoie pentru a face progrese reale, dacă are locuință, dacă are acte, pentru că lucrăm cu toate categoriile de oameni. Sunt multe persoane care sunt referite de sistemul de justiție, sistemul de probațiune, de parchet, iar aici e nevoie de alte resurse, de o colaborare bună cu cei din sistem. Nu în ultimul rând încercăm, pas cu pas, să vedem cum își poate câștiga omul pacea cu sine și pacea cu ceilalți, iar asta se referă la a-ți câștiga congruența de caracter: principiile mele de viață să fie cât se poate de echivalente cu comportamentele mele de zi cu zi.

Toate aceste lucruri pot părea mari, ample, dar ele sunt ghidate pe firul roșu al celor 12 pași, pași care provin de la programul anonimilor. Alcoolicii anonimi (AA), ca și comunitate, s-au format la începutul anilor 1930. Inițiatorii AA, așa numiții Bill W. și Dr. Bob, așa cum sunt ei cunoscuți, la modul anonim în comunitate, au fost cei care au conturat programul de recuperare al Alcoolicilor Anonimi: de ce are nevoie un dependent pentru a se opri din băut, dar nu doar atât, că de oprit, ne oprim cu toții, dar pentru a nu se reapuca de băut. Acesta a fost ulterior preluat de comunitățile narcoticilor Anonimi, ale Dependenților de jocuri Anonimi, ale Dependenților de sex și iubire Anonimi, ale Dependenților compulsivi de mâncare, etc, dar simultan și pentru programele dedicate familiilor dependenților.

Legat de cum colaborăm cu comunitățile de Anonimi la nivel pragmatic, în activitatea noastră de zi cu zi: oamenii vin în consiliere, de multe ori, pentru că sunt în căutarea unui medic, a unui profesionist, a cuiva care să le dea răspunsurile mult-așteptate. Programul Sfântul Dimitrie poate să facă asta, iar noi, ca și consilieri cu o specializare în acest domeniu, pornim de la screening, evaluare, recomandări, căutat de resurse, consiliere individuală, de grup, consiliere spirituală, prevenirea recăderii, consiliere de familie – e un pachet mare, dar îl disecăm pentru a fi abordabil, cu sarcini și planuri de intervenție, ca atunci când mergi la medic, primești o rețetă și ți se spune ce să faci seara și dimineața, exact așa funcționează și la noi.

Dar intervenția noastră este limitată în timp, pentru că altfel ne-am bloca activitatea cu un număr limitat de beneficiari. Modelul acesta ne permite să îi ajutăm pe cei care au nevoie să își înțeleagă boala – este o parte extrem de importantă, să înțeleagă ce îi face pe ei diferiți în relația cu alcoolul, diferiți față de ceilalți, să înțeleagă cum pot să își păstreze abstinența și cum pot să trăiască, să fie fericiți și să se bucure, să profite la maximum de viață în abstinență. Intervenția noastră încearcă să acopere primul an de recuperare, cu o intensitate diferită a serviciilor pe care le oferim. Încercăm să acoperim primul an, pentru că sunt studii care arată că, toți cei care reușesc să obțină medalia de un an de abstinență, au de 5 ori mai multe șanse la o recuperare fericită. Și atunci sprijinul nostru este important în prima etapă, când abstinența trebuie să fie pe primul loc pe o ierarhie a priorităților. Simultan și în strânsă legătură este participarea la grupurile de suport, la Alcoolicii Anonimi, la Narcoticii Anonimi, etc. Această participare la grupuri este complet gratuită și care trebuie să continue pe tot parcursul vieții dependentului. Deci noi, în consilierea individuală, îi însoțim o perioadă de timp, după care achizițiile sunt păstrate acolo. Există un studiu al Universității din California, care arată că, participarea la o singură întâlnire pe săptămână la grupurile de suport, crește rata de abstinență de la 46%, undeva la 84%, deci aproape o dublează. Și asta presupune un minim de 60 de minute pe săptămână, la o activitate care nu te costă financiar nimic.

Reporter: Pentru cei care nu au au participat niciodată la aceste grupuri de sprijin pentru dependenți, aceste întâlniri seamănă cu ceea ce vedem în filme, acele reuniuni la care participanții stau așezați în cerc și vorbesc pe rând, fiecare în măsura în care simte nevoia și dezvăluind doar ceea ce doresc despre propria persoană, cu confidențialitatea asigurată 100%, de aceea ele numindu-se grupuri de Anonimi.

Nicoleta Amariei, consilier în adicții: Absolut, așa se întâmplă și aici. La toate aceste grupuri, faptul că oamenii au mai văzut prin filme astfel de exemple, uneori ajută, alteori sperie. Foarte mulți dintre cei la început de drum al recuperării din dependență spun că doresc consiliere individuală, dar nu vor să participe la grupuri. Atunci o luăm cu pași mai mici, trecem printr-o perioadă de pregătire, uneori le facem cunoștință celor noi cu membrii mai vechi din comunitatea Anonimilor, asta pentru că pe termen lung le face lor bine și beneficiile pe care le pot obține sunt mult mai mari. Fac apel acum la un alt studiu, care identifica în grupurile de suport peste 100 de instrumente de recuperare.

Reporter: Și energia grupului este alteva decât o ședință individuală de consiliere.

Nicoleta Amariei, consilier în adicții: Absolut! Noi, ca și consilieri, nu suntem decât o persoană, eu pot oferi celuilalt doar o oglindă, o perspectivă. Atunci când ești într-un grup de sprijin, ești practic înconjurat de mai multe oglinzi și nu orice fel, ci oglinzi care au experiențe similare și care au același obiectiv de viață cu al tău – asta ajută foarte mult, plus partea că ne arătăm, pe cât posibil, așa cum suntem: vulnerabili, neputincioși în anumite situații, cu emoții, cu durere, plângem. Pentru noi, un grup bun este unul în care cineva își permite să plângă, pentru că atunci este autentic și că are un mediu suficient de securizat, încât să facă asta. În viața de zi cu zi ne punem măștile, ne îmbrăcăm haina de exterior și suntem puternici, independenți, nu avem nevoie de nimeni.

Interviul integral îl găsiți în materialul video.

Adauga comentariu