„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” - Gheorghidiu la psihiatru și spectatorii la balamuc

„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” e o piesă ce s-a jucat de fiecare dată la Teatrul Național Cluj cu sala plină, iar motivul succesului la public e ușor de înțeles: numele spectacolului e unul cu rezonanțe adânci în mintea oricărei persoane ce a terminat douăsprezece clase. Cu toții am studiat la școală romanul lui Camil Petrescu, la unii ne-a picat la bac, toți l-am citit, e arhicunoscut și astfel trezește în fiecare  dintre noi amintiri, nostalgii, doruri, și punerea sa în scenă devine astfel un eveniment de neratat. Problema e că spectacolul e o ratare teatrală de zile mari, o curat-murdară bătaie de joc la adresa textului dramatizat.

În viziunea celor de la Teatrul Național Cluj, personajele camilpetresciene devin grotești, caricaturale, iar Gheorghidiu, dedublat schizoid, e interpretat simultan de către doi actori. Sorin Leoveanu, în rolul lui Gheorghidiu la psihiatru, numit „El”, e îmbrăcat în hipster și pronunță replicile cu stângăcie, accentuând haotic silabele și silabisind fără sens cuvintele. Cristian Grosu îl joacă hiper-teatral pe Gheorghidiu „cel adevărat”, cu patos extrem, declamând atunci când intonația ar trebui să fie normală, și vorbind tărăgănat și plângăcios, atunci când frazele ar trebui rostite impetuos.

Gheorghidiu Teatrului Național e dus la psihiatru, psihanalizat de un al treilea personaj, introdus forțat în piesă, pentru că psihologul - Dragoș Pop e unul modern, ce vorbește la mișto cu pacientul său bolnav de gelozie, cu replici rupte parcă din mai vechile sale reprezentații de stand-up comedy.

Toate personajele, de altfel, sunt parcă de strânsură, împrumutate din alte piese, actorii nu se chinuie deloc să intre în pielea noilor roluri, iar spectatorii mai duși pe la teatru le pot ușor recunoaște specificul, din celelalte spectacole ale acestei stagiuni, după inflexiunile tipice de voce, după gestică, fizionomie, și-așa mai departe. Spectacolul devine astfel un colaj de frânturi din alte reprezentații, adunate artificial pe firul epic al „Ultimei nopți de...” numai ei știu ce!

Introducerea psihologului-psihiatru în piesă e o rezolvare facilă a dificultății punerii în scenă a acestui roman psihologic, dar o soluție nefericită, total neinspirată și nelalocul ei. La fel de neavenită este și scenografia, realizată exclusiv cu proiecții video, pe oglinzi și cortine ce se coboară și se ridică, pentru a lua ochii spectatorilor - un joc de lumini și umbre, ce de fapt doar pune în umbră întreaga poveste, nici vorbă a o scoate în evidență!

Fără excepție, personajele acestei piese sunt doar copii anemice ale celor din roman, ființe fără substanță, fără putere în glas, în interpretare, în sugestii psihologice. Lipsa de voce a actorilor e parcă vădit subliniată de multitudinea de microfoane spânzurate ostentativ deasupra lor, iar luminile scenice le șterg interpreților orice urmă de expresivitate facială: pe fondul întunecat al spațiului de joc, reflectoare puternice se concentrează punctual doar pe unul, sau pe un grup de actori, lumina fiind atât de intensă, în contrast cu întunericul, încât nu lasă să se distingă nimic relevant în spatele ei.

Am văzut de două ori acest spectacol, ce ține peste două ore. Prima dată am plecat înainte de căderea finală a cortinei, a doua oară am rezistat stoic până la sfârșit, pentru a mă minuna și de deznodământul ce nu diferă, de altfel, cu nimic, de întreaga desfășurare a acestei paranghelii: cele două personaje principale, Ela și Gheorghidiu, apar goale, în două cuburi cocalarești transparente, sugerând parcă goliciunea de substanță și de interpretare a dezamăgitoarei puneri în scenă.

Nimic nu salvează, măcar aparențele, nimic nu dă forță și sens spectacolului, nici măcar coloana sonoră triumfală, ce subliniază doar nimicnicia și teatralitatea jocului actoricesc. E o obișnuință, de altfel, la Teatrul Național, ca marile texte cu potențial dramatic să fie transformate în hilare drame de regie, scenografie și interpretare. Păcat de potențialul actorilor, irosit astfel inutil, și de resursele financiare, ce ar fi putut naște artă adevărată, nu doar kitsch.

În această versiune de „Ultimă noapte de dragoste”, marii oameni de teatru de la Naționalul clujean l-au dus pe Gheorghidiu la psihiatru, iar pe spectatori, la balamuc. Dar ce proiecții video! Ce cuburi transparente pe scenă! Ce teniși albaștri avea „El” în picioare! Ce goliciune! Și ce păcat!

Comentarii

lara

22.06.2015 17:38

O noua "victorie"neinaripata a echipei Manutiu, care isi bate joc de spectatori, de actori, de banii publici si de traditia culturala a teatrului clujean.Nici macar nu sunt atat de masochista incat sa vad cine e regizorul acestei orduri si de ce a montat el la Cluj, adica in virtutea carei reciprocitati.In acest moment,Teatrul National din Cluj nu mai e nici macar o institutie muribunda... cred ca aceasta stagiune i-a marcat decesul artistic.Si ma intreb, naiv, de ce Ministerul Culturii, care patroneaza teatrele nationale, nu evalueaza activitatea managementului institutiei si nu ia masuri in consecinta.Acesti imbecili sfideaza comunitatea prin  jocuri de culise, deturnare de fonduri, (sub)mediocritate si cinism.O petitie online 'Salvati Teatrul National Cluj', ceva ?

CrissGross

22.06.2015 21:11

~~Teatrul Naţional Cluj-Napoca primeşte decoraţia regală „Nihil Sine Deo“ Postat pe: 12.03.2015Majestatea Sa Regele Mihai I al României a decis să confere decorația regală „Nihil Sine Deo“ Teatrului Național Cluj-Napoca.Teatrul Național Cluj-Napoca este onorat să primească această decorație, iar reprezentanții instituției vor fi prezenți la Ceremonia de decorare, care va avea loc la Castelul Peleș, în data de 25 martie 2015.Alături de Medalia „Regele Mihai I pentru Loialitate“ și de Crucea Casei Regale a României, Decorația regală „Nihil Sine Deo” este o distincție ce se acordă prin decizia Șefului Familiei Regale a României.Decorația regală „Nihil Sine Deo“ se acordă personalităților marcante din domeniul social, științific, educațional, cultural, spiritual, economic, politic și militar care au ajuns la un respectabil număr de ani în profesie sau au realizat o performanță de înalt nivel, au avut o inițiativă ieșită din comun, au dat dovadă de generozitate și spirit de răspundere, au folosit puterea exemplului personal pentru a îmbogăți prezentul românesc. [...] Decorația se poate acorda unor instituții sau organizații, dacă activitatea lor este în mod unitar circumscrisă criteriilor de mai sus.(sursa: www.familiaregala.ro)  

Virgil L

22.06.2015 21:56

Prea multa subiectivitate caustica in articol. Totusi, ideile prezentate expun foarte bine defectele piesei.

ARTaud

23.06.2015 15:47

Prietene, eu zic să te apuci de croșetat, de gătit nu, că sigur vei citi greșit ingredientele, la ce greșeli de exprimare ai ca jurnalist. Mă îndoiesc că ai dat bacul și am și mai mari îndoieli că ai citit romanul lui Camil Petrescu. Fă-ne un bine și nu mai scrie despre teatru, pentru că e clar că nu o faci în scopuri gazetărești:Având în vedere ultimul tău status pe facebook despre Ubuzdup, am bănuiala că te plătește cineva să demolezi Teatrul Național din Cluj. Nu vrei mai bine să te plătim noi, din București, să îți satisfaci mizeriile cu Caramitru și Puric? Măcar, deși scrii execrabil, ai face un bine comunității teatrale. Și avem o mare problemă cu pertinența a ce scrii tu acolo în pagina ta jalnică. De fap 2: "La unii" nu ne-a picat nimic la BAC. "Unora" sigur. Deci marș în clasa a 5 a și după ce îți dai corigența mai vorbește de alte examene! Apoi, dacă spectatorii au ajuns la balamuc, iar tu fiind spectator, rezultă logic că ai scris cronica de la balamuc. Cum să te credem?

Vasi

24.06.2015 01:55

Cine te crezi tu sa vorbesti despre soductivitate caustica?? Stii macar cei aia? Ii o fermentatare aiurea .... Cei cu ea aici ? Eu zic ca teatrul e ft bun oricare ar fi ala.... Eu merg la toate piese de teatru si toate i-mi plac ca is faine la teatru national. Eu zic sa nu scrie-ti urat de ele ca nu e bine. Cat despre articol ft bine! I-mi place ca sti sa scri despre teatru frumos si despre ce fac aia acolo ce muncesc ei e bine sa zici de bine! Dumnezeu fie cu voi! 

ARTaud

23.06.2015 16:02

A, și încă ceva: eu zic să te însori cu mai-sus comentatoarea Lara, care are același grad de ignoranță ca și al tău, întrucât nu știe cine e regizorul (ferește-ne doamne de astfel de spectatori, dă o ploaie, dă ceva să nu mai ajungă în sală!) și nu știe numele corect al directorului naționalului. Un munte de pertinență, ca și tine care crezi că spectacolul e regie colectivă, atribuind viziunea întregii trupe! Casă de piatră!

lara

24.06.2015 17:08

Esti un bou total, n-ai inteles nimic, dar cere-i mai multi bani directorului tau, ca meriti...Continua sa te duci la acest fel de spectacole si sigur te vei... lumina.Sa ignoram cu gratie coeficientul de rataciti/ prosti!

Stela Carnu

25.06.2015 15:50

Teatru de proastă calitate la Teatrul Național. Actori cu ifose și fără valoare - bine, nu toți, slavă Domnului! Dar câteva spectacole sunt ok. Câteva. Trist :)  Artaud, nu fi trist! Spectacolele Adei Lupu sunt de calitate îndoielnică. Și văd că montează des aici.

Adauga comentariu