Amicii ziarului

Turistul englezoi. Fisa tehnica

Englezii sunt o alta natiune care a reusit sa se faca remarcata prin turistii sai.. Peste tot in lume pot fi identificati dupa comportamentul lor ciudat. Sunt un fel de barbari moderni. Cand ii vezi in actiune, nu ai cum sa nu te  minunezi cum au reusit sa impuna lumii intregi limba engleza ca si un fel de noua latina civilizatoare.

Se vede bine faptul ca soarta joaca feste istoriei si, cum odata vorbeam limba celor civilizati, acum am reusit la nivel mondial sa adoptam limba barbarilor.  Nu ma feresc sa le spun asa. Sunt, dupa cum se poarta, ultimii barbari ai Europei. Ii vezi de departe, dupa cum puteau fi remarcati si barbarii, dupa purtari si port.

Ii vezi dupa culoarea pielii si haine, sunt rozalii si galbui de la pistrui si poarta cu totii fara exceptie niste piese de imbracaminte, ca haine nu pot fi numite, lalai si ponosite cu culori sterse si cu cel putin doua numere mai mari.

Atarna pe ei parca in asteptarea obezitatii ce va sa vie in anii urmatori.  Ii vezi din aeroport si, la fel ca dragii nostri prieteni rusi, au un comportament care nu poate fi confundat.

Familistii nu merita pomeniti prea mult pentru simplu fapt ca ei de la aeroport pleaca direct la hotel unde raman pana la sfarsitul sejurului, band bere pe marginea piscinei si uitandu-se la tine cu o privire tampa si fara expresie cand treci pe langa ei.

In schimb, tinerii englezi merita toata atentia si nu trebuie sa te uiti mult dupa ei. Baietii slabi si fetele grase, stravezii ca si culoare, cu “tenesii” murdari si hainele labartate pe ei, fie tricouri, fie niste forme ciudate de camasi. Poarta pe cap palariute de hipsteri, trag dupa ei trolere jerpelite, care merg cam într-o roata si vorbesc tare strigand unii la altii incontinuu. Au un fel de energie ciudata si o privire care spune multe despre ce va urma. Cred ca asa aratau si stramosii lor cand se pregateau sa invadeze noi teritorii ca doar nu ai cu cine sa semeni decat cu inaintasii tai.

Despre cum arata fizic nu vreau sa vorbesc prea multe, dar nu se poate sa nu remarci cat de perfide sunt legile geneticii, care nu ii iarta nici macar pe supusii reginei si, fie vorba între noi, nici macar pe ea nu au ocolit-o.

Purtarile sunt cele care te pun pe ganduri. Faptul ca de la prima ora a diminetii si pana la culcare striga unii la altii ma face sa cred ca ori toti lucreaza in medii cu poluare fonica puternica, ori orasele lor sunt foarte galagioase ori educatia lor este precara.

Eu tind sa cred in ultima varianta. Si spun asta dupa ce, ani la rand, ne-am intersectat in calatoriile mele si i-am urmarit cum reusesc sa duca mostre ale necivilizatiei lor peste tot. Din Corfu si pana in Creta, din Thassos pana in Rhodos, barurile sunt presarate cu tineri care se poarta ca niste cavaleri ai apocalipsei. Sunt atat de imprevizibili si de barbari încat nimeni nu poate face fata comportamentului lor.

In Rhodos, cei ce calatoresc acolo des stiu asta, a fost nevoie sa fie adusa politie din Marea Britanie pentru a face fata valului de infractiuni generate de acesti ultimi barbari ai occidentului. Erau foarte multe plangeri ale zanelor englezoaice care se trezeau dimineata cam fara chiloti si cam cazute prin santuri. Dupa cum arata o tanara englezoaica, ma gandesc ca plangerea era facuta cu un fel de gand ascuns de „doamne, ajuta sa fi fost vreun grec aratos” si nu vreun amarat de englez beat crita. Imaginati-va o duduie mare si gelatinoasa care vine in Grecia alba-transparenta la culoare si reuseste sa plece roz la culoare drept bronzata, cu parul blond spalacit, cu oja puscata pe unghiile de la picioare si remaniata de la prima falanga incolo, cu o igiena personala cam precara si cu niste sandale scalciate in picioare. Ei bine, acest prototip de femeie reuseste sa faca plangeri de agresiune sexuala, parca cu dorinta ascunsa de a se certifica in fata tuturor ca si pe ea o vrea cineva si o vrea atat de tare si ea este atat de mironosita încat a fost nevoie de forta.

Daca veti avea vreodata curiozitatea sa urmariti un spectacol grotesc cu englezi, va invit in Kavos, insula Corfu. Este in sudul insulei si are cam 20 de cluburi, 30 de taverne, 2 magazine si foarte multe apartamente ieftine de închiriat. Aici este paradisul englezilor. Nu va puteti imagina o localitate mica cu strazile pustii pana pe la ora 12, unde strazile arata ca dupa un revelion in Piata Constitutiei.

Mizerie, „mostre” regurgitate din mancarea de ieri, cutii de energizante si bere peste tot, pachete de tigari mototolite, si caldaramul lipicios, atat de lipicios încat trebuie sa mergi cu atentie sa nu îti ramana papucii lipiti de el. Aici ai ocazia sa ii vezi pe bastarzii civilizatiei occidentale in elementul lor dand reprezentantii si prezentand mostre ale educatiei Maretului Apus.

In Kavos, am vazut prima oara liste de preturi cu calculele gata facute. Adica li se spune cat fac doua, trei, patru beri, ca sa nu ii mai puna sa gandeasca sau sa aiba dubii ca au fost inselati. Sunt atat de abulici si nestiutori încat in magazine li se spune cate cartuse de tigari si cate sticle de bautura pot sa duca in UK si cat costa un pachet complet.

Peste tot pe unde i-am întalnit i-am recunoscut de departe, cu vocile dogite de tutunul ieftin pe care acasa nu si-l permit, cu mersul de betiv care masoara tot drumul cu femeile grase si sleampate care beau cot la cot cu golanii, cu lipsa de respect fata de orice ii inconjoara si cu o aroganta transmisa de imperialismul britanic, pe care ei nu o mai înteleg dar pe care o afiseaza ca un dat.

Vazand documentarul transmis de BBC despre faptul ca in Romania se construieste o biserica la trei zile, desi suntem cei mai saraci din Europa, mi-am adus aminte despre cum se poarta aceste minunate vlastare ale Occidentului cand intra in biserici care mai sunt si monumente ale crestinismului. Au aceeasi atitudine ca bolsevicii in Razboiul Mondial, ei intrau pe cai, dar si englezii intra cu palariile in cap si cu mainile in buzunar vorbind tare si inghiontindu-se. Au ajuns sa nu mai înteleaga, de la formatorii de opinie BBC pana la ultimul taran englez, nimic din ce inseamna credinta. Au ajuns sa nu mai respecte nici macar credinta altora, nu mai vorbim de mostenirea culturala a altor popoare pe care au reusit sa si-o insuseasca prin diverse mijloace mai putin ortodoxe. Bunaoara este cunoscut faptul ca basoreliefurile de pe Acropole sunt in proprietatea coroanei britanice care refuza sa le inapoieze statului elen pe motiv ca la ei sunt pastrate mai bine si ele fac parte din patrimoniul universal. Asa conducatori, asa popor.

Curiozitatea mea este foarte mare, as vrea sa ii vad cum se poarta la ei acasa. Acolo unde bisericile sunt goale si date spre închiriat pentru concerte. Acolo unde consumismul a devenit o noua religie de stat. Acolo unde parintii nu mai au timp sa îsi educe copiii. Acolo unde imperialismul îsi plateste tributul fata de popoarele pe care le-au asuprit si unde englezii ajung sa devina minoritari in propria insula. Acolo unde drogurile sunt mai ieftine decat orice distractie si unde binecunoscutul mic dejun englezesc transforma întreaga suflare într-o natiune de obezi.

In felul asta ii provoc pe marii jurnalisti de la BBC sa mediteze asupra tinerilor englezi si a purtarilor lor si sa faca un reportaj amplu despre comportamentul britanic in afara granitelor si sa ne mai lase pe noi in saracia noastra asa cum suntem, pentru ca, dupa cum se poarta ei, nu cred ca prin munca, cinste si onoare au dobandit bunastare, ci mai degraba prin asuprirea coloniilor.

Dupa principiul sa nu intrebi niciun miliardar cum a facut primul milion, la fel, e mai bine sa te feresti sa intrebi coroana britanica ce a facut in ultimii 500 de ani.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *