Tulburarile de somn la copil

Cu toate ca sunt frecvente, tulburarile somnului copilului trebuie luate in serios de parinti. Cel mai bine este sa se consilte medicul imdiat ce dificultatile de a adormi si trezirile nocturne devin o obisnuinta. Cu cat mai repede ii veti vorbi pediatrului cu atat mai devreme isi va arata roadele ajutorul sau.

 

Grade de tulburari. Dificultatile de a dormi si trezirile nocturne sunt printre tulburarile cele mai frecvente si pot avea serioase consecinte asupra relatiei parintilor cu copilul lor. Totusi, ele corespund cel mai des unor reactii banale, obisnuite pentru varsta copilului sau legate de un eveniment anume. Refuzul sistematic de a se culca este mai rar, mai grav si este insotit in general de perturbari in alte domenii.

 

Oricum ar fi, doar rareori solutia poate fi administrarea de medicamente. Ea este inutila cand tulburarile sunt banale si intarzie solicitarea unui consult psihiatric, atunci cand acesta se dovedeste necesar.

 

Temeri specifice fiecarei varste. Exista, inca de la cea mai mica varsta, mari amatori de somn sau unii care dorm mai putin. In general, un bebelus se trezeste singur la aproximativ fiecare ora si, pentru a readormi, are nevoie de aceleasi conditii ca al adormirii (suzeta, leganat, biberon…). Fara a sti, anumiti parinti se pregatesc sa devina niste sclavi daca, cu toata dragostea si bunavointa lor, nu reusesc sa puna o stavila aviditatii bebelusului lor.

 

E bine de stiut ca:
- De la 0 la 3 luni, este obisnuit si normal ca bebelusul sa confunde ziua cu noaptea.
- Spre 8-10 luni, sugarul va invata si va confirma separarea de mama sa; dar cu temeri si, in momentul in care atipeste, trebuie sa gaseasca in el insusi destula forta si siguranta pentru a nu mai avea nevoie de prezenta ei fizica: la aceasta varsta, papusica preferata sau o esarfa care pastreaza mirosul mamei ii aduce liniste, la fel ca ritualurile de adormire.
- De la 2 la 5 ani. Spre 2 ani, copilul se opune parintilor la mancare, la imbracat… si la adormire este in cautarea limitelor, a reperelor care ii vor diminua temerile. Mai tarziu, intre 3 si 5 ani, in timpul fazei oedipiene, dorintele interzise (apropierea de parintele de sex opus) ii dau un sentiment de vinovatie: este varsta fricii de intuneric, de monstri, de fantome si de vrajitoare. Rolul parintilor este atunci acela de a-l linisti din nou (lumina de veghe, usa deschisa), incalcand uneori regulile (nu are voie sa doarma in patul parintilor!), pentru a putea sa scape treptat de teama si sa depaseasca “complexul oedipian”.

 

Perturbari din exterior. Dar si evenimentele externe pot determina tulburari trecatoare ale somnului, dar care uneori devin cronice: o mutare, decesul cuiva apropiat, nasterea altui copil… Sunt, de asemenea sursa de perturbari modificarile de ritm, in special intre vacante si perioada scolara, si, bineinteles, o boala dureroasa, cum ar fi o otita. Si in acest caz parintii trebuie sa se arate capabili sa-l asculte pe copil, pentru a vedea ce simte acesta, de ce s-a speriat.

 

Uneori copilul este deranjat in timpul somnului de mici opriri ale respiratiei (apnee), cel mai des datorate existentei de polipi de mari dimensiuni si / sau de amigdale care obtureaza partial sau in totalitate trecerea aerului: trezirile sunt repetate, copilul sforarie, respira pe gura si isi tine capul dat pe spate; ziua este somnolent si are dificultati de concentrare. Tratamentul consta in scoaterea polipilor si / sau a amigdalelor.

 

Cum sa-l ajutam pe copil sa adoarma. In toate cazurile, indiferent de varsta, este indispensabil sa-i vorbim copilului si sa-l anuntam ca urmeaza sa se culce, precum si sa respectam ritualurile de adormire. Pentru a evita dificultatile viitoare, este bine sa-l lasam sa adoarma in patul lui si nu in brate, fara a-l legana sau a-l plimba cu caruciorul, si, daca are nevoie de suzeta sau de biberon, sa-l invatam sa si le gaseasca singur. O mama sau un tata anxios, care-l trezesc pentru a vedea daca doarme bine, ii deranjeaza somnul. In plus, trebuie sa fim coerenti la actiunile noastre…

 

Invitatia “dute sa te culci” nu trebuie sa fie o vorba in vant. In sfarsit, este important ca parintii sa se puna de acord asupra modalitatii de a merge la culcare, tulburarile somnului copilului fiind uneori urmarea unor dificultati ale cuplului.

Adauga comentariu