Tranzitul substantelor alimentare prin aparatul digestiv

Aparatul digestiv indeplineste functia de lant de descompunere a alimentelor in componente elementare utile pentru mentinerea vietii. Fiecare organism viu este inzestrat cu organ adaptat la propriile sale exigente de nutritie. Aparatul digestiv uman este un sistem diferentiat, in care, fiecare parte a sa raspunde unei alte functii si altei necesitati.

 

 

Prima functie elementara a aparatului digestiv este sa permita introducerea hranei in corp, ceea ce presupune ca are o “poarta” de intrare, si anume gura. Aceasta este captusita in interior cu o mucoasa bogata in glande care secreta fara incetare un mucus special, impiedecand astfel uscarea peretilor. Ea contine organe (dinti, limba si glande salivare) care servesc la faramitarea si framantarea hranei.

 

 

Actiunea mecanica a dintilor se numeste masticatie; diferitele forme pe care le au dintii corespund unor functii diferite; astfel, incisivii taie, caninii sfasie hrana, iar molarii faramiteaza hrana, care se transforma in bucatele mici, usurand munca stomacului.

 

 

Mancarea faramitata de dinti trebuie framantata, lucru care necesita un lichid si o miscare; lichidul este reprezentat de saliva, iar miscarea este realizata de limba. Limba este un muschi compus dintr-o parte fixate de os si o parte mobila, singura care se poate vedea. Pe suprafata mobila se gasesc papilele gustative – mici organe dotate cu simtul gustului – ce ne permit sa apreciem calitatea mancarii.

 

 

Saliva este secretata de glandele din interiorul gurii, si anume glandele submaxilare si cele parotide. Saliva contine o substanta numita mucina – care serveste la framantarea sub forma de pasta, numita ptialina  - care exercita o actiune chimica de descompunere a alimentelor.

 

 

Dupa ce a fost faramitata, framantata si imbibata cu secretii salivare hrana s-a transformat in “bol alimentar” si aluneca fara obstacole prin esofag, un tub scurt si lunecos. Miscarea este involuntara si se numeste inghitire. La capatul esofagului, un sfincter lasa sa treaca mancarea in stomac, impiedicand  totodata miscarea inversa.

 

 

Stomacul, in forma de sac, este un adevarat recipient chimic, cu pereti alcatuiti din muschi foarte puternic, inzestrati cu glande care secreta un conglomerat lichid de substante chimice numit suc gastric (acid clorhidric, pepsina, mucina). Sarcina lui principala este descompunerea “inteligenta” a hranei in componente si elemente utilizabile diferitelor procese si organe ale corpului. Dupa trei ore “bolul alimentar” nu mai reprezinta decat un amestec de proteine, grasimi si carbohidrati. In acest moment, stomacul se contracta brusc, astfel incat sa deschida un alt sfincter, aflat in partea inferioara, pilorul, care permite trecerea hranei intr-o alta seciune a tubului digestiv, intestinul, divizat in intestinul subtire si intestinul gros.

 

 

Intestinul subtire are o functie dubla: 1) produce diverse enzime, cu ajutorul carora completeaza digerarea inceputa in stomac;  2) absoarbe componentele obtinute prin procesul de digerare si, prin intermediu venei porte, le trimite in ficat, unde vor fi transformate in molecule de felul celor care alcatuiesc corpul uman.

 

 

La randul sau, intestinul subtire se imparte in trei sectiuni, dotate cu propria lo functie si conformatie:

 

 

-    duodenul: ajuta la continuarea procesului de digestie prin enzimele (trimise acolo de ficat si pancreas) care “ataca” cele trei tipuri de substante alimentare: carbohidratii, proteinele si lipidele;
-    jejunul si ileonul: incheind digestia, au rolul de a absorbi substantele digerate si a le introduce in circulatia sangvina.

 

 

In acest moment, tot ceea ce nu a fost absorbit de intestinul subtire, trece printr-un alt sfincter, denumit sfincterul ileo-cecal, pentru a intra in intestinul gros.

 

 

Intestinul gros reprezinta ultima sectiune intestinala si este formata din trei parti: cecul, colonul si rectul. Principalele lui functii sunt doua: a) de absorbtie a apei si a sarurilor minerale si b) de eliminare a reziduurilor neutilizate (fecalele), care vor iesi prin orificiul anal. In plus, colonul adaposteste o flora bacteriana (ce se poate reface cu iaurt sau produse lactate fermentate) care aduce un aport pretios in sinteza vitaminelor B si K.

 

 

Aparatul digestiv are si doua glande voluminoase importante: pancreasul si ficatul.

 

 

 

Pancreasul are doua functii: de a secreta enzime digestive si de a secreta  hormoni (insulina si glucagonul, ce servesc pentru controlul glicemiei in organism). Enzimele digestive sunt de trei tipuri diferite, in raport cu cele trei substante fundamentale pe care le ataca: amilaza ataca glucidel; lipaza ataca lipidele, iar tripsinogenul, proteinele.

 

 

Ficatul este glanda cea mai voluminoasa din corpul uman si, totodata, laboratorul sau biochimic cel mai important. In ele se varsa vena porta dupa ce a extras din intestinul subtire toate substantele elaborate in diferite faze ale procesului de digestie.

 

 

Principalele functii digestive ale ficatului sunt:

-    actiunea de dezintoxicare, desfasurata asupra moleculelor care ar putea fi daunatoare si care, devenite solubile in apa pot fi expulzate odata cu urina, fara sa se deplaseze in organism;
-    formarea hemoglobinei destinata globulelor rosii, descompunerea globulelor rosii invechite;
-    formarea sarurilor biliare, de maxima importanta pentru digerarea grasimilor;
-    depozitarea carbohidratilor sub forma de glicogen, pentru a-i pune cu promptitudine la dispozitie, in caz de necesitate.

 

 

Cam acesta este, intr-un limbaj accesibil, tranzitul substantelor alimentare prin aparatul nostru digestiv. Cunoasterea lui sumara ne ajuta sa intelegem mai bine modul nostru de alimentatie in viata noastra curenta.

 

 

 


Adauga comentariu