Traficul de organe reprezintă un adevărat flagel pentru România, iar cazul medicului Mihai Lucan a demonstrat că transplantul se poate transforma într-o „afacere” neagră, și anume prin neimplicarea autorităților în acest sens. Din păcate, traficul ilegal de organe este în continuare un business virtual care nu este reglementat: românii își vând organele pe internet, iar autoritățile nu au fost capabile să stopeze acest flagel care s-a acutizat cu trecerea anilor.
Iată ce notează pe seama acestui fapt Silvia Tabuşcă, expert în drepturile omului:
„România este singura ţară din lume pe care eu o ştiu, care în momentul de faţă are o platformă online, anunţurile respective vizează datele biologice ale donatorilor sau vânzătorilor. A fost deschisă pe numele unei persoane private din România, platforme similare există şi în alte ţări, dar ele nu sunt publice”.
Radu Zamfir, director al Agenţiei Naţionale de Transplant (ANT):
„Aceste site-uri au apărut în România imediat după 1989, au explodat în 2000, când s-au făcut primele transplanturi de cord şi ficat în ţara noastră. Ulterior, începând cu 2010, numărul acestor siteuri a început să scadă în România şi să se mute în Spania şi Italia, unde la ora actuală sunt mai multe astfel de platforme”, susține directorul ANT, citat de digi24.ro
Ancheta Poliţiei privind aceste site-uri nu a avut rezultat.
România se găsește la coada clasamentului european în ceea ce privește numărul donatorilor de organe, fiind una dintre puținele țări din Europa care nu a introdus în legislație acordul prezumat și nu face parte din Eurotransplant.
Principalul criteriu în vederea alocării de organe pentru transplant în România se referă la compatibilitate, însă acest aspect a dat naștere unor suspiciuni privind transparența procedurii.
CITEȘTE ȘI: Tot mai puțini donatori de organe. Legea transplantului întârzie să apară
De 12 ani există platforme online unde oameni săraci și disperați își scot câte un rinichi la vânzare, în speranța că alți oameni – de data asta bolnavi și disperați! – vor avea suficienți bani să cumpere.
Atunci când e vorba de situații limită, legalitatea unei asemenea tranzacții devine o conversație bizară pentru acești oameni, precizează sursa citată.
Problema se acutizează atunci când autoritățile întârzie să vorbească despre asta:
„De-a lungul anilor, ANT a avut încercări de a discuta cu providerii acestor site-uri pentru a cenzura apariţia acestor anunţuri, răspunsul din partea lor fiind negativ cu invocarea dreptului la libera exprimare. Poliţia a înştiinţat ANT la sfârşitul anului trecut când a deschis o anchetă în această direcţie”, adaugă Radu Zamfir, director al ANT.
O anchetă care, deocamdată, nu a dus nicăieri. Iar în asemenea caz poate fi formulată o întrebare legitimă:
se poate face trafic de organe în România? Și nu oricum, ci într-un mod direct, în văzul lumii?!
Pentru mulți pacienți, răspunsul este simplu și evident: DA.
Povestea lui Ionuț e grăitoare în acest sens: avea 10 ani când medicii i-au spus părinților săi că are insuficiență renală. Fără un transplant de rinichi, murea. Avea nevoie urgentă de un donator.
Pacient: „Am dat peste un tânăr care zicea că ar vrea să doneze un rinichi pentru că avea mare nevoie de bani. Era sărac, avea familie, nu putea să se întreţină şi ar fi vrut să doneze un rinichi, dar contra cost. Eu am aflat de acest lucru făcând dializa la un centru de stat”.
Întrucât nu avea banii, familia acestuia a vândut tot ce-a putut vinde ca să facă rost de cei 15.000 de lei necesari pentru rinichiul salvator.
Din punct de vedere legal, transplantul devine imposibil fără implicarea Registrului Național de Transplant. Dacă din această ecuație listele de așteptare sunt excluse, atunci mai există o condiție:
donatorul și primitorul trebuie să fie rude.
Dar disperarea a creat modalități de ocolire a cadrului legal: medicul acceptă relația de rudenie doar pe baza unui act doveditor eliberat de notar, document care este întocmit ca atare, contra cost.
Nimeni nu poate spune cu exactitate care este amploarea acestui fenomen.
Pe lista de așteptare a Agenției Naționale de Transplant sunt însă peste 3000 de oameni care au nevoie de un rinichi, organ care poate fi donat sau cumpărat.
Iar atunci când un transplant presupune o tranzacție financiară, lucrurile sunt clare din perspectiva legii: e vorba de trafic de organe.
„În România, astfel de fenomene nu s-au înregistrat. Este regretabil că există persoane care încearcă să acrediteze ideea că la noi în ţară s-ar face trafic de organe”, apreciază Radu Zamfir, director al ANT.
În același timp, deputatul clujean Emanuel Ungureanu, vicepreședintele Comisiei de Sănătate din Camera Deputaților, are o cu totul altă perspectivă:
„Dacă românii îşi pot cumpăra ca la piaţă rinichi, punând un anunţ online, există reţele de trafic? Pentru că cineva cumpără şi cineva vinde în mod ilegal şi sunt nişte medici care închid ochii la această activitate şi se prefac că persoanele care au venit sunt verişori”, notează acesta.
Un ONG a studiat acest fenomen timp de 10 ani, în perioada 2007- 2016, iar concluzia este teribilă
„România a raportat către OMS un număr de rinichi, iar în momentul în care ne uităm peste numărul de transplanturi realizate cu numărul de rinichi declaraţi constatăm că acesta este mult mai mare.
Ne-am uitat pentru o perioadă de 10 ani de zile. În 6 din cei 10 ani de zile, România are peste 100% rinichi transplantaţi. Putem transplanta 100% organele prelevate de la o persoană decedată?”, apreciază Silvia Tabuşcă.
Legea din România favorizează astfel de situații întrucât nu este coerentă și clară. Legea transplantului ar putea fi de ajutor, dar pentru majoritatea parlamentarilor n-a reprezentat o prioritate.
„Motivul pentru care am intrat eu în Parlament a fost acesta: să modific legea transplantului, să transparentizez această procedură şi să fac un sistem mai echitabil. Motiv pentru care am gata un pachet legislativ prin care să exista şi sancţiuni pentru publicitatea care se face la cumpărarea şi vânzarea de organe.
Neexistând sancţiuni până acum, lucrurile s-au întâmplat ca la piaţă.
Motivaţia mea vine şi dintr-un moment foarte foarte puternic emoţional. Eu am văzut cum o mamă a îngenunchiat în faţa unui doctor, mama fiind medic, a îngenunchiat în faţa unui alt medic ca să-l implore să accepte o sumă de bani pentru ca ea să-i doneze un rinichi propriei fiice”, adaugă deputatul clujean, Emanuel Ungureanu, citat de digi24.ro
Situația transplantului în România este departe de a se fi clarificat: transparentizarea procesului de donare și transplant figurează în continuare pe agenda Ministerului Sănătății.
Însă, de la un an la altul numărul donatorilor este în scădere, iar acest aspect se datorează și scandalului în care a fost implicat fostul director al Institutului Clinic de Urologie și Transplant Renal Cluj, Mihai Lucan, anchetat de procurorii DIICOT și DNA pentru delapidarea institutului și trafic de organe.
În România funcționează trei centre de transplant renal: Cluj, București și Iași.
sursa foto: ziarmedical.ro