Toxicomania, dependenta de droguri

Toxicomania se datoreaza folosirii drogurilor, adica a substantelor toxice care modifica functionarea creierului determinand o dependenta fizica si psihica.


Toxicomania sau farmacodependenta se defineste ca obiceiul de a consuma in mod regulat cantitati importante de medicamente sau de substante toxice susceptibile sa produca o stare de dependenta. Ea se manifesta printr-o nevoie imperioasa de a lua unele droguri pentru efectele lor euforizante, asemanatoare celor produse de alcool, excitante sau halucinogene.


Consumul de droguri incepe in general in timpul adolescentei. Consumul ocazional de droguri este deseori legat de senzatii noi sau de dorinta de a-i imita pe adulti. Ea poate, de asemenea, sa raspunda unei nevoi de excitatie creatoare sau sa reprezinte incalcarea unei interdictii. Dupa aceste prime experiente, unii adolescenti devin consumatori constanti de droguri, de care pot deveni rapid dependenti.


Mai multi factori pot contribui la aceasta modificare de comportament: frecventarea altor grupuri de tineri care deja se drogheaza; un dialog insuficient cu membrii familiei, in special cu parintii; probleme psihologice personale precum anxietatea, timiditatea, o stare de rau generala; o structura psihica cu tendinta spre excese; in fine posibilitatea de a-si procura droguri cu usurinta in locurile frecventate de tineri, de fapt controlate de “dealeri”.


Marea majoritate a persoanelor care continua sa consume droguri la varsta adulta se marginalizeaza din punct de vedere social. Spre a face rost de banii necesari pentru cumpararea drogului, toxicomanul se misca in medii unde violenta, prostitutia si traficul constituie regula. In fine, unii adulti iau droguri ocazional, in special cocaina, pentru efectul ei psihostimulant.


Consumul repetat de droguri antreneaza o obisnuinta fizica a organismului. Intr-adevar, drogurile interfereaza cu mecanismele neurologice si biologice, in special cu substantele chimice care transmit mesajele in celulele sistemului nervos (neurotransmitatori) si se fixeaza pe receptori specifici ai creierului.


In stare normala, la acesti  receptori ajung niste substante secretate de organism, endorfinele, care au proprietati calmante si care induc o senzatie de placere. Atunci cand organismul primeste cu regularitate substante de tip morfina de origine exterioara (ca in cazul utilizatorilor de heroina) productia interna de endorfine scade. Ca atare, senzatiile de placere nu mai pot sa se produca, la un anumit stadiu de intoxicatie, decat in urma unui aport din afara.


Efectele drogurilor asupra creierului se traduc prin confuzie mentala, delir, halucinatii si adesea un comportament agresiv. Drogurile pot provoca de asemenea tulburari digestive si cardiace, pot creste riscul de obstructie brutala a unui vas sanguin (embolie), iar in cazul administrarii intravenoase, favorizeaza aparitia diverselor infectii.


La doze foarte mari, ele pot fi responsabile de o intoxicatie acuta, care cateodata conduce la moarte datorita unei supradoze.


Toxicomanii care folosesc seringa deja intrebuintata risca, in plus, sa contracteze boli virale grave (hepatite B sau C, SIDA), care se transmit pe cale sanguina.


In functie de efectul pe care il provoaca drogurile sunt clasificate in patru grupuri. In cadrul lor se disting drogurile “tari” si cele “usoare” in functie de gradul de dependent ape care il determina.


Primul grup cuprinde substantele numite “psohodepresive”, care exercita o actiune de calmare, cateodata soporifica, si combat starea de anxietate. Alcoolul, opiaceele (heroina), barbituricele, tranchilizantele (sedative si hipnotice), dar si solventii precum eterul si terbentina fac parte din acest grup.


Al doilea grup e format din substante numite “psihostimulente”: cocaina si derivatul ei, crack-ul, amfetaminele, precum si ecstasy, iar intr-o masura mai mica nicotina, cofeina si khat-ul.


Al treilea grup e cel al substantelor numite “psihodisleptice” cu efecte halucinogene. Ele cuprind LSD si psilocybina (extrasa dintr-o ciuperca mexicana), precum si hasisul.

In sfarsit, cel de-al patrulea grup de droguri e compus din unele medicamente (atropine, antihistaminice) care pot avea efecte speciale asupra psihicului sau, dimpotriva, stimulante) si pot determina dependenta.


Dependenta este consecinta unui consum regulat si excesiv de droguri. Cea psihica se manifesta printr-o nevoie imperioasa de a consuma droguri, ce modifica activitatea mentala. In absenta drogurilor, toxicomanul resimte o stare de disperare intensa. Dependenta fizica se manifesta prin tulburari organice (stare de “lipsa”) din momentul in care drogul nu a mai fost consumat: angoasa profunda, transpiratii, varsaturi, accelerarea ritmului cardiac, confuzie mentala si chiar halucinatii.



Adauga comentariu