Tovarasa mea invatatoare (compunere)

Saptamana trecuta l-am ajutat pe un prieten din clasa a patra sa scrie o compunere. Trebuia sa scriem despre doamna invatatoare, despre cum o vede el, despre cum si-ar dori sa fie ea, un fel de laudatio impus la clasa. E a treia compunere intr-o saptamana. Prima era despre vacanta, a doua despre parinti si cea de ieri era despre doamna invatatoare. Primele doua ni s-au parut simple. Nu trebuia decat sa povestesti franturi din vacanta si cateva lucruri despre parinti si gata tema. In schimb, cea de a treia s-a dovedit o tema grea, un adevarat act de diplomatie care sa iti usureze viata timp de inca un an. Nu puteam sa scriem doar adevarul. Trebuia sa scrii cat de extraordinara, cat de minunata si cat de mirobolanta este ea, doamna invatatoare, cum ne-a pus ea pentru prima oara condeiul in mana si cum noi suntem azi ceea ce suntem numai si numai datorita ei.

Am dovedit-o pana la urma si, in felul acesta, dupa cele trei compuneri, prietenul meu a reusit azi primul 10 din clasa a patra. Nu-i mare lucru pentru el un 10. In schimb, mare lucru-i faptul ca a fost laudat cat de frumos si cursiv a scris, ce exprimare fina si deosebita si ce cuvinte alese a folosit. Se pare ca orgoliul doamnei a fost satisfacut, iar lingusirile ticluit scrise de mine cu cuvinte de copil au functionat. Era prietenul meu bucuros de nota, dar era si un pic nedumerit de cat de incantata era doamna invatatoare de lucrurile mai putin adevarate scrise in compunere. Era intr-un fel ca personajul lui Voltaire, Candide, care nu pricepe de ce poti fi pedepsit pentru ca spui adevarul si de ce esti laudat pentru indulcirea defectelor, atata vreme cat de mic ti se spune ca este gresit sa minti. A durat destul de mult sa il fac sa inteleaga scuzele mele pentru prima lectie de coruptie pe care, involuntar, i-am dat-o fara sa imi dau seama.

 

Bravo, doamna invatatoare, pentru tema dumitale! Ai reusit sa imi aduci aminte de odioasa mea invatatoare. Pe cand credeam ca am uitat de practicile „cadrelor didactice” din era comunista, dumneata faci ca totul sa para ca ar fi fost ieri. Faci sa imi aduc aminte cum, printr-o intamplare fericita in aparenta si care s-a dovedit nefericita mai apoi, am ajuns intr-o clasa mai speciala. O clasa croita pe spranceana pentru tovarasa Sabau Veronica care era in ultima decada inainte de pensionare. Era considerata cea mai buna invatatoare din scoala si toti oamenii cu putina influenta si cu ceva functii pe la partid si secu isi doreau sa-si dea copiii la ea in clasa. Nefiind suficienti copii de granguri cat sa umple o clasa au mai pus aleator si cativa copii de muncitori. Asa am nimerit si eu alaturi de cateva umpluturi fara proptele la tovarasa care personifica cel mai bine vorba „pentru unii muma, pentru altii ciuma”.

Ma gandesc si acum dupa treizeci si ceva de ani cat de trist si cat de umilitor era in acele vremuri, cum erau croite lucrurile stramb si cum gustai umilintele inca de la prima ta intalnire cu societatea. Din prima zi de scoala, imi aduc aminte doar faptul ca odioasa tovarasa invatatoare avea un zambet cald si bun dar care a durat doar cat au fost prezenti parintii in clasa si care a disparut ca prin minune dupa ce acestia au plecat. Mai aparea minunatul zambet doar cand i se adresau unii dintre copii, iar cu altii vorbea rastit. Eram destul de bulversat de inconsecventa ei si nu intelegeam nimic din felul arbitrar si ambiguu in care se purta.

Nu am inteles nimic nici din modul in care am fost asezati in banci. Am fost scosi cu totii in fata clasei si au fost citite diverse nume si acestia au fost trimisi in primele randuri iar cand s-a ajuns pe la trei sferturi ni s-a spus ca restul cati mai suntem in fata clasei sa mergem in ultimele banci si sa stam acolo unde mai sunt locuri libere. Atunci am simtit pentru prima oara ce inseamna ca tu nu contezi, ca nu esti „cineva”, esti doar „ceilalti” atata vreme cat nu esti un anume nume pe o lista.

Atunci am facut cunostinta prima oara cu coruptia. Era un termen nedefinit pentru mine, dar care prindea contur incet-incet si tot atunci am vazut pe fata parintilor mei grimasa neputintei in fata nedreptatii cand i-am intrebat de ce tovarasa a facut toate astea. Asta a fost doar prima zi de scoala. Dupa asta au urmat toate celelalte zile presarate cu umilinte si gesturi care nu faceau altceva decat sa te faca sa iti constientizezi locul umil in societate si care sa te niveleze si sa te minimizeze chiar daca aveai ceva de aratat. Traiam un fel de viata de curte de ev mediu in care domnitele uratele aveau o suita formata din domnisoare foarte urate pentru ca, in contrast cu ele, printesa sa para frumoasa. Noi, umpluturile, aveam dreptul sa fim doar prosti pentru ca imaginea beizadelelor sa fie buna prin comparatie. Aviz celor care ridica in slavi sistemul comunist de invatamant.

Mi-as fi dorit sa pot si eu sa vorbesc frumos despre tovarasa mea invatatoare, sa spun cum ne-a invatat ea sa fim oameni, cum o consider eu ca pe o a doua mama care m-a invatat cum sa ma port in societate, cum mi-a sadit ea dragostea pentru cuvant si cum datorita ei sunt eu ceea ce sunt. Ei bine, nu pot sa spun lucruri frumoase despre ea si despre sistemul de invatamant comunist, pot doar sa spun doar ca nu au reusit sa ma educe in spiritul lor, ba mai mult, au facut sa creasca in mine furia si dorinta de a face dreptate si de a lupta impotriva acestor abuzatori de suflete.

Daca ar fi sa traiesc acum dupa cum am vazut eu la tovarasa mea invatatoare, as fi acum un slugoi pe la curtile unor oameni influenti si cu stare. As fi unul care pupa in cur si linguseste doar de dragul linistii materiale si a protectiei date de cei puternici. As fi un om care ar face nedreptati chiar cu riscul de a rani suflete. As numi animale pe toti cei mai slabi ca si mine si care as crede ca nu imi folosesc la ceva, asa cum facea si ea. As iubi coruptia si as actiona discretionar ori de cate ori ar fi nevoie si mi-ar sta pavaza pentru acest comportament o intamplare la care acum zambesc amar, dar care, atunci cand s-a intamplat, a facut sa ma revolt si sa ii consider pe parintii mei neputinciosi si slabi pentru moment si sa le dau o aura minunata mai tarziu.

Asa s-a intamplat cand tovarasa mea invatatoare batea saua sa priceapa elevii ca ar avea nevoie de o punga de cafea. Adevarata valuta forte in acele vremuri. Ma infiintez acasa cu povestea si le spun parintilor mei ca ar fi bine sa ii duc tovarasei cafeaua pentru ca i-am promis asta. Ai mei suparati ca am promis ceva care nu imi apartine incearca sa imi explice ca nu au de unde sa scoata o punga de cafea. Eu le spun ca este una in dulap si ei imi dau de inteles ca aceea este pentru doctor, nu pentru invatatoare. Decid ei ca, de data asta, imi vor da spaga mie si vor duce tigarile doctorului, dar cu conditia ca eu sa nu mai promit ceva decat dupa ce ma consult cu ei. Iar a doua conditie era sa iau note bune.

Iata cum am invatat eu de la tovarasa invatatoare sa santajez, spunandu-le parintilor ca am promis, desi nu promisesem, stiind ca sunt oameni de onoare si ma vor sprijini. Asa am invatat de la tovarasa invatatoare ca si prin minciuna poti sa iti atingi scopurile. Asa am invatat de la tovarasa invatatoare cum poti fi bagat in seama vreme de vreo doua saptamani dupa ce ii duci un plocon, caci si sporul la note a fost foarte bun. Fiind pe finalul anului scolar am luat chiar o mentiune, iar cand am prins ideea cu coruptia am mai incercat si in urmatorul an sa ii santajez emotional pe parintii mei si sa ii fac sa cedeze la presiuni spunandu-le despre atentia tovarasei revarsata asupra mea. Nu mi-a mai iesit de data asta.

Atunci am primit si prima lectie adevarata, dar nu de la tovarasa, ci de la parintii mei, despre cum este corect sa traiesti, extrapoland prin exemple din viata familiei noastre si incercand sa ma faca sa inteleg faptul ca, daca ne-am baza relatiile dintre noi pe santaj si coruptie, nu am face decat sa ne distrugem familia nemaiputand avea incredere unii in altii.

Acum, gandind retrospectiv, imi dau seama ca, desi eram niste copii in vremea aia, tovarasele invatatoare au reusit sa sadeasca in sufletele noastre tot ce e mai rau aratandu-ne propriul lor exemplu.

Stiu ca aceste doamne invatatoare nu se gandesc nici un moment cat de mult pot rani si cat de mult pot modela in rau constiintele viitoarelor generatii. Stiu ca vor gasi scuze in situatia precara a invatamantului si in salariul mic, dar le aduc aminte ca lectia slugarniciei in fata inspectorilor scolari si a superiorilor este lectia lor de viata si nu trebuie predata la clasa, iar consistenta salariului a fost optiunea lor atunci cand au decis sa lucreze in invatamant. Servind scuza salariului mic le aduc aminte ca sunt pe acelasi palier valoric cu muncitorii slabi care se angajeaza acceptand un salariu mic dupa care spun ca, de banii aia putini, ajunge si munca facuta de jumatate. Aici doamnelor invatatoare va aduc aminte ca, daca ati acceptat salariul mic, nu putem construi constiinte pe jumatate si va spun ca munca asta poti sa o faci doar daca ai vocatie, nu este de ajuns sa absolvi scoala de invatatori. Cat despre temele in care ele asteapta laude din partea copiilor ar trebui sa stiti ca acestea nu ajuta la stimularea imaginatiei creative, ci la pervertirea sufletelor care ar trebui sa se dezvolte drepte si bazate pe principii morale corecte pentru o societate sanatoasa.

 

Stiu toate modurile in care s-ar putea scuza aceste doamne invatatoare pentru lipsa de interes si pentru relele practici la clasa, dar mai stiu si ca nu este bine ca un fost elev, asa cum sunt eu, ori de cate ori trece pe langa un raft cu pachete de cafea, sa se gandeasca: „Mama, cati de 10!”.

Comentarii

Ioan

22.09.2014 20:12

"Odioasa invatatoare", ce usor folositi epitetele... Da, invatatoarele sunt odioase, asa deduc, pentru ca generalizati. Lasati ca ne invata Maruta ce mai fac Guta&Co, ne aseaza virtual pe Happilica, si ne pregateste strasnic, cu demnitate, fara umilinte gratuite, pentru ...viitor. Tunde-ti pletele... Nu te prinde... 

Claudiu M

23.09.2014 12:08

Daca ati fi citit cu atentie articolul ati fi observat ca este vorba de o anume doamna invatatoare iar tenta de generalizare este doar pentru acele invatatoare care se regasesc in faptele descrise. Trebuie sa intelegeti si faptul ca tot ce facea aceasta tovarasa invatatoare este o forma de abuz. Cat despre Maruta va reamintesc faptul ca este optional sa il privim in timp ce pentru aceasta doamna odioasa nu exista telecomanda. Aprecierile dumneavoastra despre par imi aduc aminte de liceul din perioada comunista cand patrula de militie isi permitea sa te tunda cu baioneta pentru ca nu erai conform. "Mai bine golan decat comunist!"

Mia

22.09.2014 20:16

     Nu ti-ar fi rusine,pui de naparca ce esti! Ce mama te-a crescut de te-a invatat sa improsti cu noroi ?Moaca si ranjetul tau imi provoaca greata.     Chiar n-ai avut cu ce sa te afirmi ?Doamna ta invatatoare era apreciata si respectata (tu ai spus-o).

Claudiu M

23.09.2014 12:16

Tovarasa Mia cred ca sunteti vreo fosta colega de-a invatatoarei mele sau mai degraba o fana infocata a practicilor comunistoide din acea perioada pentru ca dupa cum puneti semnele de punctuatie nu prea vad cum ati trecut prin scoala fara ajutorul unui invatator comunist. Nu-i asa ca va pare rau ca nu puteti sa faceti o plangere la Securitate sa imi stergeti zambetul de pe fata? Tovarasa mea invatatoare era apreciata de comunisti si a ramas doar in sufletul criptocomunistilor si incurcati frica cu respectul. 

elena

22.09.2014 21:36

N-ati înțeles nimic din articolul ăsta. Ăstia care comentați și scuipați cu răutăți la adresa autorului. Fie sunteți în branșă, fie faceți parte din copiii favorizați și corupți. Da. Felicitări! Ma număr printre copiii de muncitori. Am suferit mult din cauza diferențelor pe care le făcea "doamna" intre copii.

laurentiu

22.09.2014 22:23

Lasa, domnule Mocan, ca acuma aceiasi colegi pilosi sunt la butoane, sunt oameni de afaceri din averea furata a tarii, politicieni ,,de succes'', artisti in manipulare, directori spagari prin primarii etc! Iar cei ca si tine fie v-ati resemnat ca nu puteti schimba nimic, fie ati plecat afara unde poti razbate daca muncesti din greu (asta dupa ce ati primit si un sut in fund inainte)! Nimic nu s-a schimbat, tot comunistii conduc si vor castiga si alegerile din noiembrie! Acum se dau capitalisti, dar ii recunoastem cu totii cate parale fac! Nu ai cu cine, iti trebuie aprobare si ca sa faci revolutie! Cand se intalnesc masele proaste, mintite, saracite si lase, cu aroganta si smecheriile politicienilor se numeste...mamaliga romaneasca, cea atotcunoscuta ca niciodata nu explodeaza! Eu deja ma exasperez ca nu mai inteleg mai nimic din matematica de clasa a treia, de parca guvernul ii vrea pe toti copiii academicieni! In strainatate intr-a treia copiii invata despre cum sa te porti sau cum sa faci mici afaceri! La noi le face guvernul spalare de creieri! Am luat decizia ca peste cativa ani sa-mi dau copilul sa continue studiile afara iar eu sa muncesc totodata pe bani adevarati! Oricum am intoarce-o, tot altele sunt optiunile, nu acasa, ca doar mafia fostilor ,,colegi'' a pus mana pe tot ce misca! Ce ne facem?

Manu

22.09.2014 23:18

Excelent articolul, ma regasesc in mare masura, si eu am avut o invatatoare exact la fel ca cea pe care o descrii! Vad ca mai sunt si unii carora le-a picat greu articolul, dar parerea mea e ca ai descoperit chiar unul dintre filoanele cele mai subtile ale coruptiei, care se invata, vrand-nevrand, de mic in Romania.Bravos! A, si-ti sta foarte bine cu plete, nu ca ai avea nevoie de o confirmare :)

Gaetano

23.09.2014 13:07

Pacat ca parintii ti-au transmis frustrarile, nemultumirile si neimplinirile lor !!!

Ion

23.09.2014 15:07

Frustrare maxima si multa minciuna.La clasa a 4 sunt calificate si nu avea cum sa primeasca 10 pentru inchipuita compunere din capul gol al autorului acestui articol slabut.Hai pa

Dan

23.09.2014 15:37

Dacă nu s-a schimbat ceva de anul trecut, în clasa a IV-a se notează cu FB, nu cu 10, aşa că asta pune sub semnul întrebării povestea cu compunerea. Chiar cred că ai trăit o experienţă traumatizantă, şi îmi pare rău pentru tine (cred că totuşi ai avut parte de părinţi adevăraţi şi asta a echilibrat lucrurile), dar nu înţeleg rostul ca după 30 de ani să o înfierezi pe tovarăşa învăţătoare la gazetă - i-ai dat şi numele, nu ai expus doar faptele. Şi eu am făcut clasele primare acum 30 şi ceva de ani, dar am avut parte de o învăţătoare care a fost a doua mamă. În schimb fiul meu a avut parte de o învăţătoare care nu trata toţi copii la fel (nu intru în detalii dar nu e vorba de avere sau poziţie socială). Ce vreau să spun este că şi atunci sub comunism şi acum, sunt OAMENI şi oameni. Poate îmi explici totuşi de unde nevoia de a o da pe tovarăşa la gazetă după atâţia amar de ani - apropo, mai trăieşte tovarăşa ?

anca

23.09.2014 15:43

Imi pare rau pentru tine, pentru frustrarea care ai pastrat-o atata in suflet. Sper ca te-ai eliberat scriind acest articol. Nu stiu daca e rezultatul invatatoarei sau nu.. dar mie imi pari un "nimic". Nu cunosc invatatoarea de care vorbesti, dar as fi curiosa sa aflu si alte pareri despre dansa. Asa ca o parere personala:  din moment ce pentru unii era "ciuma" probabil ca avea pretentii de la cei fara pile sa stie materie de 10 ori mai mult decat de la  ceilalti.. ceea ce daca stai sa te gandesti nu era un lucru rau, dar cred ca in cazul tau nu a avut efect.

Claudiu M

23.09.2014 18:07

Cu tristete vad ca unii nu au reusit cu totii sa patrunda dincolo de cuvinte, va cramponati de sistemul de notare si va tot intrebati daca este FB sau 10 si daca am scris din cauza frustrarilor sau nu. Incercati sa intelegeti cateva lucruri simple. Nu este corect ce s-a intamplat la clasa mea pentru ca asta se numeste DISCRIMINARE. Poate va suna ciudat , dar urmatorul cuvant care imi vine in cap este ABUZ ASUPRA MINORILOR. Si cel mai de speriat lucru este faptul ca invatatoarea mea ca si multe altele de atunci si de acum iau SPAGA ceea ce este un act de CORUPTIE. Lucrul pe care ar trebui sa il intelegem este ca toate aceste lucruri trebuie DEMASCATE si nu inchise in sufletele noastre. Cititi de 10 ori si puneti-va in pielea unui copil asupra caruia se fac abuzuri la scoala si intrebati-va daca pofta lui de scoala este la fel de mare ca si a unuia care gaseste in scoala un mediu primitor. Nu mai numiti oamenii care au curaj sa spuna lucrurilor pe nume "nimicuri, frustrati, pui de naparci, mincinosi" ci incercati sa iesiti din spatiul mic al sufletului vostru si denuntati orice abuz, in orice forma s-ar manifesta el. Iar cand este vorba de copii cu atat mai mult. Ei sunt viitorul acestei tari si trebuie sa creasca drepti nu ingalati si cu suflete strambe asa cum sunt cei care prefera sa nu se vorbeasca despre abuzuri.

anca

23.09.2014 23:38

Cu tristete iti spun ca fiica mea actualmente este in clasa a V a .. si a avut o nulitate de invatatoare...dar nu ma apuc sa imprisc cu noroi. Poate nici macar nu e vina invatatoarei ci vina sistemului ...Cica s-a constatat ca nu este la moda sa fie competitie intre elevi, nu care cumva sa fie traumatizati ...dar SURPRIZA.. competitia impinge omenirea inainte.Unde sunt perfect de acord cu tine este ca viitorul tarii sunt copii. Si da invatamantul si sanatatea au efecte pe termen lung in viitorul unei natiuni. Si crede-ma cu un salar de 600 ron sunt din ce in ce mai putine cadre didactice - mai ales din randul tinerilor care sa educe tinerele generatii. 

Diana

24.09.2014 09:51

@Anca, daca peste vreo 20 de ani, fiica ta o sa-si aduca aminte cu dispret, manie si indignare de nulitatea ei de invatatoare, o sa consideri ca e un "nimic"? Si ca ea este o frustrata?Sistemul suntem noi toti, si prin tacere si acceptare merge inainte stilul balcanic de "a da ceva" invatatorului. O atentie materiala, o linguseala, orice. Ca altfel, nu poate sa-si faca treaba pentru care e platit.Si eu am dus pachetul cu "nechezol" invatatoarei mele, si luam note bune o vreme, iar cand mi-am schimbat scoala, in clasa a IV-a, am avut un mic soc, eram destul de slaba comparativ cu noii mei colegi. Atunci cand dai ceva invatatorului, esti tratat preferential si nu-ti cunosti valoarea adevarata. Iar daca nu dai, esti marginalizat si subnotat. O situatie din care copilul nu are decat de pierdut.Si nu, nu datoram respect nici varstei, nici meseriei. Politete,  da.  Respectul se ofera celor care se poarta corespunzator.

anca

01.10.2014 16:47

Cu adevarat "unii nu au reusit cu totii..."Am facut scoala in urma cu 30 de ani ! Parintii mei, muncitori in combinatele tarii au facut tot ce au putut sa ma inscrie intr-o clasa "aleasa pe spranceana". Pentru ca fiica lor sa aiba mai multe sanse decat au avut ei. Si prima sansa am primit-o cunoscand-o pe invatatoarea mea, dna Serban Ana.O persoana minunata, care nu mai era la prima tinerete. O persoana care ne-a invatat in primul rand sa fim oameni. Care ne-a cultivat dragostea de lectura. Care ne-a facut sa ne simtim un "tot " nu doar in cei 4 ani de ciclu primar, ci si in perioada din clasele 5-8.Si acum, dupa atata timp, pastram legatura intre noi in mare parte. Stim cate ceva despre ceilalti si ne este drag atunci cand mai reusim sa ne intalnim. Si toate acestea au fost posibile pentru ca in viata noastra a intrat acest om minunat: invoatatoarea mea :)

Cornelia

23.09.2014 22:14

Tovarasa mea invatatoare avea niste "ghiuluri" cu ajutorul carora imi dadea caspice de aveam niste cucuie cat "Casa Poporului ". Dupa ce mama a inceput sa o invite pe la noi acasa sa o serveasca cu lichior si sa-i coasa rochii si costume ma mai ierta. Si parca se mai vindecau ranile sufletului meu. De acest " tratament si consideratie" am avut multi parte. Mai apoi avea o rigla cat tabla si ne ardea palmele cu ea. Am invatat pentru ca mi-a placut si nu pentru ca s-a" straduit" ea sa-mi placa.Astazi daca as intalni-o nu i-as da nici "buna ziua""  cu tot respectul datorat macar varstei.

Bodea Marius

24.09.2014 11:52

Se pare ca desi ranile s-au cicatrizat, amintirile raman si mai bantuie cateodata pe cei care au invatat de mici cum merge lumea...Nu s-a schimbat mare lucru. Si atunci si acum sunt tot soiul de oameni, fie ca sunt invatatori, profesori, doctori sau presedinti de tara. Ar trebui de fiecare data spus si aratat acele persoane care fac de rusine un sistem, sau simplu spus fara umanitate si demnitate. Pentru unii folosul material este singura ratiune pe care o inteleg. Altii (in mod obiectiv...) nu pot iesi din tabloul personal sa vada o imagine in ansamblu a societatii, a oamenilor de langa noi, a problemelor cu care ne confruntam si care modeleaza caracterul copiilor nostri.Marturisesc ca citind articolul am ras pe alocuri, un umor trist insa autentic. Recunosc personajele chiar daca nu le-am cunoscut direct. Nu au un chip anume, insa avem de multe ori de-a face cu acest tip de oameni, de la functionari, pina la cei care sunt cocotati in varful scarii sociale.Eu am avut parte de o invatatoare normala, chiar daca era pe vremea tovarasilor, profesorii pe care i-am avut au fost in general echilibrati, unii imi starnesc zambete si acum, iar altii (putini) cred ca aveau nevoie de asistenta psihologica (fara ca sa exagerez lucrurile). Intotdeauna am fost un spirit liber si mi-as dori ca si copii mei, ai nostri sa creasca eliberati de prejudecati, sa gandeasca si sa se simta ca si niste fiinte umane, sa se simta apreciati pentru ei insusi si sa pretuiasca lucrurile fundamentale din aceasta viata.Este o tema grea, imi dau seama de acest lucru, insa trebuie inceput de undeva...Felicitari pentru articol.

Ina

24.09.2014 22:15

Adevarul e ca am fost educati pt comunism, nu pt viata!!!! Iar cine considera ca niste copii nu observa diferentierile facute de cei care sunt la catedra, se inseala. Dascalia e o meserie grea, dar cine o profeseaza cu adevarat ( si sunt , dar nu destui) toate felicitarile! 

Cristina

24.09.2014 22:18

Spalarea pe creier aplicata sistematic la nivel mondial ne impiedica sa mai gandim si sa mai actionam corect.Astazi violenta a devenit un mod de viata. Inconstient, o consideram necesara pentru reusita noastra si a copiilor nostri. Concluzionez ca oricine blameaza aceasta "stare de fapt" este un inadaptat, un proscris, un frustrat. Pacat!Stimate M, cat de mult inteleg mesajul din spatele cuvintelor! ...

oama

16.10.2014 16:52

Invatatoarea mea m-a tras de par de vreo 2 ori, aveam un par bogat, frumos, nu am fugit acasa sa le spun parintilor si nici n-a reusit invatatoarea sa-mi stearga zambetul de pe fata vreodata. De 8 martie i-am dus o floare. Nu-mi aduc aminte sa fi pus 1 leu pentru cadouri de genul asta la profesori si nici ca ei sa fi cerut. Daca au insinuat, io nu am priceput, iara notele le-am luat dupa capul meu :)) 

Adauga comentariu