Cum se mai bat în proiecte bravii noștrii conducători în an Centenar? Dacă unii se lăfăie în steaguri uriașe, decontate din bani publici, alții plantează cireși japonezi. 100 mai exact. Bine, va mai dura până să avem în Cluj pomii – sau pomi în general.
Zi mare azi pentru Emil Boc după ce a scos lopata din cui și s-a pus pe treabă, așa cum îi e obișnuința atunci când încet încet se apropie campania electorală. Cu mânuța lui a plantat azi primul cireș japonez donat Clujului de asociația Sakura din Japonia. Primar gospodar, ce să mai.
Cu mândrie, ne spune edilul că cireșul este primul din 100 care, din nefericire, nu vor fi plantați anul acesta, ci undeva peste vreo 3-4 ani. Oare să fie asta una din multele modalități prin care primarul își va asigura un nou mandat? Cum va suna campania electorală?
„Rămâi alături de Emil Boc! În 2022 vom planta cireși japonezi.”
Revenind la prezent. Actualul cireș plantat în Parcul Central a fost adus în Cluj în 2014. De atunci, lucrătorii de la Stațiunea de Cercetare Horticolă au stat, au vegheat și au îngrijit pomișorul până când, într-un final, acesta a fost suficient de mare încât să poată fi prezentat cu mândrie clujenilor.
Nu contestă nimeni că e nevoie de o perioadă de aclimatizare pentru ca un astfel de cireș să fie plantat. Nu contestă nimeni nici faptul că va fi o pată de culoare pe străzile Clujului, dar totuși, preocuparea primarului e fascinantă. Ce contează că de 14 ani suntem în carantină administrativă? Măcar cei care nu mai au locuri de parcare vor putea să se plimbe printre cireși. Sau, și mai bine, cei care zi de zi stau blocați cu orele în trafic, vor avea la ce să se uite. La pomi.
Da, avem nevoie de verdeață, așa cum avem nevoie de parcări și drumuri. Păcat că ultimele două nu sunt prioritare.
De cirești, cei mai fericiți vor fi cei de la Filarmonica pe care Boc o construiește de peste 10 ani și care de acum sunt asigurați. Vor putea cânta sub pomi o feerie de toamnă.
Putem astfel spune, că astăzi a fost plantată cireașa de pe tortul incompetenței lui Boc… pardon, a minciunilor. Pentru că nimic nu se compară, la ceas de seară, decât o țigară la poale de cireș, cu Clujul făcut la picioarele lui Buta preș. Și ce fericire va fi pe festivalierii Untold când la vară vor putea călca în picioare pomii proaspăt plantați.
În final, o întrebare.
Dacă i-a luat primarului 4 ani să planteze un cireș, cât îi va lua pentru restul lucrărilor din Cluj?