Obiectivul ingrijirilor paliative e de a atenua suferintele fizice si psihice ale bolnavului in ultimele clipe ale vietii sale.
Lupta impotriva durerii este esentiala dar ea nu poate fi eficace decat in cadrul unei relatii de intelegere intre bolnav si personalul ce urmeaza a-l ingriji, relatie ce are in vedere si confortul psihologic al bolnavului. Pentru majoritatea muribunzilor, durerea reprezinta problema cea mai importanta. La ora actuala, medicul dispune de medicamente foarte puternice contra acesteia.
Tratamentul durerii e diferit pentru fiecare pacient in parte; el e in functie de boala acestuia, de evolutia bolii si de modul in care este resimtita durerea de catre pacient. El se efectueaza in mai multe etape in functie de cauzele si intensitatea durerii. Durerile cele mai intense sunt tratate cu morfina sau alte opiacee.
Morfina e usor de administrat, nu e toxica si poate fi oprita la cerere. Contrar ideilor preconcepute, ea nu modifica constienta si personalitatea. In durerile rebele, opiaceele pot fi administrate direct in coloana vertebrala, la nivelul maduvei spinarii, prin implantarea unei pompe cu morfina. Astfel pacientul are posibilitatea sa-si adapteze doza de morfina eliberata la intensitatea durerii resimtite.
Atunci cand medicamentele impotriva durerii nu sunt adaptate sau sunt insuficiente, pot fi folosite alte metode. Poate fi vorba de un blocaj nervos (printr-o injectie anestezica sau prin interventie chirurgicala), de o sectionare a unor vertebre nervoase la nivelul maduvei spinarii (cordotomie) sau de o stimulare electrica a unor fibre nervoase cu un current de mica intensitate. Se pare ca aceste metode nu-si pot atinge scopul prea eficient din moment ce medicamentele pe baza de morfina au fost deja folosite.
Reducerea ingrijirilor paliative doar la controlarea durerii ar trada sensul profund al acestora. In spatele durerii se ascunde adesea in acelasi timp o suferinta omeneasca fizica, sociala si spirituala complexa. Ingrijirile ce vizeaza planul afectiv sunt la fel de importante ca si atenuarea durerii.
Ideea de moarte poate provoca furie sau angoasa extrema. Cateodata apare un sentiment de culpabilitate sau de regret fata de trecut. Iubirea si compasiunea manifestate de cei dragi permit pacientului sa infrunte finalul cu mai multa usurinta. O relatie plina de intelegere si caldura poate ajuta la indepartarea izolarii pacientului care trebuie considerat ca o persoana ce are dreptul de a i se respecta deciziile. Frica de moarte dureroasa constituie inca o cauza importanta de anxietate. Pacientii trebuie linistiti sa nu aiba nici o teama in ceea ce priveste durerea. De altfel multi bolnavi cad in stare de inconstienta chiar inainte de final si mor “in timpul somnului”.
Teama de o prea mare dependenta si de pierderea demnitatii constituie de asemenea cause ale nelinistii muribunzilor. Este absolut necesar ca acesti pacienti sa poata participa in masura posibilitatilor la conversatiile familiale si la discutiile cu privire la viitor. Pregatirea pentru moarte poate antrena dorinta pacientului de a-si scrie ultimele ganduri, de a multumi apropiatilor si de a-si cere iertare. Unii muribunzi doresc sa se confeseze (spovedeasca) si sa fie asistati de un preot. In toate cazurile, pare evident ca nevoia cea mai importanta este aceea de a comunica. Prietenii, familia si cei care se ocupa de ingrijirea muribundului trebuie sa fie gata sa-i raspunda acestuia la intrebari.
Ingrijirile pe plan fizic fac parte integranta dintre ingrijirile paliative si constau in inlaturarea altor simptome, in afara durerii, susceptibile sa apara la un bolnav in stadiul final: deshidratarea, uscaciunea gurii, escare, tulburari ale tranzitului intestinal, probleme urinare, tulburari respiratorii, transpiratii nocturne, tulburari de somn.
Trebuie avuta in vedere si alimentatia pacientului. Intr-adevar, boala determina deseori o modificare a gustului. In consecinta regimul alimentar trebuie adaptat dorintelor pacientului, mai putin dulce sau sarat, alimentele la o temperatura mai scazuta sau mai crescuta, in asa fel incat, in masura posibilului, el sa se poata hrani pana in ultima clipa.
Ingrijirile fizice mai constau si in ingrijiri apartinand domeniului igienei, in schimbarea pozitiei bolnavului, in administrarea medicamentelor si, eventual, in efectuarea ingrijirilor chirurgicale de mica amploare.
Decesul unei persoane apropiate constituie adesea o incercare foarte grea. Starea de soc emotional provocata de pierderea unei fiinite dragi reprezinta o reactie considerata ca normala. Exprimarea durerii e caracteristica pentru fiecare individ, pentru fiecare tip de cultura umana. Exista insa etape bine stabilite ale doliului, fiecare caracterizandu-se printr-o atitudine clar precizata. Prima etapa este aceea a incapacitatii de a accepta ideea mortii. Persoana indoliata e ca “anesteziata”. Apoi este cuprinsa de o stare de neliniste, de sentimente de furie si de disperare. In fine, o data cu trecerea timpului, persoana respectiva ajunge in mod normal sa treaca peste starea de disperare printr-un proces psihic ce consta in detasarea afectiva de fiinta pierduta cu pastrarea insa a amintirii sale. Familia si prietenii pot ajuta persoana indoliata, iar cateodata ajutorul din afara este necesar pentru a preveni aparitia unei boli sau a unei stari depresive ce poate fi determinata de moartea unei persoane apropiate. In cazul ingrijirilor paliative, suportul psihologic al familiei si al apropiatiilor este cateodata absolut necesar.