„Lupta anti-corupţie trebuie continuată şi consolidată pentru că este o sursă majoră de sărăcie, o cauza a proastei funcţionari a unor instituţii ale statului şi un izvor de servicii publice deficitare.”
Citatul face parte din oferta electorală a candidatului Victor Ponta (Victor Ponta Președinte – Marea Unire a Românilor) și îl gasiți AICI. Acuma, ori lupta anti-corupție este bună, și atunci trebuie continuată, ori este rea („sursă majoră de săracie” ș.a.m.d.) și trebuie stopată de urgență! Din această dilemă nu putem ieși citind formularea de Gâgă repetent din programul electoral al domnului Ponta!
Desigur, nu l-a scris domnia-sa personal, de unde se vede că si un plagiat sănătos, după un autor care (cel puțin) scrie corect românește, este de preferat unor astfel de „contribuții” personale ale vreunui membru al staff-ului de campanie. Problema e de formă, pentru că până la urmă intuiești… ce vrea să spună „autorul”! Dar cum se face că, în cea mai delicată chestiune, aceea a poziției PSD și a lui Victor Ponta față de independența justiției, sunt lăsate în programul electoral asemenea „lejerități” de exprimare? Se poate trage concluzia că problema a fost tratată superficial și marginal și că asta e importanța pe care o acordă Victor Ponta și PSD chestiunii independenței justiției. Mai cu seamă că, după două-trei fraze, „autorul” deplasează chestiunea către „justiția socială”, aia cu discriminările săraci-bogați, minoritați-majoritate ș.a. care este cu totul și cu totul altceva decât justiția propriu-zisă, cea cu magistrați, avocați și justițiabili. Este o foarte fină manipulare care se regăsește, dealtfel, în mai toate discursurile și luările de poziție ale lui V. Ponta și ale PSD. Cultivarea acestei ambiguități vinovate face ca dl.Ponta să piardă voturile publicului instruit și cu venituri peste medie. Poate că nu îl interesează, are alte bazine electorale mai consistente, dar chestiunea trebuie lămurită deoarece dl. Ponta va fi (dacă va fi) președintele tuturor românilor.
Din păcate, PSD și aliații săi, UNPR și PC (vai, Dan Voiculescu!), duc în spate acest păcat inițial al interferării în actul de justiție. Nu că ceilalți ar fi neprihăniți, să ne amintim doar cum l-au apărat liberalii pâna în pânzele albe pe infractorul Relu Fenechiu. Nu am auzit la vremea aceea nici o voce liberală care să se dezică de linia partidului! Dimpotrivă. Îl am propaspăt în minte pe Emil Boc, care s-a declarat până în ultima clipă convins că Apostu își va dovedi nevinovăția, și care nici până în ziua de azi nu și-a asumat vreo vină în ascensiunea politică fulminantă a acestui infractor! Acum o susține pe Elena Udrea care s-a dezis și ea de „tovarășul de drum” Dorin Cocoș. A fost bine pe vremea lui Năstase, când Cocoș făcea milioane de euro cu Bitner și Petrache, iar Doamna trecea de la un partid la altul, pe post de vârf de lance politic al dezvoltării capitalismului de cumetrie autohton. Din ce în ce mai actuale zicerile bătrânul Iliescu! Deci nu cred în „dreapta neprihănită” în relația cu justiția dar o problema acută de comunicare pe subiect este la Victor Ponta și la PSD.
O bună ocazie, pentru PSD și V.Ponta, de a demonstra că au intenții bune legate de autonomia sistemului juridic, este cazul deputatului Viorel Hrebenciuc. Acest cetățean este chintesența modului de a face politică în ultimii 25 de ani. Un combinator discret și longeviv, este de aproape 20 de ani deputat, un tip simpatic și bonom la suprafață, Hrebenciuc dispunea și dispune de un complicat sistem de relații la toate nivelurile societății. De 25 de ani imparte funcții, în administrație dar și în mediul privat, contracte, facilități legislative, acte normative, cariere și bani. Cu Viorel Hrebenciuc ne situăm în abisul politicii românești. Acest Leviathan al tranziției vegetează în adâncuri și, când crezi că a murit în abisuri, clipește. Cariere de înalți demnitari, bucați din economia națională, decizii strategice în favoarea unor potentați au depins de clipirea lui nea Viorel. Iese rar la suprafața vieții publice, nu are nevoie de „oxigenul” talk-show-urilor sau interviurilor. Adaptat perfect la „clima” tranziției datorită unei vitalități extraordinare, a vrut să mai dea o lovitură. După care ar fi urmat, cine știe, retragerea… Numai că sistemul, pe care credea că-l cunoaște și stăpânește în detaliile cele mai fine, i-a jucat un renghi acum la bătrânețe. A fost prea sigur, făcuse asta de sute de ori, rutinele le visa noaptea: își știa toți oamenii, care pe unde i-a aranjat, l-a început îi lua ușor, aluziv care și cum le-ar cere o cafea, apoi îi presa, punea alți oameni din alte instituții să-i roage, apoi să-i preseze, apoi să-i amenințe. Totul fin, în propoziții, condescendent, până întelegeau cui își datorează pozițiile și funcțiile și că a venit vremea să-și răsplătească binefăcătorul. Ăsta era stilul lui nea Viorel și mulți îl invidiau, și-l făcuseră model în viață și în politică. Cunosc câțiva oameni politici și jurnaliști din Cluj care își datorează carierele și prosperitatea unor „clipiri” ale acestuia…
Cazul Hrebenciuc poate fi, pe de altă parte, ocazia nesperată pentru Victor Ponta de juca pe mâna independenței justiției. DNA a cerut Camerei Deputaților arestarea lui Hrebenciuc si senatorului Ioan Adam de la Brașov. Avizarea acestei măsuri scurt, fără tergiversări ale comisei juridice, cu un vot limpede al PSD și al lui Ponta personal în privința incuviințării arestării preventive, ar putea fi mișcarea decisivă în această campanile electorală. După cum, amânarea unei soluții sau, și mai rău, respingerea în Parlament a cererii DNA ar putea fi fatală candidatului Ponta. Astăzi, luni, are loc, tot în Camera Deputaților, votul în privința cererii DNA de arestare a deputatului PC de Brașov, Ioan Diniță, partenerul de potlogării al baronului liberal Aristotel Căncescu, la al patrulea mandat, cred, în fruntea acestui județ. Va fi un indicator important. Apropo de baroni, cred că PSD este ușor nedreptățit în privința paternității exclusive a acestei specii de politician. Tocmai ce l-am pomenit pe liberalul Căncescu, dar mă uit imprejur și mă duce gândul la Apostu și Uioreanu, care au „vămuit” tot ce au prins, de la pepeni la pista de aterizare. Doar scurtimea mandatelor, întrerupte salutar de DNA, le-a stopat drumul spre „baronizare”, lăsânu-i la nivelul de șpăgari și atât!
Revenind la cazul Hrebenciuc, trebuie observat că retragerea imunității unui parlamentar, deși poate îngreuna considerabil ancheta procurorilor, pune clasa poltică în fața unui test de transparență. Dacă nu exista imunitatea, pur și simplu dl. Hrebenciuc ar fi fost deja reținut de DNA și dus în fața judecătorului pentru confirmarea sua infirmarea arestării, scutind partidul în special, și Parlamentul în general, de un test de transparență. Ba, chiar aș sugera menținerea, încă doi-trei ani, pâna expirea actualului ciclu electoral, a imunității parlamentare, tocmai pentru a nu-i scuti pe parlamentari și pe partidele lor de acest exercițiu democratic, de aplicarea în practică a principiului separării puterilor în stat.