La Clubul Pensionarilor din Zorilor se organizeaza petreceri periodic. Onomastici, zile de nastere sau diferite evenimente, toate sunt un bun prilej pentru o dupa amiaza petrecuta cu muzica, vin si voie buna. Anul acesta, cheful de 8 Martie a fost organizat cu o saptamana mai devreme, din motive obiective. Batraneii de acolo au tinut mortis sa petrecem cu ei de Ziua Femeii, dupa ce ne-am imprietenit in urma cu o luna.
La ora 13, toata lumea e prezenta, se spune un Tatal Nostru, dupa care toti desfac caserolele aduse de o firma de catering. Meniul de azi este pulpa de pui, friptura de porc si cartofi natur.
“Ati ajuns? Haideti ca v-am tinut loc aici, langa DJ. Va aduc mancarea, v-am pus-o deoparte. Avem numai furculite, va descurcati, sau va dau brisca mea?”, ne spune un om maruntel cu mustata, despre care aflam ulterior ca il cheama Costica si este cameramanul de serviciu al clubului.
Au jucat de mama focului
In timp ce noi inca ne chinuim cu puiul, batraneii nu mai au rabdare si dau startul petrecerii cu un joc zdravan. “La birtutu’ din padure” suna in boxele aduse de Sandu, administratorul clubului, iar pensionarii se inghesuie pe ringul de dans.
“Na, acum ii apuca strechea. Jumate-s surzi, ca-s trecuti de amiazazi”, se amuza Costica. “Hurai, hurai nucile/ Cum se misca bucile. Asa se zice”, ne mai spune el.
Intre timp, Vasile chiuie pe ringul de dans: “Ma bate gandul/ Sa-mi vand casa si pamantul/Sa ma-nham cu hamuri bune/Si sa fug cu mandra-n lume”. De altfel, Vasile este unul dintre “craii” ringului de dans. Cand vine vorba de muzica populara, se invarte pe calcaie ca un june, iar femeile reusesc cu greu sa tina pasul cu el.
Costica e vigilent. E mereu cu camera in mana si nu rateaza niciun moment important.
“Voi sunteti mai dotate ca mine, tehnologic vorbind, da’ imi iau io tablet cat de repede. Asa le place sa se vada pe filmare de numa’. Patru DVD-uri le-am facut pana acuma. Faine”, spune acesta.
Atmosfera se incinge pe ringul de dans, mainile barbatilor aluneca spre soldurile doamnelor, ele isi ridica fustele deasupra genunchilor, iar camasile barbatilor refuza sa stea in pantaloni. Noroc cu Sandu, care tempereaza situatia, alternand melodiile.
“Le mai pun si din astea lente, sa se odihneasca. Toti sunt cu tensiunea cu tot felul de probleme, si se obosesc”, spune administratorul.
“Marie, Marie, ia sa-mi spui tu mie…”
Cand nu se danseaza, se toarna in pahare. Se bea vin, tuica, sucuri acidulate si apa plata. Mai mult vin.
“Vrei vin? Ia pana capeti. Stii cum se spune? Ce-i in mana nu-i minciuna, ce-i in cur, ii sigur”, spune Costica, in timp ce ne intinde doua pahare pline cu vin de casa.
Urmeaza o sesiune unplugged in care barbatii canta. Toata lumea asculta nostalgic versuri nationaliste:
“Tara mea si mandra mea/ Mi-am scris pe inima din piept doar doua nume/ Romania si cu Leana mea/ Tara mea si mandra mea/ Pe amandoua le iubesc/ Si sunt cu gandul tot mereu numai la ele/ Ca altele mai mandre nu gasesc”.
Vasile nu a vrut sa ramana mai prejos si s-a pregatit inca de acasa cu un “Monolog”. Si-a pus tacticos ochelarii si a scos din buzunar o foaie A4 scrisa de mana. Nu de mana lui, motiv pentru care se balbaie si revine asupra unor versuri. Erzsi este cea care il salveaza. Se pune strategic in fata lui si il pune sa-i recite din suflet. Spectatorii rad, si Monologul nu are efectul scontat, membrii clubului cad de acord ca momentul putea fi mai reusit.
“Hai Sandule, scapa-ne din impas, ca astia nu mai au repertoriu”, spune Viorel si il convinge pe administrator sa dea drumul din nou la muzica.
Sandu Ciorba fara hertz-atac
Dupa o repriza de vals, din boxa se aude Sandu Ciorba, iar pensionarii dau dovada de o energie extraordinara. Femeile isi flutura fustele si danseaza pe calcaie, iar barbatii isi lovesc pantofii. Regii ringului de dans sunt Costica si partenera lui, o doamna in camasa alba, care de la inceput arata potential.
Toata lumea striga, rade si chiuie. Costica a predat camera de filmat lui Vasile, care sta cocotat pe doua scaune, ca sa nu rateze nicio miscare. In mijlocul cercului, Costica “isi rupe pantofii”, chiar daca are probleme la “hertz”, dupa cum ne-a spus chiar el.
Ca sa-i mai domoleasca, Sandu pune un blues autohton: Marcel Pavel – Frumoasa mea. Suntem invitate la dans, asa cum ni s-a promis de cand am intrat in club, in urma cu o luna. Atunci nu cunosteam pe nimeni, iar azi am plecat cu pupaturi pe obraji si promisiuni de revedere. Daca e vorba, un chef spontan se poate organiza oricand.