PORTRET

Viorica Opriș, realizatoarea parfumurilor Vioris, o istorie vie a parfumeriei clujene

Viorica Opriș e o artistă parfumieră a cărei istorie personală este strâns legată de istoria parfumurilor ”made in Cluj”. Lucrează în domeniu de când Fabrica de Produse Cosmetice Farmec se numea Flacăra și a deprins pas cu pas tainele meseriei în „Epoca de Aur”, când doar pasiunea ținea aprinsă flacăra realizatorilor de parfumuri, cărora le lipseau informațiile și libertatea de a crea în voia sufletului. După Revoluție Viorica Opriș a înființat prima firmă privată din Cluj care se ocupa în exclusivitate de producția de parfumuri. 

Vioris, parfumeria Vioricăi Opriș, nu i-a adus acesteia neapărat bogății materiale, pentru că parfumiera se consideră o artistă, și nu o femeie de afaceri – întotdeauna a pus accent pe latura sufletească a profesiei sale și, chiar dacă parfumurile pe care le creează și le vinde au concentrația și persistența similare celor produse de marile nume din domeniu, prețul este unul modic, pentru toate buzunarele. De poezia parfumurilor Vioris se poate bucura oricine, iar marca, ce în curând împlinește 25 de ani, a devenit deja una de tradiție și are cumpărători fideli, din țară și din străinătate.

Flacăra pasiunii sale

Inițial, Viorica Opriș s-a angajat la fabrica Flacăra, de unde a fost trimisă pentru specializare la București, la  Școala Tehnică de preparator cosmetică. După ce a revenit la Cluj, a lucrat câteva luni la secția de ambalare, apoi ca responsabilă de secție.

Pasiunea sa pentru parfumuri a debutat astfel relativ târziu, pentru că fabrica aparținea de Ministerul Industriei Alimentare și partea de cosmetică era doar un „mic apendice”. Pe atunci, producția era foarte strictă. Existau în țară doar 3 fabrici de profil, Miraj București, specializată pe produse de parfumerie („niște sticluțe amărâte, mai mult apă de colonie decât parfumerie fină”) și produse de machiaj, Nivea Brașov, care producea pastă de dinți, cremă de ras, „tot ce era în tub”, și Flacăra, care, la începuturi, producea creme de față, pudră de copii, lacuri de unghii și dizolvanți.

Ulterior, fabrica a trecut în subordinea Ministerului Chimiei și a beneficiat de investiții masive, transformându-se într-o nouă întreprindere, sub numele „Farmec”. Aici Viorica Opriș a fost ajutor de șef de secție și astfel a avut ocazia să învețe „toată scriptologia care se face la o decontare de produse”, cunoștințe care i s-au dovedit deosebit de utile în momentul în care s-a privatizat. Ulterior, a trecut la laboratorul de calitate și, din 1972, la laboratorul de creație, unde se realizau produse diverse: creme, rujuri, creme de față.

În 1976, Viorica Opriș a urmat o specializare în Elveția, la firma Givaudan, unde a avut tangență directă cu domeniul parfumeriei, care de atunci a devenit o pasiune și o preocupare profesională exclusivă. Din 1977 a început să se implice foarte serios în realizarea produselor de parfumerie și astfel au luat naștere celebrele deodorante și deoparfumuri Deodorant Favorit, Farmec 16, Deoparfum Simbol și multe alte produse ale căror nume trezesc olfactiv nostalgia celor care au trăit acele vremuri.

Parfumeria nu a fost prima pasiune a Vioricăi Opriș, ci baletul, dansul, sub orice formă, dar părinții săi nu au lăsat-o să-și urmeze această pornire artistică. În calitate de mamă a încurajat-o pe una dintre fiicele sale să urmeze acest drum grațios în viață, și astfel, Anca Opriș Popdan a încântat spectatorii timp de peste două decenii, ca prim-balerină, pe scena Operei Naționale Române Cluj-Napoca:

„Eu înțeleg ce înseamnă pasiunea și le recomand tinerilor să își urmeze visurile. Când faci ceva cu pasiune este imposibil să nu îți reușească! Înseamnă foarte mult să îți faci meseria cu plăcere, când te gândești că jumătate de viață ți-o petreci la locul de muncă! Să faci ceva ce nu îți place, trebuie să fie cumplit!” exclamă Viorica Opriș.

Povestea celebrului Farmec 16

Înainte de 1989 accesul la informație era unul imposibil sau extrem de dificil, dar șansa Vioricăi Opriș a fost cea de a învăța secretele acestei profesii în deplasările în străinătate, care îi erau permise. A participat la cursuri și simpozioane organizate de marile firme de uleiuri de parfum, și astfel a cunoscut ce înseamnă cu adevărat parfumeria, dar și tehnici de marketing:

„Mi s-a revelat legătura dintre culoare și miros, sau cât de importantă este denumirea. Noi am avut mari probleme cu denumirile, pentru că nu aveam voie să folosim denumiri străine. După ce am fost în Germania am lucrat foarte mult la celebrele parfumuri Farmec, cam un an de zile, și am scos 4 deoparfumuri, dintre care unul de bărbați, care era un fresh, dar pentru că nu aveam voie să îi spunem fresh, i-am spus «notă proaspătă», deși sunt două noțiuni diferite. Apoi am realizat Favorit, care avea o notă foarte apropiată de renumitul Fa, apoi Farmec 16.

Lucram la Farmec 16 și nu știam cum să îi spun și mi-a venit în vizită o clasă de copii de a III-a, a IV-a, și m-am gândit să le arăt deodorantul la care lucram. Printre altele, i-am întrebat cum ar fi mai bine să se cheme: Disco, sau Farmec 16. Fiindcă toți se voiau mai mari, toți mi-au răspuns Farmec 16, și așa a rămas. I-am mai întrebat dacă se potrivesc culorile, să fie verde cu albastru. Și o fetiță a zis: «Poate puneți și puțin mov.» Și așa a ajuns Farmec 16 – verde, albastru și puțin mov – un foarte mare succes.”

Până în 1989 Viorica Opriș a reușit să cunoască lumea bună a parfumeriei, călătorind și „furând meserie” în țări precum Olanda, Austria și America.

După Revoluție a riscat totul pentru a-și înființa propria parfumerie

Imediat după Revoluție, Viorica Opriș a făcut pasul spre independență. Și-a dorit să aibă propria parfumerie, unde să își poată transforma talentul și pasiunea în parfumuri originale:

„M-am decis să mă privatizez din pasiune. În anii aceia aveam impresia că tot ce zboară se mănâncă, nu mi-am făcut o clipă probleme că aș putea eșua, deși nu aveam banii necesari pentru a porni o afacere. Am luat de la bancă 30 000 de lei, pentru care am pus gaj un apartament de 4 camere confort sporit, covorul persan, mobila, frigiderul, absolut tot! Acum, când mă uit în urmă, mă îngrozesc, nu aș mai face pasul acesta pentru nimic în lume! Foarte greu am scăpat de datorie și mi-am jurat că veci eu împrumut la bancă nu mai iau! Au fost niște ani foarte grei, pentru că, pe lângă TVA, parfumeria avea și o acciză foarte mare. 

Inițial am avut câteva parfumuri, două creme și un after-shave. O altă greutate după Revoluție a fost că nu aveam ambalaje. În țară nu existau, din afară nu îți vindea nimeni câteva sute de bucăți, numai mii, cartoane nu erau în țară, a fost foarte greu! Atunci mi-am făcut la Bistrița niște flacoane de sticlă lucrate manual, care aveau dop rodat. Erau foarte frumoase, erau pictate și lucrate cu tehnologie cu fir, și cu aur, dar erau foarte grele și, dacă se răsturnau, curgeau parfumul. Și atunci, într-o noapte, mi-am adus aminte că, în copilăria mea, la drogherii se găseau niște ape de colonie, deasupra sigilate cu gelatină. Și așa am făcut și eu, pe lângă dop picuram gelatină caldă, care se întărea, apoi îl legam cu șnur aurit. Nu aveam cartoane și atunci mi-am făcut niște săculeți din catifea, tot așa, cu șnur, și mi-am rezolvat problema ambalajelor.

La început am deschis ca persoană fizică și am stat eu timp de 6 luni în magazin. În țară nu erau cunoștințe de parfumerie, singurul magazin unde puteai să îți cumperi un parfum străin era «Coada calului» din București, și nu exista nici informație. Și atunci am stat eu 6 luni în magazin, totul mergea pe dialog cu clienții. Am mers pe ideea de produs vărsat, omul își cumpăra un recipient și putea să vină să reîncarce. La început clienții nu îndrăzneau să intre, pentru că nu știau ce este acolo, intrau fetele tinere, le povesteam și câte o jumătate de oră, de parfumerie, de note. Acum s-a schimbat treaba, lumea deja e altfel, are deja o educație, cunoaște acest domeniu.”

Din 1992 Viorica Opriș a transformat „Vioris” într-un SRL, pentru a putea angaja personal pentru magazin. Una dintre angajatele de la început îi e alături și astăzi, de peste două decenii, iar cea de-a doua lucrează la Vioris de 10 ani:

„Le pretind un singur lucru: politețe și drăgălășenie cu clientela. Eu sufăr cumplit când văd că vânzătoarele sunt urâcioase și încrezute și cu nasul pe sus. Politețea și amabilitatea cu clientela este cerința mea numărul 1 și am avut și o situație, cu ani în urmă, când o patroană de vizavi, dintr-un magazin, și-a trimis vânzătoarea să vadă cum trebuie să fie un lucrător comercial, să vadă cum sunt la noi fetele.”

Persistență, stil și rafinament la prețuri modice

Încă de la început Viorica Opriș a considerat că, pentru o afacere de suflet cum este cea a parfumeriei, prețurile trebuie să fie unele accesibile tuturor. A optat pentru calitatea conținutului, a parfumului în sine, în detrimentul ambalajului, căruia nu i-a acordat o foarte mare importanță, și astfel prețurile au rămas dintotdeauna foarte mici:

„În general, în domeniul parfumeriei, 80% din preț este ambalajul. Eu nu mi-am permis ambalaje foarte extravagante, pentru că ar fi trebuit să ridic prețul foarte mult, și atunci toate parfumurile mele au avut și au în continuare același tip de ambalaj. Acum un parfum Vioris la gramaj de 50 ml se poate achiziționa la 50-60 de lei.

Eu nu m-am îmbogățit, nu merg în străinătate în concediu, îmi ajunge să câștig cât să îmi completez pensia. Nu am fost lacomă niciodată și am fost conștientă că românul nu are bani. Eu nu mă adresez numai oamenilor bogați, mă adresez și studenților, bugetarilor, am mulți profesori clienți, mulți bugetari.

Avem zeci de clienți pe zi. Noi nu ne adresăm numai celor cu bani, lumea cumpără și cantități mici. Aici mai intervine și snobismul. Avem câteva parfumuri care juri că sunt originale, produse de marile firme, dacă ai un nas format de specialist. Dar, dacă nu scrie pe ele numele unor mărci celebre, unii nu sunt interesați, din snobism.

Motoul meu este: «Persistență, stil și rafinament!» și așa lucrez parfumurile, atunci când e vorba de conținut. Am mulți clienți care au făcut facultatea în Cluj, apoi s-au întors în orașul natal, iar când revin în Cluj mereu vin la magazinul meu: «Vai, îmi aduc aminte de studenția mea!» E foarte plăcută chestia asta!”

Chiar dacă parfumurile Vioris trezesc nostalgii, gama lor se îmbogățește continuu cu noi note și nuanțe olfactive. Acum, Viorica Opriș lucrează pentru a realiza un parfum special pentru sărbătorile de iarnă și unul aniversar, de 25 de ani, Vioris Celebrate.

Tot timpul cu gândul la noi parfumuri

Parfumul este ca o poezie, pe care fiecare e liber să o interpreteze altfel, în funcție de emoțiile de moment, de trăirile interioare , de amintirile pe care o anumită notă i le trezește:

„Niciodată două persoane nu or să simtă la fel un miros! Parfumeria este o artă, e ceva foarte frumos, de care nu te poți plictisi niciodată!” exclamă Viorica Opriș.

Parfumiera își desăvârșește arta atunci când câte-o indispoziție de moment o predispune la creație:

„Eu când sunt prost dispusă sunt cea mai creativă! Dar gândul meu este tot timpul la parfumurile pe care le realizez, și când fac mâncare la bucătărie, sau noaptea, eu tot la ale mele mă gândesc!”

În 8 ianuarie 2016, Vioris împlinește 25 de ani de când oferă parfumuri de calitate la prețuri mici, într-o locație mică și cochetă din centrul Clujului. Afacerea a rezistat prin reclamă informală, de la om la om, prin clienții mulțumiți care au recomandat produsele Vioris, în țară și în străinătate. Acum, parfumurile se pot comanda și de pe internet, iar povestea merge mai departe.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *