Interesul americanilor si europenilor occidentali pentru modul de a face dragoste al locuitorilor Romei Antice se pare ca este in crestere. Pe vremea aceea, arta de a face dragoste era considerata ca suprem rafinament, de aceea nu avea limite si nici prejudecati. In public sau chiar in regim de barfa, nu se discuta niciodata despre sex sau despre ceea ce face vecinul de alaturi sau demnitarul in functie.
Infidelitatile
In acele timpuri sotiile nobililor romani erau gata oricand de o aventura amoroasa cu oricare barbat care-l gaseau atragator. Romanii se pare ca nu aveau cunostiinta de cuvantul “infidelitate”. Sexul era considerat un mod normal de a-ti satisface dorintele trupesti, poate cea mai mare placere din toate, un dar din Paradis, incuviintat si aprobat la orice nivel al statului.
Pe atunci, placerea si fericirea erau considerate cu mult mai importante. Numarul si sexul persoanelor care partigipau la o orgie bahico-sexuala erau chestiuni care nici nu se discutau. Totusi, existau anumite restrictii. Nu era recomandat pentru un nobil roman sa aiba o legatura cu o femeie de acelasi statut, din cauza ca nasterea unui copil ar fi adus probleme serioase legate de mosteniri. Dar, in Roma Antica erau relativ putine femei in inalta societate, astfel ca nu prea se iveau asemenea complicatii.
Cel mai des nobilii se “incurcau” cu femei din patura sociala saraca, iar actele sexuale zilnice cu sclave erau o practica obisnuita. Exista chiar o categorie speciala de sclavi, destinata a asigura placerea proprietarului.
Femei si prostitutie
In Roma antica, femeile aveau drepturi egale cu barbatii in ceea ce priveste sexul. De fapt, se credea ca o femeie nu este in stare sa aduca pe lume un copil sanatos decat daca stapaneste cu maiestrie arta dragostei. O sauna in Roma antica era un loc foarte important, caci acolo se imbinau igiena si sexul.
Prostitutia era larg raspandita la Roma si se bucura de un respect deosebit. Sexul nu era un pacat, iar femeile romane erau mereu dornice sa aiba cat mai multi iubiti. Era “legalizata”, iar prostituatele aveau propria organizare profesionala (ghilda), care le oferea protectie. De obicei proprietarii isi transformau sclavele in partenere de sex. Dar nici o sclava nu putea sa devina “lupae” sau “”meretrix”, bucurandu-se de legile Ghidei Prostituatelor.
Homosexualitatea in lumea romana
Comparativ cu lumea elenistica, in care dezbaterile privind relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex sunt inca aprinse, Roma Antica ne ofera, prin multitudinea de documente pastrate de-a lungul timpului, o imagine mai mult decat clara asupra moravurilor latine.
Daca in perioada de inceput a Republicii, homosexualitatea era privita ca o practica nenaturala, fiind prin urmare condamnata prin lege, anii ce aveau sa urmeze aduceau in Cetatea Eterna o schimbare radicala asupra viziunii romanilor. Nu numai ca relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex erau permise, dar chiar si legiuitorii considerasera de cuviinta sa introduca norme care sa ofere legitimitate unor asemenea legaturi. Astfel, erau permise contactele sexuale dintre barbatii romani si sclavi, dar numai in situatia in care cetateanul latin juca un rol activ in relatie.
Sa faci sex cu o persoana dintr-o patura sociala joasa era normal, dar activitatea homosexuala pasiva cu un asemenea partener (sclav) era strict interzisa. Daca un nobil roman era gasit vinovat de asa ceva, era degradat si deposedat de averi complet, coborat la nivelul gladiatorilor si prostituatelor In aceeasi ordine de idei, femeilor romane le erau permise relatiile homosexuale fara a implica, insa, in acestea, parteneri sclavi, incalcarea acestor reguli putand atrage dupa sine, oficial, chiar si pedeapsa capitala.
Sunt deja celebre cazurile imparatilor romani implicati in relatii sexuale cu parteneri de acelasi sex. De fapt, dintre cei 12 imparati pomeniti de istoricul Suetonius in celebra sa lucrare „Vietile celor 12 cezari” (de la Cezar si pana la Domitian), doar doi monarhi nu au avut relatii cu alti barbati, Octavian Augustus si Claudius I. Mai mult, Nero este considerat primul imparat roman care s-a casatorit cu un sclav, practica reluata circa doua sute de ani mai tarziu de imparatul roman de origine siriana, Elagabal.
Nici chiar dupa incheierea dinastiei Iulio-Claudine, dinastie in care monarhi precum Tiberius, Caligula sau Nero socasera prin preferintele sexuale si prin excentricitati, moravurile de pe tronul Romei nu aveau sa dispara. Traian, si apoi Hadrian, sunt doar doi dintre monarhii ale caror inclinatii homosexuale nu mai constituiau un secret pentru nimeni. In fapt, Traian era acompaniat in toate campaniile militare, inclusiv in cele dacice, de amantul sau, alaturi de care se afisa ostentativ, ori de cate ori avea ocazia. Nu mai putin important, Hadrian a fost pe punctul de a duce imperiul catre un dezastru politico-economic dupa moartea neasteptata a amantului sau, Antinous, in anul 130.
In Roma, acolo unde luptele de gladiatori constituiau una dintre distractiile cotidiene ale cetatenilor de orice nivel social, se infiintase chiar si o categorie speciala de luptatori in care nu puteau fi inscrisi decat gladiatorii homosexuali, asa numitii Retiarius Tunicatus, denumire preluata dupa tunicile distincte pe care erau siliti sa le poarte pentru a fi recunoscuti.
Sanctiuni ale comportamentului homosexual apar abia in anul 149 a.Ch., în Roma Antica, unde asa-numita Lex Scantinia a incercat impunerea platii unei amenzi pentru relatiile intre barbati şi adolescenti. De remarcat ca se avea in vedere protejarea persoanelor libere impotriva hărtuirii sexuale, masura neavand sensul de a sanctiona homosexualitatea in sine (dovada fiind faptul ca nu se aplica si sclavilor); deci incercarile de reglementare a homosexualitătii în Roma antica au fost timide.
Adoptarea Crestinismului ca religie oficiala la Roma aducea, insa, si interzicerea sub pedeapsa cu moartea a oricaror legaturi homosexuale, printr-un decret imperial intrat in vigoare in anul 390. Cu toate acestea, relatiile intime intre persoane de acelasi sex au continuat sa fie acceptate de cea mai mare parte a populatiei, pana la caderea Imperiul Roman de Apus in anul 476.
Arta erotica
O fata frumoasa sau un baiat chipes erau priviti, pe vremea romanilor, ca o masina de lux in zilele noastre. Actele sau orgiile sexuale au inspirat o multime de artisti. Lumea nu auzise atunci de pornografie si romanii se mandreau sa-si decoreze peretii cu scene de orgii cat mai fantastice. Mai mult, musafirii considerau o onoare pentru gazda sa admire si sa venereze picturile, de cele mai multe ori, protagonist era chiar proprietarul frescei.
In timpul declinului imperiului, pe scenele de teatru se jucau “performante sexuale”; cu alte cuvinte, actorii faceau sex pe scena. Artistii “sexuali” erau priviti cu aceeasi seriozitate ca si actorii din tragedii. Un actor era deosebit de apreciat daca avea un penis mare, ca sa poata fi vazut din “randurile din spate”. Acest lucru nu inseamna ca un penis de dimensiuni apreciabile era socotit un simbol al barbatiei. Mai degraba romanii si vechii greci considerau asa ceva ca pe o comicarie.
Cu timpul, romanii au uitat de zeita Venus, iar oamenii de stiinta sunt de parere ca principala cauza a decaderii Imperiului Roman a fost chiar libertinajul, desfraul in toata regula.
.ro