Ce va învinge: Raţiunea sau Superstiţia? Frica de Moarte sau cea de Dumnezeu? Oricum numitorul comun e FRICA.
Frica vinde totul, mai rapid ca Iuda pe Iisus. “Dar dacă?” – este întrebarea care-şi zbate aripile ca un porumbel în colivie la finalul fiecărei sumeţiri a omului în joaca de-a Dumnezeu. Cum zicea cineva, cea mai sudată în credinţă congregaţie de credincioşi este cea aflată într-un avion care se prăbuşeşte.
Miturile, legendele, superstiţiile, sunt primele “legi” care au ţinut la un loc comunităţile, le-au dat o Cale de urmat, un Adevăr de răspândit.
“De ce ai trimis cele şapte “plăgi” peste egipteni, Moise?” “Aşa mi-a zis un tufiş arzând!”
No, ce să mai zici?
Cum ziceam, umanitatea este tributară misticismului. De ce am fi noi în afara umanităţii, noi, cei mai viteji, responsabili şi ospitalieri dintre traci? Suntem în rândul omenirii, cu supra de măsură (ca în tot ce facem şi, mai ales, nu), un popor de mistici – unul de “dar dacă?” “Dacă există?” – este întrebarea ce macină fiecare gest de omenie al majorității. Numai la noi, de-un leu dat unei bătrâne pe stradă, de o lacrimă vărsată la finalul unui film, lumea se consideră egală cu sfinţii. Așa că de ce să mă mir că fiecare sărbătoare, pe lângă semnificaţia sa religioasă, vine la pachet cu o sumedenie de legende şi superstiţii – cam toate legate de crăpelniță și cele lumești.
Tot ritualul de Credinţă se face cu credința că, numai îndeplinind “ritualurile” zilelor marcate cu roşu în calendar, vom fi sănătoşi şi protejaţi de rele tot timpul anului. Că orice trigliceridă își are transaminaza sa și că, dimineața, vodca taie greața.
Important este să se bifeze superstițiile și ritualurile. Fără ele, ortodoxia nu ar exista.
Din această nevoie de a mai bifa ceva (în Credinţă şi în Populism) a izvorât şi tembelismul “acordului” dintre Ministerul Afacerilor Interne şi Biserica Ortodoxă Română. Aşa am ajuns să ne citească, poticnit, ca un analfabet funcţional ce este, ministrul de Interne Vela, un fel de descriere STAS a prescurii: “bucăţele mici de pâine tăiate la dimensiune, înmuiate în vin şi sfinţite în data de ziua de Joi după Miercurea Ciuc”.
Mărturisesc sincer că am crezut că e doar o diversiune faza asta cu “lumina” adusă de miliţieni la casa omului. Nu i-am bănuit pe Orban şi Vela capabili de atâta prostie – erau asimptomatici. Am crezut că au făcut “pactul cu BOR” ca să nu citim noi cum autistul din Deal a semnat o monstruozitate de decret prin care ni se restrâng, în mod nejustificat, drepturile şi libertăţile civile. Că în actul semnat de Preşedinte, odată cu Lumina ne pătrundea în case şi întunericul de sub “caşchetele” lor. Parcă şi vedeam cum va decurge “livrarea” de Lumină şi Pască:
„Stai, cine-i?”
„Sunt eu, Poliţistul lui Dumnezeu cu Lumina Divină. Şi pot intra peste tine în casă conform Decret Prezidenţial!”
„Stai, luminează-ţi faţa cu cu Lumina Divină!”
„Ce, bă, ai înviat din morţi? Ia dispari din propria casă, conform Decret Prezidenţial!”
Asta din cauză că în Decretul de prelungire a stării de urgenţă, sunt prevăzute chestii miliţieneşti care nu au nici o legătură cu cele doftoriceşti pentru care, cică, s-a dat prelungirea la încarcerare domiciliară a poporului român. Ce are în comun lupta împotriva Gripei Chinezeşti până când nu va mai rămâne COVID-19 peste Virusul WUHAN, cu suspendarea dreptului la viaţă intimă, la inviolabilitatea domiciliului şi la proprietate privată? Ştim că COVID-19 vine din China comunistă, dar chiar în halul acesta i-a tâmpit pe guvernanţi? Ce legătură au toate încălcările Drepturilor Omului cu vindecarea de Coronavirus? Sau scăpăm de gripa chinezească, dar musai să rămânem cu apucăturile Partidului Comunist Chinez, că altfel nu mai apucă PNL guvernarea nici peste 100 de ani?
După ieşirea nervoasă de azi a preşedintelui Klaus Iohannis, va rămâne ca Istoria să vrea să stabilească care este adevărul: cel spus de Vela de dimineaţă, că preşedintele a fost informat şi că a fost de acord cu “acordul”, sau cel spus de Iohannis, cum că nici vorbă, “staţi acasă”!? Cert este că Biserica Ortodoxă Română i-a pus cruce Partidului Naţional Liberal. Orban a făcut-o (crucea), Vela o duce – şi tot el se va şi duce.
Că se cere o demisie şi se va depune.
Vom vedea un analfabet mai puţin în serile cu Ordonanţe Militare.
Iar PNL, după alegeri (când vor fi fiind şi acelea) va ajunge să se bată pe ştampilă şi sediu ca şi PNŢCD.
Şi-au căutat-o cu lumânarea, se pare…
Şi, gata!