Au gasca lor de prieteni, se strang in fiecare seara, aprind un foc de tabara si coc porumb furat din lanul unui vecin. Stau pana noaptea tarziu si-i deranjeaza doar cate-o babuta care nu poate sa doarma de cheful lor. Ziua, merg pe vale, pescuiesc, se scalda si cauta broaste care le animeaza apoi intreaga dupa masa. Azi au prins una mica, cu burta galbena, pe care au bagat-o in halaul satului pana ii construiesc, in sant, un baraj peste care sa nu poata trece.
Tudor, Marius si Dragos, trei dintre copiii pentru care vacanta de vara nu inseamna calculator, televizor sau telefoane mobile colorate. La doar cativa zeci de kilometri de Cluj, In Soimeni, ei traiesc copilaria lui Nica din Amintirile lui Ion Creanga si se mandresc cu bunicii descrisi de Barbu Stefanescu Delavrancea.
Rad cu gura pana la urechi in fata portii pe care intrau odata sute de de copii. In curte, clarirea portocalie arata a ruina. Pe vechiul teren de fotbal cresc acum toate balariile pamantului. Scoala din sat s-a inchis demult, iar micii scolari, cati au mai ramas, fac naveta in centrul de comuna, la Vultureni. Dar ei nu se gandesc la asta.
E vara, e vacanta, iar singura lor preocupare e sa se distreze. Stau cu mainile bagate pana la coate in apa rece ce se revarsa continuu din halau. Au aruncat acolo o broscuta mica, iar acum „urata” se incapataneaza sa se ascunda.
Marius, cel mai viteaz dintre ei, se sterge pe frunte si baga mainile pana la umeri in troaca. Scoate doua maini pline de iarba amestecata cu namol, spre scarba si strambaturile celorlalti micuti stransi in jurul putului.
„Unde-i, ma?”, urla vocile micutilor in cor. „Uite-o”, exclama viteaz Marius, in timp ce prinde broasca de-un picior si vine, mandru, cu ea in fata aparatului de fotografiat.
Marius are zece ani si s-a mutat, impreuna cu familia, in Germania. Vacantele din Somieni sunt insa highlight-ul verii, saptamanile la care viseaza 11 luni pe an. Ca aici, nu se distreaza nicaieri, ca aici, n-are niciunde prieteni.
„Ii place mai mult aici decat in Germania”, spune Tudor, iar Marius se rusineaza.
Tudor e cel mai mare din gasca. Are 12 ani si locuieste la Cluj, dar amintirile pe care ni le spune razand s-au petrecut in Soimeni, in, langa sa sub halau.
„Anul trecut am avut o broasca fara un picior”, rade baiatul cu inocenta. „Si tot anul trecut am avut una cu burta alba. Era grasa, mai mare ca asta”, rememoreaza el. „Ne duceam pe sub canalul ala iarna, cand era inghetat. Vara trecuta ne-am bagat aici. Si iarna, cand o picat asta… stii ca era rece apa, mai stii? Atunci s-a spart gheata”, il completeaza Dragos.
Micutul cu ochelari e singurul care locuieste in satul aflat la 30 de kilometri de Cluj-Napoca. In fiecare vacanta, fie ca e de vara sau de iarna, el isi asteapta prietenii la cu nerabdare la locul lor bine stabilit – halaul satului. Cateodata, insa, lasa jocul pentru munca. De doi ani, merge la porumb, la sapa si la cules, alaturi de parintii lui, iar de fan nu scapa niciodata. Azi e sarbatoare, fratele lui mai mare implineste 19 ani.
„Tudor sta mai incolo un pic. Eu stau aici, Marius mai sus”, explica el, in timp ce arata cu mana spre trei case rasfirate pe strada alba de praf.
Mai tarziu o sa mearga toti trei pe vale, la pescuit. Si chiar daca pestele nu prea trage, tot se aleg cu o baie buna si cel putin o broasca pe care s-o arunce in halau.
„Eu vreau sa dorm o saptamana in apa”, spune Marius, care nu-si gaseste cuvintele sa ne explice cat de mult ii place la scaldat. „Ba, ba, ba, fuge broasca…Hai s-o punem intr-o sticla”, se panicheaza Dragos. „Hai s-o bagam sub pod, s-o asteptam pe partea cealalta”, se gandeste Tudor.
Intre timp, toti trei cauta pietre mai mari pentru barajul improvizat peste care broscuta cu burta galbena sa nu mai poata sari. O pierd la fiecare cateva minute, dar o gasesc la fel de repede. Alaltaieri, Marius a dus in casa o broasca pe care se chinuie s-o gaseasca de doua zile, iar mama lui nu stie inca. Ieri, Dragos i-a pus Andreei o broscuta in farfuria cu ciorba. Rade aproape malefic in timp ce ne marturiseste asta.
Acolo, pe ulitele pline de praful zilelor toride, ei sunt fericiti.