Un grup de clujeni s-au reunit joi seara intr-o sala a Bibliotecii Judetene, pentru a participa la un atelier unde au discutat despre o problema care nu prea este abordata in societatea romaneasca: cum sa ii invete pe cei mici sa inteleaga si sa accepte moartea cuiva drag. Cum sa isi infranga propria durere pentru a-l ajuta pe copil sa nu ramana cu traume care il pot urmari toata viata, pentru ca nu e totuna sa piarda un bunic de 90 sau un parinte de 40, mai ales in cazul unor accidente sau morti brutale. Cat de bine este sa il aline cu explicatia ca “a plecat la ingeri”. La atelierul “Moartea pe intelesul copiilor” au venit oameni tineri, dar si in varsta, oameni care vorbeau dezinvolt despre trauma lor, dar si persoane indoliate, care au avut ochii in lacrimi in timpul discutiilor si nu au avut puterea sa vorbeasca prea mult. Fiecare poveste e tragica, sfasietoare, si orice remarca pare de prisos. Sunt asezati cu totii in cerc, iar la pupitrul din fata stau cele doua initiatoare ale actiunii, Iulia Savu, psihoterapeut si Simona Pintea, coordonator programe de sprijin pe zona Cluj si voluntara in cadrul organizatiei “Exista viata dupa doliu”. Prezentarea se face pe etape, iar raspunsurile si explicatiile specialistelor sunt insotite de proiectii, ca la carte. Sinceritatea este cuvantul-cheie al discutiilor.
“E important sa nu il minti pe copil, sa vorbesti cu el din suflet, dar fiecare caz e altfel si nu putem vorbi de o reteta standard, de cea mai buna abordare. Se aplica in functie de copil si in functie de caz, nu e totuna sa isi piarda un bunic de 90 de ani sau un parinte care abia a implinit 40. Copilul raspunde la ceea ce primeste de la parintii lui”, spune Iulia Savu.
Unul dintre participanti este curios cat de bine e sa abordezi problema in termini religiosi, sa raspunzi la nelamuririle copilului cu povesti gen “tatal tau a plecat la ingeri”.
“E in regula sa ii spui ca cel decedat a plecat la ingeri, dar e bine ca cel care ii spuna sa creada la randul sau in asta, pentru ca cei mici simt daca nu li se vorbeste sincer. Discutia in termeni religios e adecvata pentru cei care practica religia cat de cat. Daca cel mic te simte ca nici tu nu crezi in asta, nu e bine”, explica Simona Pintea.
E normala furia la copii in asemenea cazuri? Specialistele spun ca da, mai ales in cazul unei disparitii brutale a unui membru tanar al familiei.
“Nu e la fel cand copilul pierde un bunic de 90 de ani, care a fost bolnav si si-a luat ramas buni de la cei dragi si cand ii moare brusc un parinte care abia a implinit 40. E normal sa se simta nedreptatiti si furiosi”, spune psihoterapeutul.
Intre sfaturile acordate asistentei, se afla faptul ca pentru a se impaca cu moartea si pierderea un copil este nevoie de timp, spatiu si empatie, ca reactiile lor pot fi diferite, de la introvertire la hiperactivitate, manifestari care trebuie urmarite cu atentie si tratate la specialist. Durerea parintelui nu trebuie ascunsa, ci impartasita cu copilul, au mai spus specialistele, subliniind ca e vital ca cel mic sa fie convins ca parintele ii va mereu alaturi. Daca slujba de inmormantare e greu de suportat pentru copil, e bine sa fie lasat sa nu participe. De asemenea, cei mici trebuie sa stie dinainte ce se va intampla la inmormantare. Una dintre participante a propus editarea unei carti cu povesti terapeutice pentru copii. La finalul primei parti a atelierului, cei prezenti au fost indemnati sa cumpere volumul “Drum prin doliu”, contra unei donatii pentru organizatie de 50 de lei.
“Daca citeam cartea asta la timpul potrivit, mi-ar fi fost mult mai usor”, a marturisit Simona Pintea.
Organizatia a fost infiintata in 2010 si a fost fondata de catre Mihaela Vlad, din Braila.
“Tatal ei a murit in urma cu cativa ani si incercand sa caute solutii nu a gasit si atunci s-a gandit ca ar veni in sprijinul celor care au nevoie oferindu-le servicii atat de ordin psihologic, cat si informative. Eu am descoperit actiunea in momentul in care se cautau semnaturi pentru o tabara de vaduve. Binenteles, trecand printr-o pierdere am incercat sa gasesc si eu o solutie si raspunsuri la intrebarile mele, pe care le-am aflat intre timp singura. M-am bucurat sa vad ca cineva face asa ceva si am vrut sa dau si eu o mana de ajutor. Avand in vedere ca asociatia a luat fiinta la Braila, am vrut sa o aduc si in Ardeal, astfel ca din martie am avut intalnirile la Cluj, asta e a cincea”, relateaza Pintea.
Simona Pintea modereaza o pagina de Facebook si un grup pe Skype din care fac parte doar vaduve si vaduvi si a reusit sa duca 20 de persoane de aici intr-o tabara la Predeal, in aceasta primavara.
“Au fost 4 zile in care am vazut o schimbare spectaculoasa. De la doamnele care la inceput pareau fara tinta, fara nimic, au reusit sa se regasesaca si sa gaseasca putere sa mearga mai departe. Chiar daca nu si-au gasit reteta pe care sperau sa o gaseasca acolo, au gasit modul in care sa gestioneze caderile si ridicarile. Au invatat sa se ridice in momentul in care au din nou o provocare pe care nu o pot depasi foarte unor. Urmeaza acum o tabara pentru copiii din Suceava care si-au pierdut un parinte”, a precizat coordonatoarea.
Despre sedintele de terapie on-line, clujeanca spune ca oamenii vor sa fie ascultati, sa isi spuna durerea, dar asta nu se intampla. Prietenii incep sa iti spuna lucruri cum ar fi ca “lasa ca o sa iti treaca, trebuie sa uiti”. Sunt cuvinte care, de fapt, te imping mai jos. Sunt si oameni care nu au prieteni si atunci pierderea e si mai apasatoare.
“Sunt persoane care nu mai cred, se simt parasiti, se simt paria. Ai sentimental ca nimeni nu te intelege si atunci cauti sa fii intre oameni care gandesc la fel, care simt la fel ca tine si, dupa cateva actiuni, incep sa isi dea seama ca de fapt nu sunt singuri, ca altii trec prin situatii mai grele decat ei sau incep sa isi gaseasca propriile raspunsuri si incep sa se gandeasca sanatos si benefic la singuratatea existentiala”, explica Simona Pintea.
Comunitatea coagulata la Cluj de organizatie numara cam 30 de persoane, plus cateva sute in grupurile de pe internet.
“Moartea e un subiect tabu, toti fug de el, iar cei care sunt in cauza incearca cu disperare sa afle mai multe. Planul nostru e sa spunem oamenilor ce pot face, sa le dam o cale de a se regasi pe ei insisi. Cand spui moarte, multi nu vor sa auda, se confrunta cu propra anxietate, vulnerabilitatea in fata mortii, fapt ca viata are un final. E o anxietate teribila cu care trebuie sa traim cu totii. Nevorbind, credem ca putem sa fugim de asta”, explica Iulia Savu contextul in care au loc actiunile lor.
Psihoterapeutul clujean a avut in terapie si oameni care isi pierdusera increderea in Dumnezeu, consumau foarte mult alcool, dezvoltau anumite dependente si cochetau cu idei suicidare. In asemenea situatii e foarte important sa se intervina la timp si sa poti sa ii fii de folos omului in timp foarte scurt. Acesta e primul pas si apoi ceea ce in termini de specialitate se numeste “prepararea doliului”. In privinta temei discutate joi la Biblioteca Judeteana, specialista spune ca parintii sunt cei care gestioneaza procesul de prelucrare a doliului pentru copii.
“Copilul reactioneaza in functie de modul in care actioneaza parintele. Daca el nu stie, sau nu poate din cauza propriei dureri sa comunice cu copilul, pot aparea dezechilibre in comportamentul lui. E nevoie de sinceritate, comunicare deschisa, incurajarea copilului sa-si exprime durerea, impartasirea unei parti din durerea parintelui cu copilul si atunci lucrurile iau o directie sanatoasa. Specialistul poate fi apelat si cand cineva drag urmeaza sa moara si parintele nu stie cum sa gestioneze asta. Sunt multe situatii cand e indicat sa fac asta, fie pentru informatii chioare, fie pentru psihoterapie pe termen mai lung”, spune Savu.
Le este mai usor celor credinciosi? Credinta in Dumnezeu e un liant intre viata aceasta si viata de dincolo, asa cum cred ortodocsii si nu nu numai. Totusi, sunt oameni care au alte credinte, dar important e sa gaseasca putere sa mearga mai departe.
“Intr-adevar, atunci cand crezi in Dumnezeu te consolezi mai usor, pentru ca stii ca acea persoana nu a plecat pentru totdeauna. Totusi, nu inseamna ca oamenii care nu au credinta nu pot sa se ajute. Pot sa isi gaseasca propriile resurse pentru a merge mai departe”, puncteaza psihoterapeutul.
Organizatia “Exista viata dupa doliu” deconteaza 5 sedinte gratuite de psihoterapie si apoi, daca persoana in cauza simte ca mai doreste sa continue, i se acorda 70% reducere pe sedinta, asa ca se plateste cam 20-30 de lei pentru fiecare. De asemenea, “pachetul” include 6 intalniri gratuite intr-un grup de suport.