“Atâta s-a putut” – este scuza tuturor politicienilor care joacă în acest serial “Dallas” (că se poate şi aşa) românesc întins pe parcursul a 30 de ani – cu scenariu neschimbat şi căruia nu i se întrevede un final pozitiv.
Cu 14 zile înainte de începerea şcolii, ne anunţă Guwernerul Orban că va putea achiziționa “decât” 70 – 80.000 (circa şi ceva) din cele 250.000 de tablete pe care le-a promis elevilor în noul an școlar pentru desfășurarea cursurilor online, în condițiile pandemiei de COVID-19.
“Decât” duminică seară a realizat şi Sică Mandolină că nu se poate finaliza licitaţia derulată prin Oficiului Naţional pentru Achiziţii Centralizate – instituție pe care şi-a făcut loc în agendă să o critice din nou. El e nevinovat, alţii „e” răi, dom-le, şi-i pun beţe-n roate!
Dar de se va trezi el din mahmureala de la beţia de putere, pre mulţi are să mazilească!
Întrebat de ce Guvernul nu schimbă conducerea ONAC, Orban a răspuns: „O vom schimba”.
Joi, după Miercurea Ciuc!
Oficiul acesta Naţional pentru Achiziţii Centralizate o fi având în componenţă cuvintele “achiziţii” şi “centralizate” din cauză că aparţine de vreo entitate necunoscută nouă, alta decât Guvernul României – acelaşi guvern care, de abia ce ne-a arătat că i-a trebuit două luni să livreze, în regim de urgenţă, măşti de protecţie pentru persoanele defavorizate ale României.
Acelaşi Guwener care îşi pune profesorii – pentru care are un contract bine definit de lege ca angajator – să-şi cumpere din surse proprii măştile pentru a se duce să predea la şcoala care începe în 14 zile.
Şi, în 31 august se face licitaţia pentru laptopurile promise acum o lună? Vai de capul ei de şleahtă de politicieni pusă numai pe prăduit! Dar, vorba aia: tableta ca tabletă, dar s-a făcut licitaţie pentru cretă? Că ce să facă copiii cu tabletă, fără cretă?
Dar fără condiţii salubre în şcoli şi cu WC-ul o groapă în curtea din dos a şcolii?
Dintre toate guvernările ratate ale ultimilor 30 de ani, ultimele două, făcute sub „oblăduirea” separată a celor două jumătăţi USLinoase ale Alianţei politice care în vara anului 2012 au dat iama la temelia instituţiilor statului de drept, sunt cele mai jegoase. Au un numitor comun: un preşedinte autist şi voiajor care şi-a văzut şi-şi vede doar de propriul interes.
În primul său mandat, cel de Preşedinte Voiajor, Partidul Social Democrat, partidul mandatat să ducă spre propăşire şi bunăstare neamul românesc, a ratat tot ce se putea rata pentru a face ceva pentru un viitor sustenabil al Patriei.
Cu o majoritate copleșitoare de 250 de parlamentari, adică de peste 60%, la care s-au adăugat, tradițional, cele peste 20 de voturi ale minorităților, alianța PSD-ALDE-UDMR s-a destrămat (s-a dizolvat în PNL), fără să se fi făcut nici cel mai mic gest pentru a se fructifica, măcar de momeală, cea mai mare creștere economică din UE, și de a o transforma în investiții necesare unei ulterioare dezvoltări.
S-au dat mite și atât: creșteri salariale în sectorul bugetar, pensii speciale la tot cartierul.
S-au dat mite pentru a se ascunde faptul că, timp de trei ani, singura preocupare a majorității PSD-ALDE-UDMR a fost schimbarea legilor Justiției.
Cu complicitatea Președintelui Voiajor al României, care și-a lăsat instituția să fie devalizată de prerogative, fiind mai preocupat de o trecere cât mai lină între concedii și vacanțe (și viceversa), și a așa zișilor politicieni din Opoziție, la fel de interesați ca Legea să nu-i ajungă din urmă și să-i pună să plătească pentru păcatele lor de guvernare.
Că, ce n-a făcut majoritatea PSD-ALDE-UDMR în acest mandat de guvernare pentru România, nu au făcut nici restul pungașilor politici aflați la guvernare în ultimii 30 de ani.
Al doilea mandat al lui Klaus Werner Iohannis va sta sub semnul Pandemiei. Va fi ca ciuma pentru Caragea şi atât.
Prin urmare, politicienii români și sponsorii din spatele lor (mafia securisto-economică) ne ratează, de 30 de ani, orice prezent, orice urmă de viitor.
Ei lucrează dor pentru interesul personal. Adevăratul jurământ la învestire, cel spus în gând, este:
“Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a sponsorilor mei și a mea și a famigliei mele personale, să mă (biip!) pe Constituția și legile țării, să mă (biip!) cu boltă pe democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, și să negociez cu sponsorii ce ne iese din cedarea și vânzarea suveranității, independenței, unitatății și integrității patrimoniale, a solului și subsolului României. Așa să-mi ajute portofelului meu! Amin!”
Şi, gata!