Reportaj

Studenta clujeana, in mijlocul protestelor de pe Maidan, in Ucraina

Alexandra Greceniuc, o studenta de la la UMF Cluj, a luat parte in decembrie la protestele  care fac inconjurul lumii de la Kiev. In mijlocul unei lumi care se teme sa aiba si cea mai mica reactie fata de abuzurile regimului ucrainean, tanara a participat ca observator de doua ori la alegerile din tara vecina si nu s-a sfiit sa raporteze neregulile observate. Chiar daca stirile de acolo nu sunt deloc linistitoare, ea e convinsa ca, in cele din urma, democratia va invinge.

Alexandra are 22 de ani, e din satul maramuresean Bocicoiu Mare si e in anul 4 la Facultatea de Stomatologie a Universitatii de Medicina si Farmacie (UMF) “Iuliu Hatieganu” din Cluj-Napoca. E o copila blonda si fragila, dar privirea i se aprinde cand vine vorba de Ucraina si de revolutie. La fel, si cand vorbeste de meseria pe care si-a ales-o.

“Nu a fost usor sa intru la facultate, dar Clujul mi-a placut foarte mult, desi, la inceput, dorul ma chema acasa la fiecare doua saptamani”, spune ea.

Primul contact cu comunitatea ucraineana din care face parte a fost la un Festival al Multiculturalitatii organizat la Cluj cu cativa ani in urma. In urma participarii la acesta, dar si la un program pentru ucrainieni desfasurat cu cativa ani inainte in Estonia, studenta a fost invitata sa ia parte ca observator la alegerile parlamentare din Kiev, in octombrie, 2012.

“Oleksiy Zakharchenko, seful Miscarii Nationale a Tineretului din Kiev m-a invitat ca observator pentru ca ei, impreuna cu Liga Avocatilor, s-au ocupat de aceasta partea  alegerilor. Mai fusesem la Kiev cand eram la liceu, dar nici atunci nu parea prea bine nici atunci, tot Viktor Ianukovici era presedinte, sise stia ca au fost nereguli la alegerile prezidentiale”, povesteste Alexandra.

Cu toate acestea, cele vazute la alegerile din 2012 au socat-o pe studenta de la Cluj.

“Era primul an in care s-au pus camera de supraveghere. Cineva a mers sa le verifice si s-a observant ca ori nu mergeau deloc, ori erau defecte. Veneau persoane cu cate doua pasapoarte, intrau cate doi oameni intr-o cabina. Eu comunicam la telefon totul si nu le-a placut. Cineva s-a apropiat de mine sa ma intrebe ce fac si m-am simtit amenintata”, isi aminteste studenta.

Spre seara, Alexandra l-a sunat pe juristul care se ocupa de observatori si i-a relatat totul, fapt care i-a atras si mai multa ostilitate din partea celor din jur.

“Eu si colegul meu am filmat numararea voturilor. Stiam ca au fost nereguli, le-am raportat, dar nu a venit nimeni sa verifice. Apoi, a venit o masina, a coborat un tip si a chemat afara pe cineva din comisie. M-am apropiat si eu de ei si am auzit cum omul e intrebat unde sunt eu cazata si cum ii raspunde. Nu ma simteam deloc in siguranta”, a relatat ea.

Nu s-a mai intamplat insa nimic rau, si, in ciuda uneltirilor observate de fata, rezultatele alegerilor in acea zona au fost in favoarea opozantilor lui Ianukovici.

In vara lui 2012, Alexandra Greceniuc a ajuns iar in mijlocul unor involburari politice in Urcraina. Totul s-a petrecut la Ternopil, unde avea loc un eveniment care includea un forum, un congres si o tabara.

“Cei care trebuiau sa ne asigure cazarea si masa au fost amenintati de autoritati si si-au retras oferta. Nu voia sa ne mai primeasca nimeni, nicaieri, asa ca parea ca nu se va mai organiza nimic, insa, pana la urma s-a tinut. S-au pus acolo bazele unei organizatii si am fost instruiti de un fel de cercetasi nationalisti”, spune tanara.

Urmatoarea experienta ucraineana a fost pentru tanara clujeanca revenirea ca observator la alegeri, de data asta la cele din decembrie 2013.

“Soferul microbuzului ne-a intrebat daca vrem cu adevarat sa mergem acolo, ca a auzit ca e rascoala. Cand treceam prin fata unor fabrici, se temea ca vor iesi pe porti oameni inarmati care vor trage spre noi. Totusi, au fost si oameni care ne-au incurajat. Vamesii de la granite ne-au spus ca foarte bine ca mergem, ca cineva trebuie sa vada si sa spuna ce se intampla”, povesteste Alexandra.

Grupul de observatori a fost cazat la cativa kilometri de capital Ucrainei si a fost instruit de specialisti internationali asupra detaliilor la care trebuie sa fie atenti, care le sunt drepturile si le-au dat cartele telefonice de care sa se foloseasca in timpul procesului de votare. De asemenea, li s-a atras atentia sa isi poarte mereu legitimatiile la vedere, pentru posibilii atacatori sa nu ii atace de teama unui conflict international.

“La alegeri a fost la fel: am vazut aceleasi persoane venind de doua-trei ori, acelasi gest de a intra cate doi in cabina. De data asta, pe fetele oamenilor se citea tensiunea. Erau tristi, deznadajduiti, spuneau ca ce mai conteaza cum voteaza ei, ca oricum iese cine trebuie. Multi votau direct pe masa comisiei, nu mai intrau in cabina. Altii au venit sa intrebe de ce fiii lor nu sunt pe listele electorale, iar mortii lor sunt. Daca ieseam afara sa povestesc la telefon ce se intampla, veneau dupa mine, asa ca mergeam des la magazine. Observatorul de la Partidul Regiunilor (al presedintelui Ianukovici, n. r. ) mergea la oameni, intra cu ei in sala de votare, iesea multumindu-le”, descrie studenta cele vazute la alegerile din decembrie.

La final, o alta problema: nimeni nu voia sa o insoteasca pe presedinta comisiei electorale sa duca voturile, se temeau pentru viata lor.

“Se vorbea numai in limba rusa. Mi-au zis ca asa e la ei, ca lor se place sa vorbeasca ruseste si sa fie comunisti”, isi aminteste Alexandra.

Ulterior, studenta a aflat ca zona in care a lucrat ca observator la aceste alegeri a fost agresiuni, ca oamenii puterii au intrat peste cei care numarau voturile si i-au snopit in bataie.

Desi au fost instruiti sa nu paraseasca hotelul, cei din grupul de observatori din care facea parte Alexandra s-au aventurat si au iesit intr-o seara in piata Maidan Nezalezhnosti (Piata Independentei) din Kiev, faimosul Maidan al protestelor ale caror imagini fac inconjurul lumii si acum.

“Ni s-a zis sa nu mergem deloc, ca a fost un mars al Partidului Regiunilor si deja e bataie, insa acolo am gasit cu totul altceva. Erau concerte, copii si parinti se plimbau prin multime. Se cantau cantece patriotice, nu ma asteptam la asta. Totul era foarte bine organizat, se intra printr-o parte, se iesea prin alta, era un cort cu haine si oricine putea primi mancare calda. Barbatii erau atenti la cine intra si cine iese. Oamenii erau veseli, se vedea ca exista o speranta ca va fi mai bine”, detaliaza studenta clujeana.

Parintii ei au fost foarte ingrijorati in acest timp, iar mama ei a refuzat sa ii vorbeasca, in semn de protest fata de emotiile la care i-a expus.

Dupa ce s-a intors in Romania, Alexandra a continuat sa urmareasca avid informatiile de din Ucraina.

“Oleksiy ma tine la curent mereu cu ce se intampla. Asa am aflat, de exemplu, ca atunci cand s-au anuntat 20 de morti la proteste erau, de fapt, cinci. Se fac traduceri pe Internet din ucraineana si s-au facut liste ale canalelor media, televiziuni sau pagini de stiri care spun adevarul. Doua televiziuni sunt de partea lui Ianukovici si spun mereu ca totul e in regula pe Maidan si cateva radiouri s-au inchis in urma amenintarilor”, povesteste Alexandra.

Studenta clujeana este convinsa ca, si daca Ianukovici nu se retrage de la putere, oamenii nu se vor lasa.

“Majoritatea judetelor din Ucraina sunt deja cu poporul. In unele zone microbistii li s-au alaturat protestatarilor. Chiar si la Sevastopol, o zona recunoscuta ca fiind sustinatoare a lui Ianukovici, au fost proteste. Chiar daca unii protestatari care erau pro-Europa au fost fie omorati, fie stropiti cu apa in ger si filmati, oamenii au devenit mai uniti si au inceput sa lupte pentru libertate”, sustine tanara.

Ea este convinsa ca legile noi date de puterea din Ucraina, dezgropate din anii comunismului nu vor avea efect.

“Pentru oameni nici nu mai conteaza daca intre in UE sau nu, acum ei stiu ca vor sa fie independenti, sa demonstreze ca sunt uniti, nu vor ierta niciodata ce s-a intamplat cu studentii sau cu cei cinci oameni care au murit pentru libertate”, este convinsa ea.

“M-as duce si acum, daca nu aveam examene si nu m-ar opri parintii. S-a propus ca, avand in vedere ca in Piata Independentei sunt ecrane mari si o scena, sa trimitem mesaje de incurajare de la ucrainenii din diaspora, ca ii sustinem sa lupte pana la capat”, dezvaluie ea.

Cum toata lumea de la facultate stie ca e ucraineanca, colegii si profesorii o intreaba mereu ce se mai intampla cu revolutia.

“Oamenii nu inteleg cum se poate ca ucrainienii sa lupte unii impotriva altora, eu le zic ca poate nu sunt toti ucrainieni, ca sunt prea multi si un om nu face ce au facut ei”, explica Alexandra.

Studenta spune ca pe Maidan vin si multi rusi care  vor sa faca poze, sa simta senzatia, sa se simta liberi.

“Chiar ieri am vazut o stire cu unul care zicea ca vor sa faca si ei un Maidan. Sunt multi care sustin asta, pentru ca isi dau seama ca ca ucrainenii reusesc sa iasa de sub regimul comunist si ei inca nu au reusit”, este ea de parere.

Despre ucraineni, Alexandra Greceniuc spune ca sunt “oameni mai veseli si mai buni la suflet, poate mi se pare mie, dar sunt si mai credinciosi”.

Cand va termina facultatea, tanara viseaza sa ajunga sa profeseze stomatologia tot in Ucraina, la Liov.

„Este orasul meu preferat. E tot un fel de Cluj, doar ca se vorbeste limba mea materna. Dar, as merge acolo doar daca Ucraina intra in Uniunea Europeana”, incheie Alexandra.

O alta ucraineanca care traieste la Cluj, care a tinut sa isi pastreze anonimatul, a declarat ca “normal ca suntem ingrijorati si dezamagiti de ce se intampla in Ucraina”.

“Speram sa fie bine, desi nu cred ca se mai poate”, a spus aceasta.

 Pe de alta parte, o alta membra a comunitatii clujene a ucrainenilor, Maria Cinar Jiga, realizator Tv, spune ca ii place sa creada ca intreaga comunitate de etnici ucraineni din Romania este solidara cu manifestantii  de pe Maidan, care lupta pentru drepturile si libertatile lor.

„Nu ai cum sa nu rezonezi cu ceea ce se intampla acolo, intr-un fel sau altul… Din ce am remarcat eu si din diverse discutii cu etnici ucraineni, stirile din presa romaneasca sau cea ucraineana despre evolutia situatiei din Ucraina sunt urmarite cu atentie si ingrijoare. Lumea se roaga pentru pace si reconciliere. Am observat in mod deosebit o solidaritate mai aparte la unii tineri etnici ucraineni. Desi ei sunt cetateni romani, traind pe teritoriile Romaniei deja de foarte multe generatii, multi dintre ei incearca sa fie ancorati cu realitatile din Ucraina. Sunt tineri care au prieteni, colegi pe Maidan, cu care tin permanent legatura prin intermediul retelelor de socializare, ii incurajeaza si sunt solidari cu acestia”, precizeaza Maria.

Dincolo de sprijinul moral, membrii comunitatii au decis sa vina in ajutorul celor de pe Maidan si material, prin organizarea unei actiuni umanitare, o colecta de diverse bunuri. La Bucuresti s-au organizat deja 3 actiuni de solidaritate cu Maidanul (doua organizate de etnici ucraineni, iar una de romani din Ucraina, la care au participat romani din Romania si din Ucraina, ucraineni din Ucraina si etnici ucraineni din Romania).

“Este un moment de rascruce pentru Ucraina si acum, mai mult decat oricand, oamenii au ocazia de a dovedi ca solidaritatea este mai puternica decat orice”, apreciaza Maria. 

Foto: Eugene Fesenko

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *