Editorial

Statul paralel?

Simplu: corupția naște statul paralel. Toți acei indivizi care, pe bani și funcții publice, își permit să facă orice abuz în numele poziției profesionale – de parcă aceasta le-ar asigura un drept de viață și de moarte asupra membrilor societății care ajung să apeleze la serviciile acestora de nevoie. Și, deseori, această “nevoie” este în mod fals exacerbată prin legi și reglementări tembele. În acest “stat” se inventează, se scriu legi și norme ale acestora și se aplică fără să se gândească nici o clipă că ar trebui să slujească în primul rând românilor contribuabili și abia apoi “organizației” din care fac parte acești indivizi.

Ambiguitățile din legi și încâlcelile din norme sunt făcute cu intenție, de așa manieră încât să lase întotdeauna “loc de întors”, de interpretare, după cum se face comanda politică de la vârful sistemului.

Vă mirați că, în loc să răspundă concret întrebărilor procurorilor, Mihai Lucan a dat același răspuns stereotip: “Sunt o somitate, iar faima mea este recunoscută internaţional”?

Păi, Șparlamentul României este condus la ora actuală de un condamnat penal aflat în executarea pedepsei și de un urmărit penal pentru mărturie mincinoasă. Ei înșiși niște somități cu faimă…

De aici trebuie pornită orice discuție despre corupție.

De aceea șparlamentarii, înalții funcționari, în general toate funcțiile numite politic din România, sunt ca o broască țestoasă pe un stâlp.

Nu prea știi și nici nu înțelegi cum a putut ajunge acolo. Nu poți să crezi că stă acolo. Știi sigur că nu ar fi putut să ajungă acolo de una singură, prin forțe proprii. Apoi îți zici că ar trebui să faci ceva, să nu mai stea să se chinuie acolo. Căci este evident faptul că aceasta nu va face nimic folositor, nici măcar pentru ea, cât timp stă acolo.

Deci, singurul lucru raţional ar fi s-o ajuți cumva să coboare…

Dar cum?

Că, în România, statul este Mafia. Nu prea mai există nimic și nimeni contra.

În plus, comuniștii n-au ucis numai oameni, au ucis și cuvinte. Cadavrele acestor cuvite sunt folosite azi pe post de măciuci pentru a schimba non-valoarea în valoare. Negrul în alb și albul în negru.

Iar când din cuvinte se distruge, nu se crează o nație, înseamnă că lumea a uitat care este valoarea acestora.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *