Doctorii ne recomanda ca in perioadele caniculare sa consumam minim 2 litri de lichide pe zi. Constiinciosi, clujenii au iesit ieri in oras avand asupra lor macar o sticla de apa plata. Toate bune si frumoase pana in momentul in care, golind cu sete recipientul, un clujean cu spirit civic a dorit sa arunce ambalajul in primul cos de gunoi.
„Eram pe Iuliu Maniu. Am vrut sa arunc sticla la cos dar nu am reusit. Cosul nu era nicaieri. Mergeam de nebun pe strada incercand cu disperare sa gasesc un cos. Deja aratam penibil. Lumea credea ca urmaresc ceva, pe cineva. Eu, in schimb, cautam un amarat de cos de gunoi. La un moment dat am vrut sa il arunc intr-un boschet, ceva, dar constiinta nu m-a lasat. Am mers vreme de doua strazi pana am gasit intr-un final cosul disparut.”
Situatia e la fel peste tot. Daca in centru mai gasim pe ici pe colo cate un cos de gunoi, mai ales in parcuri, in cartiere situatia e si mai alarmanta. De exemplu, pe strada Constantin Brancusi s-au facut deja nenumarate sesizari cu privire la cosurile de gunoi lipsa. In schimb, tot ce gasim pe strada sunt trei amarate de cosuri, distruse, murdare, vandalizate.
Daca ne plimbam putin prin zona, vom vedea ca nici pe strada Constantin Brancoveanu si nici pe Str. Madach Imre nu exista niciun recipient in care sa ne aruncam ambalajele. Mai mult, in zona, salubrizarea lasa de dorit, semn ca nici nu e de mirare ca gurile de canalizare se infunda la fiecare ploaie daca ele sunt pline de deseuri si vegetatie.
In urma discutiei cu biroul de presa al Primariei, am primit promisiunea ferma ca in zonele respective se vor pune cosuri de gunoi cat mai repede posibil. Asta desigur, cu o singura conditie, sa nu fie niciun cos pe strada. Practic, daca o strada lunga de cel putin 1 km are macar un cos de gunoi, pentru Primarie e suficient, sau cel putin asta au lasat sa se inteleaga din discutie reprezentantii Primariei care, cel mai probabil din plictiseala, nu au mai iesit pe teren de secole. Si pentru ca in orasul de 7 stele cosurile de gunoi sunt o specie pe cale de disparitie, vom urmari cu interes fenomenul, in speranata ca pana in anul 2020 numarul „indivizilor din specia pubela” sa creasca pana la nivelul normal. Pana atunci, recomandam cu caldura ca atunci cand aveti ceva de aruncat la cos, sa va inarmati cu multa rabdare si nervi de otel.