A sosit primavara si odata cu ea apar si primele trufandale legumicole. Dintre acestea, mai apreciat si cautat, datorita gustului sau deosebit cat si proprietatilor sale calorice si dietetice, este spanacul.
Spanacul face parte din familia Chenopodiaceae. Originea lui se afla in Persia, fapt dovedit de numele lui, care se trage din “ispany” sau “ispanay”, ca apoi, in latina, sa-l intalnim sub cuvantul “spinacia”. Grecii si romanii nu prea il cunosteau in vechime. In Europa, a fost adus prima data in Spania de catre arabi, apoi, in perioada Renasterii (secolul al XIV-lea) s-a extins repede. Se consuma crud sau fiert. Din cauza acidului oxalic, este bine ca spanacul sa fie oparit inainte de a-l gati, si apa aruncata.
Spanacul contine: apa (90,13 %), proteine, hidrati de carbon, putine lipide, celuloza, acid oxalic, multe saruri minerale: Ca, P, Fe, Cu, Na, K, Cl, S, Mn, Zn, I, Ar; vitaminele A. B1, B2, B9 (acid folic), B12; clorofila, spinacina (arginina, lizina), mucilagii. Continutul de fier (Fe) este mijlociu (2-5 %). Puterea calorica este de 32 kcal la 100 de g. Este bazic. Dintre legumele verzi, are cea mai mare cantitate de vitamina A, iar carotenul continut este mai usor de asimilat.
Este remineralizant, antiscorbutic, tonic cardiac, activator al secretiei cardiace si aliment ideal pentru persoanele anemice. Cu mult timp in urma s-a demonstrat ca clorofila care se gaseste in el se aseamana in compozitie chimica cu hemoglobina, deci ajuta la formarea sangelui. Experimental, prin injectii cu extract din spanac, s-a obtinut o usoara crestere a numarului de globule rosii datorita actiunii de stimulare pe care o are asupra mecanismului de producere a globulelor rosii.
Are efect laxativ, este usor digerabil. Contine acid oxalic, care stimuleaza miscarea peristatica, dar care, in anumite conditii, poate forma cu calciul anorganic, prin cristalizarea acestuia, pietre la rinichi. Este contraindicat la persoanele suferinde de gastrite, ulcere si colite, precum si la cei cu litiaza oxalica.
Dar efectul sau cel mai evident il are in stimularea functionalitatii stomacului. In general, spanacul este bine tolerat de stomac si totodata prin stimularea miscarilor mucoasei intestinale favorizeaza tranzitul. Vindeca tractul digestiv, hemoroizii, reface functia deficitara a pancreasului. Este “matura” cailor digestive. Ajuta glanda tiroida, suprarenala si vederea.
Are efect asupra dintilor si gingiilor, prevenind pioreea. Vitaminele C si E pe care le contine sunt utile in impotenta, sterilitate si metabolism. Vindeca eczemele si previne scleroza. Ajuta copiii cu intarziere in crestere. Are si tirosina, mai putina decat soia sau ovazul, care ajuta tiroida, fiind de folos in hipotiroidism.
In privinta consumarii spanacului crud sau fiert, nu exista o parere unitara; cei mai multi dietoterapeuti recomanda folosirea spanacului crud, sub forma de suc sau salate. Asta si pentru ca acidul oxalic din spanacul crud da cu calciu combinatii utile, ajutand asimilarea calciului in oase. Prin incalzire, spanacul produce depuneri de cristale de acid oxalic, formand pietre la rinichi, si duce la carenta de Ca. Crud, contine Fe asimilabil total, pe cand fiert, nu se asimileaza nici 5 %. Unii recomanda prudenta in folosirea lui in stare cruda, altii indica folosirea lui fiert, pentru a se purtea separa acidul oxalic de celuloza.
Folosind spanac crud in salate, combinat cu alte legume, sau fiert ca mancare, fara sa se exagereze cantitativ, spanacul nu afecteaza organismul. Totusi, este bine ca bolnavii de guta, piatra la rinichi, artrita si alte boli agravate de oxalate de K si Ca sa fie foarte prudenti. Nu se va asocial soanacul cu carnea, deoarece ambele alimente contin o cantitate relativ mare de urati. Spanacul are 700 mg acid uric la 100 g; deci hiperuremicii trebuie sa il consume in cantitati mai mici.
Aflata la indemana tuturor si usor de pregatit, spanacul simplu sau in asociere cu orez, oua sau smantana, reprezinta alimentul ideal pentru toate varstele; este deci recomandat sa fie consumat atat de copii si tineri, cat si de cei varstnici, daca nu exista contraindicatii medicale.
In uz extern, ajuta la arsuri, plagi atone, pecingini. Se vor folosi frunze fierte in ulei de masline.