Spiritul U Cluj s-a văzut în toată splendoarea sâmbătă seara în centrul orașului când sute de suporteri au venit să cânte alături de orchestra simfonică Opera Grup Project unele dintre cântecele galeriei celui mai iubit club de fotbal din oraș.
O parte din membrii Peluzei Șepcile Roșii au urcat pe scena amenajată în fața Universității Babeș Bolyai și au cântat împreună cu corul și orchestra simfonică. Ca să iasă totul perfect au făcut repetiții toată săptămâna. Iar momentul apariției galeriei a fost aparte. Corul și orchestra i-a așteptat pe scenă pe băieții din galerie, iar ei au sosit în marș, cântând, chiar înainte de începerea concertului.
Protagoniștii de pe scenă au fost acompaniați de sutele de suporteri, de toate vârstele, de la copii de grădiniță până la vârstnici de peste 80 de ani. Cu toții au cântat și au aplaudat. Instrumentiștii au fost vizibil emoționați în momentele de pauză când spectacolul a fost susținut doar de membrii galeriei și de suporteri.
Imnul U Cluj a fost printre primele cântece care s-au făcut auzite sâmbătă seara. La eveniment a venit, special din străinătate, și unul dintre creatorii versurilor imnului „Slavă ție studenție”, Gheorghe Florea, liderul de atunci al Galeriei Șepcile Roșii.
“U Cluj înseamnă pentru mine totul. Am auzit de eveniment și am venit în țară săptămâna asta. Galeria este foarte inimoasă și așa o să fie întotdeauna. Evenimentul din această seară a fost minunat, cântecul meu preferat este imnul acesta vechi care a fost creat în 1973 când s-a format galeria și asociația Șepcile Roșii, versurile le-am făcut eu, pe melodia Oda Bucuriei”, a spus Gheorghe Florea.
Spectacolul a durat aproximativ o oră. După concert, membrii galeriei au mai cântat, în stradă, câteva din cântecele cu care își susțin echipa la meciuri.
Evenimentul a fost organizat de Scena Urbană, un grup multidisciplinar în cadrul Ordinului Arhitecţilor din România- Filiala Transilvania, coordonat de arhitectul Daniela Maier. Scena Urbană derulează numeroase proiecte al căror scop este acela de a reda spațiul oraşului către comunitate, de a-l transforma și redefini drept “acel spațiu care aparține tuturor”, de a pune în valoare acele trăiri care ne aduc împreună, ne definesc ca și comunitate și ne ancorează în timp și spațiu.