Disclaimer
Acest text este un prim episod din ceea ce se doreste a fi un serial amplu despre haosul din sistemul de educatie din Romania. Haos surprins in amplitudinea sa, de pilda, de rezultatele din 2012 ale testelor PISA: ele arata ca 40% din elevii romani nu reusesc sa inteleaga un text citit si nu pot rezolva decat probleme de matematica de baza. Adaugati acestor rezultate datele statistice ale crizei demografice in care Romania se afla – si care este una din cele mai grave din istoria noastra – si apoi incercati sa va imaginati viitorul.
Am dedicat primul episod “reformei”, pentru ca in Romania, educatia pare urmarita de acest cuvant. N-au trecut nici 4 ani de la ultima Lege a Educatiei, si iata ca ministrul Educatiei, Sorin Campeanu, vorbeste despre aparitia unei noi legi, pana la sfarsitul lui decembrie 2015.
Vom incerca, in urmatoarele episoade, sa intelegem cum functioneaza finantarea educatiei, cati bani ajung, de fapt, in gradinite si scoli, cat de pregatiti sunt profesorii care predau si cum sunt ei evaluati, cat de performant este liceul in Romania si cand s-au revizuit ultima data curriculele de studiu pentru liceu, ca sa ajungem in final la invatamantul universitar si la cercetarea din Romania.
Ce s-a schimbat in 25 de ani – ministrii
Din 1990 si pana acum, Romania a avut 21 de ministri ai Educatiei, plus un ministru delegat pentru Cercetare. Merita mentionat ca numai pe parcursul anului 2012, de exemplu, au detinut functia de ministru al Educatiei 6 persoane diferite. Cel mai scurt mandat, de opt zile, a fost detinut de Ioan Mang, profesor la Universitatea din Oradea – atat a durat pana sa se descopera ca acesta ar fi plagiat mai multe lucrari stiintifice. El este in continuare presedinte PSD Bihor.
Cele mai lungi mandate le-au detinut Liviu Maior, Andrei Marga, Ecaterina Andronescu si Daniel Funeriu – si ei au fost si cei care si-au lasat cel mai mult amprenta asupra sistemului de educatie. Liviu Maior a adus prima Lege a Educatiei de dupa ’89, Andrei Marga a inceput regandirea curriculelor de studiu si a planurilor de invatamant, iar Ecaterina Andronescu a introdus informatizarea in scoli, dar si programe de reabilitare pentru scolile din mediul rural.
Ce n-au reusit, insa, niciunul, se arata in preambulul Pactului National pentru Educatie, semnat si asumat de presedintii tuturor partidelor parlamentare ale Romaniei in 2008: ne confruntam cu riscuri majore pe termen lung, inregistram decalaje semnificative fata de restul tarilor din UE, iar generatiile viitoare ar putea sa fie din ce in ce mai putin competitive pe piata muncii. De atunci, din 2008, au trecut 7 ani si inca o
Ultima reforma, ultimul esec
“Adevarata problema a scolii din Romania este ca n-a reusit sa faca pasul de la Fefeleaga la contemporaneitate. E o desincronizare a scolii fata de modernitate”. Fostul ministru al Educatiei are o privire care ar ilustra perfect expresia aceea de care nu mai poti scapa toata viata, odata ce-ai studiat Miorita – “atitudinea ciobanasului moldovean in fata mortii”. A acceptat sa ne intalnim si sa vorbeasca despre o istorie a reformelor din sistemul de educatie din Romania – cu o conditie. Sa nu-i fie mentionat numele. De fapt, aproape nimeni nu vrea sa vorbeasca “oficial” despre ceea ce ce intampla in educatie.
Despre “pasul de la Fefeleaga la contemporaneitate” vorbeste, de pilda, si profesorul Daniel David de la Universitatea “Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca. Intr-un interviu recent, oferit Hotnews, acesta afirma ca se impune o reforma fundamentala a curriculelor scolare – adica a continutului, a informatiilor pe care elevii le primesc in scoala. (Puteti citi intreg interviul AICI)
Printre altele, profesorul clujean a facut parte din Comisia Prezidentiala pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniile educaţiei şi cercetării. In raportul publicat de Comisie in 2007 (si care poate fi consultat inca pe site-ul Presedintiei) se arata ca invatamantul din Romania este ineficient, nerelevant in raport cu economia si societatea viitorului, inechitabil si beneficiind de infrastructura si resurse de slaba calitate.
Ca efect al Raportului, partidele parlamentare din Romania au semnat Pactul National pentru Educatie, iar apoi, in 2011, Guvernul condus de Emil Boc si-a asumat raspunderea pentru o noua Lege a Educatiei, care viza tocmai implementarea unor masuri de modernizare a invatamantului, si stimulare a competitivitatii si performantei. Principiul acesteia era ca sistemul preuniversitar sa asigure acces egal la educatie de calitate, iar in sistemul superior sa fie asigurata finantarea pe baza de performanta.
Din mai 2012 si pana la finalul anului 2014, aceasta noua lege a fost modificata de 9 Ordonante de Urgenta semnate de catre Victor Ponta, precum si de alte legi. Spre exemplu, o simpla Ordonanta din 26 iunie 2014 aducea nu mai putin de 97 de modificari Legii Educatiei Nationale din 2011.
Ce-a mai ramas in picioare
“Acel raport a fost un raport foarte bun – pentru ca a formulat ideile de baza pentru reasezarea invatamantului din Romania. Efectele sale, Legea Educatiei din 2011 si Codul studiilor doctorale, au urmarit acest lucru. Problema este ca au avut o viata foarte scurta. Legea a fost modificata prin Ordonante de Urgenta, si din pacate a fost modificata in esenta sa”, spune Daniel David. Profesorul avertizeaza si ca Romania este pe cale sa piarda si ultimele masuri benefice impuse prin pachetul legislativ din 2011.
“Practic, in acest moment, tot ceea ce a ramas in picioare este organizarea Scolii doctorale, dar si aceasta este pe cale sa revina la forma dinainte, tot prin interventia Guvernului. Ce vreau sa spun: in universitatile moderne, cercetarea avansata se face in scoala doctorala, la nivel de doctorat, nu la nivelul de licenta, care este considerata invatamant de masa. Inainte, coordonarea doctoratelor se facea de catre profesori care lucrau in acelasi departament cu restul cadrelor didactice. Ca o comparatie cu universitatile moderne, va dati seama, era ca si cum ai merge la un razboi cu o armata care are tancuri si avioane, iar tu ai sabii. Si acum se doreste reintoarcerea la acel nivel: asta e, au decizia cei care se simt confortabil in acel sistem”, spune Daniel David.
Si nu crede ca actuala generatie de politicieni e capabila sa ajunga la un consens in ceea ce priveste modernizarea Educatiei. “Nu le poti cere sa accepte niste standarde care pentru ei nu fac sens. Cu aceasta generatie, de acum, nu vad cum se poate ajunge la un consens pe un model al universitatilor la care tindem. Va dau doar un exemplu: degeaba le dai unor experti cu standarde invechite sa traseze criteriile pentru profesorat: le vor face in asa fel incat sa li se potriveasca tot lor, asta stiu”, a explicat David.
Buturuga mica…
Am tinut sa fac aceasta scurta istorioara a ultimei incercari de reformare in Educatie pentru ca ea descrie perfect locul in care mecanismul de modernizare se frange: politicul. O recunoaste si fostul ministru din fata mea: “Pentru ca o reforma sa functioneze, trebuie implementate politici publice pe termen lung. Vorbim de minim 8-10 ani. Nimeni nu e 8 sau 10 ani ministrul Educatiei. Daca toti politicienii ar sustine aceleasi idei si-ar exista un consens politic asumat pe o perioada lunga de timp… de fapt, am avut Pactul National pentru Educatie, si vedeti ce-a iesit”…
Ca sa intelegeti cat de grava este problema, iata un alt extras din raportul Comisiei din 2007, care adauga dezastrului din sistemul de inavatamant si o criza demografica: “Din analizele statistice rezultă că, dacă se menţin actualele tendinţe demografice, în 2013 vom avea cu 20% mai puţini elevi decât în 2005, iar în 2025 – cu 40% mai puţini. Scăderea este dramatică, iar consecinţele asupra resurselor umane necesare dezvoltării ţării – uşor de dedus”, se arata in raport. Nu-ti ramane decat sa te intrebi daca totusi mediul politic intelege aceste date.
“Politicienii inteleg cat de grav este, sa nu va imaginati ca nu inteleg. Dar ganditi-va altfel, acum fac pe avocatul Diavolului – la ce le-ar folosi sa abordeze aceste teme? Nu castiga voturi cu ele”, spune sec acelasi fost ministru.
Schimbari de modificare
De pilda, durata invatamantului obligatoriu a fost redusa de la 10 la 8 clase de catre primul ministru al Educatiei de dupa ’89, Mihai Sora. 10 ani mai tarziu, Ecaterina Andronescu a revenit la 10 clase obligatorii. Tot ea a instituit Testele nationale, care au fost apoi anulate de Cristian Adomnitei, cativa ani mai tarziu. Adomnitei a introdus si el Tezele cu subiect unic (2007-2008), la care Ecaterina Andronescu, in al doilea mandat de ministru al Educatiei, a anuntat ca va renunta (2009-2010). Numeroasele acte normative care au modificat Legea Educatiei Nationale din 2011 prevad, printre altele: posibilitatea de a organiza a treia sesiune de Bacalaureat, pentru elevii care n-au putut trece primele doua sesiuni, posibilitatea de a urma primul an de curs al unei facultati chiar in lipsa examenului de Bacalaureat, reducerea accesului reprezentantilor elevilor la sedintele consiliilor de administratie, organizarea concursului pentru postul de director al scolii de catre Inspectoratul Scolar, nu de catre scoala, etc.
La nivelul sistemului universitar, modificarile aduse Legii din 2011 prevad posibilitatea de renuntare la titlul un titlu stiintific detinut, organizarea studiilor doctorale si la forme de invatamant cu frecventa redusa, posibilitati interzise de textul initial al Legii. La nivelul scolilor, s-a renuntat la angajarea profesorilor si a directorilor de catre scoala, fapt ce permitea posibilitatea de concediere a acestora tot de catre scoala. Practic, majoritatea masurilor de descentralizare si depolitizare a sistemului de educatie din Legea din 2011 au fost anulate sau modificate in esenta lor pana acum.
Solutia vine din afara
Totusi, profesorul Daniel David ramane optimist: “Cred ca in primul rand nu mai trebuie folosit cuvantul
In opinia sa, sistemul de educatie din Romania nu are alta sansa decat modernizarea. Si, daca ea nu va veni dinauntru, va veni din afara. “Eu cred ca in final sistemul se va moderniza, printr-o influenta implicita, nu explicita, a autoritatilor europene. Eu, daca as fi comisarul pe Cercetare sau pe Educatie, as fi foarte ingrijorat de ceea ce se intampla in Romania. Avem un potential extraordinar, e pacat sa tot fim mereu bolovanul cand vine vorba de educatie”, arata David.